9,462 matches
-
care accesul publicului este interzis, Mlaștini alcaline, Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci silicioase, Vegetație lemnoasă cu "Salix eleagnos" de-a lungul râurilor montane și Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase) ce adăpostesc o gamă diversă de floră și faună specifică lanțului carpatic al Orientalilor. Flora parcului național este constituită din specii vegetale distribuite etajat, în concordanță cu structura geologică, caracteristicile solului și climei, structurii geomorfologice sau altitudinii. Conifere cu specii arboricole de: brad ("Abies alba"), molid ("Picea
Parcul Național Munții Rodnei () [Corola-website/Science/311373_a_312702]
-
stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci silicioase, Vegetație lemnoasă cu "Salix eleagnos" de-a lungul râurilor montane și Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase) ce adăpostesc o gamă diversă de floră și faună specifică lanțului carpatic al Orientalilor. Flora parcului național este constituită din specii vegetale distribuite etajat, în concordanță cu structura geologică, caracteristicile solului și climei, structurii geomorfologice sau altitudinii. Conifere cu specii arboricole de: brad ("Abies alba"), molid ("Picea Abies"), pin ("Pinus"), larice ("Larix decidua"), zâmbru ("Pinus
Parcul Național Munții Rodnei () [Corola-website/Science/311373_a_312702]
-
astfel: păduri de "Fagus sylvatica", păduri de "Quercus petraea", păduri de "Pinus sylvestris", păduri de amestec (fag și carpen), lunci aluvionare cu "Alnus glutinosa", tufărișuri de mesteacăn și alun, pajiști și pășuni cu graminee. Acestea adăpostesc o gamă variată de floră spontană (arbori, arbuști, ierburi și flori) și fauna sălbatică (mamifere, păsări, reptile, amfibieni și insecte) specifică nordului Apusenilor. Vegetația întâlnită este eterogena, de la făgete și gorunete până la pajiști și plantații de conifere (pin). Pădurile ce acoperă o importanță suprafață a
Vârful Măgura Priei, Munții Meseș () [Corola-website/Science/311474_a_312803]
-
cea mai mare parte din plante cu specii mediteranene, daco-balcanice, pontice sau panonice; dintre care unele protejate la nivel european prin "Directivă C.E." 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de fauna și floră sălbatică). Printre speciile de plantele semnalate în arealul Măgurii Priei se află: laptele cucului ("Euphorbya amygdaloides"), osul iepurelui ("Ononis spinosa"), pătlagina ("Plantago major"), clopoțel ("Campanula serrata"), plămânărica ("Pulmonaria officinalis"), vinarița ("Asperula odorata"), sănișoara ("Sanicula europaea"), pâștița ("Anemone nemerosa"), frag ("Fragaria
Vârful Măgura Priei, Munții Meseș () [Corola-website/Science/311474_a_312803]
-
Haller. În 1729 el a scris în timpul unei excursii de studii botanice prin Elveția marele său poem "Die Alpen" (Alpii). Această călătorie a fost, de asemenea, baza pentru "Enumeratio methodica", una din marele sale lucrări, conținând un inventar cuprinzător al florei elvețiene. Apoi s-a stabilit ca medic general în Berna, unde s-a căsătorit în anul 1731 cu Marianne Wyss. În 1734 a primit postul de medic de oraș, din 1735, el a fost numit și șeful bibliotecii. În afară de publicarea
Albrecht von Haller () [Corola-website/Science/312398_a_313727]
-
variații de temperatură sau furtuni. Dintre ierburile xerofile, caracteristică Podișului Sotturilor este iarbă alfa ("Stipa tenacissima"). În stepa marocana, tufișurile sunt mai obișnuite. În [[Maroc|Marocul de Sud-Vest]] se întâlnește frecvent arganierul ("Argania sideroxylon"), specia tropicală, reprezentând un relict al florei răspândite aici în Terțiar Înălțimea munților determina o etajare a vegetației. Aici, în urma creșterii umidității, apar păduri cu specii de copaci mediteraneeni, mai ales quercinee și conifere: stejarul de pluta ("Quercus suber") până la 1300 m altitudine și stejarul de stâncă
Vegetație mediteraneană () [Corola-website/Science/312406_a_313735]
-
m, datorită climatului mai temperat nu lipsesc nici stejarii cu frunze căzătoare. Culmile înalte mai păstrează păduri de cedru (Cedrus atlantică) cu o înălțime de până la 45 de metri, iar la pește 3000 de metri în Maroc se dezvoltă o floră alpina cu elemente arcto-tertiare [[Categorie:Floră Mării Mediterane| ]]
Vegetație mediteraneană () [Corola-website/Science/312406_a_313735]
-
lipsesc nici stejarii cu frunze căzătoare. Culmile înalte mai păstrează păduri de cedru (Cedrus atlantică) cu o înălțime de până la 45 de metri, iar la pește 3000 de metri în Maroc se dezvoltă o floră alpina cu elemente arcto-tertiare [[Categorie:Floră Mării Mediterane| ]]
Vegetație mediteraneană () [Corola-website/Science/312406_a_313735]
-
umede și luminoase, în zonele de munte până la o altitudine de 1000-1200 m, în vii, în zonele defrișate, sub traseele liniilor de înaltă tensiune. Se culege din iunie până în septembrie. Țintaura este una dintre cele mai puternice ierburi detoxifiante din flora medicinală românească. Ceaiul de țintaură, denumit "Centauri herba", se obține din părțile aeriene înflorite recoltate prin tăierea tulpinelor cu foarfeca sau cuțitul la 5 cm de la suprafața pământului. Uscarea se face la umbră, în buchete, atârnate pe sârmă sau întinse
Țintaură () [Corola-website/Science/312487_a_313816]
-
în aceste cazuri, la nivelul mucoasei. Este o teorie fundamentată pe obstrucția totală sau parțială a lumenului apendicular prin corpi străini intra-apendiculari (sâmburi de fructe, coproliți, etc.), cu formarea unei cavități închise, în care staza conținutului apendicular favorizează dezvoltarea florei microbiene, ce capătă o virulență deosebit de mare. În evoluție, infecția se propagă de la nivelul mucoasei în submucoasă, cuprinde foliculii limfatici și, printr-un proces de limfangită transparietală, prinde stratul muscular și seroasa peritoneală. Interpretează inflamația acută apendiculară ca pe o
Apendicită () [Corola-website/Science/312975_a_314304]
-
în Florine Călinescu. Lucrează în colective bucureștene și la Galați. Pleacă în Franța, stabilindu-se la Paris, unde ajunge cântăreață de operă. După pensionare ține o pensiune pentru studenții din apropierea Sorbonei. Înfiază o nepoată din Racovița, căreia îi dă numele Flora Călinescu, și care va urma studii medicale în Anglia și la Paris, devenind medic stomatolog. Căsătorită cu medicul spaniol Filip Cayuela. A profesat în Alger. După pensionare se stabilește la Toulon. Gheorghe Bobanga (n.2 octombrie 1888 - d.18 februarie
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
Florianu scriindu-le în același timp racovicenilor următoarea mustrare: Descendent al unei familii de preoți din Biertan,înnobilată, din rândurile căreia făcea parte și cunoscutul istoric Florian Aaron, Petru Florianu s-a născut în 1828, ca fiu al parohului Petrus Flore, care a păstorit în Biertan între anii 1842 - 1872. Bunicul său care purta același nume era născut în anul 1791, servind și el ca preot în aceeiași localitate timp de 45 de ani, murind în 31 iulie 1869. Studiile teologice
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
care purta același nume era născut în anul 1791, servind și el ca preot în aceeiași localitate timp de 45 de ani, murind în 31 iulie 1869. Studiile teologice le face la Blaj, perioadă în care-și schimbă numele din Flore sau Florea, în Florianu, obicei frecvent în rândurile tinerimii studioase a Blajului, adeptă a curentului latinist propagat de canonicul Timotei Cipariufiind hirotonit în anul 1855. La data de 8 mai 1855 se căsătorește cu fiica preotului Ioan Mihălțan, Ana în
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
(Stepa Bălțului) reprezintă o zonă de vegetație din Republica Moldova, în care flora este reprezentată de plante ierboase și condițiile climaterice semiaride. Caracterul specific al Stepei Bălților constă în valorificarea aproape totală a terenurilor agricole și predominarea culturilor de câmp. Suprafețe comparativ mai mici ocupă culturile pomicole, practic lipsesc viile de soiuri europene
Stepa Bălților () [Corola-website/Science/310928_a_312257]
-
astăzi, dobândind ulterior caracterul modern, actual, iar ultimul termen, Antropogen, înseamnă « vremea ce a dat naștere omului » În ce privește lumea vegetală din Neozoic, puțin de spus. Încă din Cretacic, ca urmare a formării catenelor alpine și a modificărilor climatice și geografice, flora a fost înlocuită de flora neofitică, foarte asemănătoare cu cea actuală. Cu alte cuvinte, toate formele primitive de plante au regresat, lăsând loc acelor perfecțiuni de organizare și frumusețe care sunt plantele cu flori. Cu origini timide încă de la începutul
Neozoic () [Corola-website/Science/310942_a_312271]
-
actual, iar ultimul termen, Antropogen, înseamnă « vremea ce a dat naștere omului » În ce privește lumea vegetală din Neozoic, puțin de spus. Încă din Cretacic, ca urmare a formării catenelor alpine și a modificărilor climatice și geografice, flora a fost înlocuită de flora neofitică, foarte asemănătoare cu cea actuală. Cu alte cuvinte, toate formele primitive de plante au regresat, lăsând loc acelor perfecțiuni de organizare și frumusețe care sunt plantele cu flori. Cu origini timide încă de la începutul Mezozoicului, ele cunosc în Cretacic
Neozoic () [Corola-website/Science/310942_a_312271]
-
de organizare și frumusețe care sunt plantele cu flori. Cu origini timide încă de la începutul Mezozoicului, ele cunosc în Cretacic o mare dezvoltare, pentru ca la începutul Paleogenului o adevarată explozie să întroneze definitiv mai toate familiile ai căror reprezentanți constituie flora actuală. În lumea animală, cu decalajul impus de adaptarea la noile condiții de hrană, revoluția neozoică apare mai târziu. Dar, în mod ciudat, nu cu acestea se definește începutul Neozoicului, ci cu fapte negative: dispariția amoniților și a reptilelor gigantice
Neozoic () [Corola-website/Science/310942_a_312271]
-
iepuresc, cărora li se asociază numeroși bureți. Dintre aceștia, comestibili, enumerăm: urechiușa, creasta cocoșului, „milătarca” (hribul), buretele de fag, ghebea și „buretele usturos” (buretele alb); dintre cei „nebuni” (otrăvitori): buretele pestriț, buretele puturos, buretele flocos și ciuperca alba. Nelipsite din flora pădurii sunt: „nușceaua” (brândușa), vioreaua, ghiocelul, brebeneii, tulichina, căldărușa, zburătoarea, fragul, afinul, „coacăzul” (pomușorul), murul și zmeurul, iar din categoria plantelor otrăvitoare: spânzul, steregoaia, mătrăguna, ghințura, omeagul și lipanul. Pe malul pâraielor limpezi și umbroase din păduri, cresc în voie
Geografia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309472_a_310801]
-
Kalkalpen) din Alpii estici (Ostalpen). sunt situați în landurile Bayern și Baden-Württemberg (Schwarzer Grat) din sudul Germania și landurile Vorarlberg și Tirol din Austria. Grupa aceasta muntoasă este caracterizată prin varietatea mare a rocilor, ceace atrage după sine un relief, floră și peisaj variat. Aici au un rol important preciptațiile bogate care determină existența în număr mare a pășunilor alpine, care pot avea o înclinare de teren de până la 70 , regiunea este atractivă pentru turiști, pe parcursul potecilor de munte fiind colibe
Alpii Allgäu () [Corola-website/Science/309501_a_310830]
-
semiuscată este de o importanță deosebită pentru arealul vital al fluturelui de zi din familia papilipnpidea și al fluturilo de noapte din familia zygaenidae. Aceste specii se pot gasi în special în zonele limitrofe văii râului Diemel. În conformitate cu Directiva habitatului florei și faunei orhideele aparținând sortului sarac în calcar sunt au nevoie de zone de habitat protejate.. Începând din nord în sensul acelor de ceasornic localitățile învecinate cu Warburgul sunt următoarele: Willebadessen, Borgentreich (ambele în județul Höxter din Renania de Nord-Westfalia
Warburg () [Corola-website/Science/309524_a_310853]
-
teorii despre originile omului pun în lumină repere temporale diferite; antropologia reprezintă astăzi o variantă aproape unanim acceptată de lumea științei, fiind, de departe, teoria cea mai bine documentată arheologic. Procesul de antropogeneză se explică ca urmare a schimbărilor climei, florei și faunei Pământului. Cele mai vechi urme au fost descoperite pe teritoriul Africii, având o vechime de peste 2,5 milioane de ani, în zona Riftului. În această zonă soții Louis (1907-1972) și Mary Leakey au identificat primul craniu aproape complet
Preistorie () [Corola-website/Science/309529_a_310858]
-
colecționar pasionat de timbre. De la el a deprins dragostea pentru mărci poștale. A început să lucreze timbre în anul 1955. Prima serie gravată de el a fost "Luna pădurii", o serie de trei mărci poștale. A doua serie a fost "Flora carpatină" (8 valori) apărurută în iulie 1957, care l-a consacrat definitiv ca cel mai bun grafician de mărci poștale a momentului, din România. Inițial, fiecare timbru trebuia să cuprindă inițiala creatorului său, litera "M". Înainte de tipărirea seriei, s- a
Harald Meschendörfer () [Corola-website/Science/309577_a_310906]
-
mici extinderi în insule Madagascar. În Asia este răspândită în India, pe țărmurile sudice ale Indochinei, Peninsula Malaca, Malaysia, insulele Sonde, Sumatera, Java, Kalimantan etc. Se întâlnește cu mici extinderi și în Noua Guinee și pe țărmurile nordice ale Australiei. Floră este bogată (peste 20.000 de specii în insulele malaieze și pește 40.000 în Amazonia). În pădurea tropicală umedă cresc numeroase specii de palmieri, arborele de cauciuc ("Hevea brasiliensis"), specii ale genului "Coffea", arborele de cacao ("Theobroma cacao"), mahonul
Pădure tropicală umedă () [Corola-website/Science/309699_a_311028]
-
Mogoșului, găsim o vegetație specifică locurilor bogate în umezeală, formată din specii ca: rogoz, coada calului, pipirig, izma, piciorul cocoșului etc. Din rândul vegetației lemnoase găsim: salcia alba, răchita, arinul și plopul. În general vegetația comunei este încadrată organic în flora Munților Apuseni întâlnindu-se speciile specifice acestei zone din țara noastră. Peisajul (valori ecologice) Botanica conservă o specie ocrotită, de mare efect peisagistic, narcisa (Narcissus stellaris), numită de localnici rușculița sau lusca. Rezervația se afla în Munții Metaliferi, la est
Comuna Mogoș, Alba () [Corola-website/Science/310094_a_311423]
-
Papua de vest” după războiul din 1963 aparține de Indonezia, iar partea de est a insulei în anul 1975 se declară independentă sub numele de „Papua-Noua Guinee”. Noua Guinee are teritorii întinse de păduri ecuatoriale, cu o faună și o floră foarte variate, peste 11 000 de specii de plante, între 500 - 600 specii de păsări, 400 de specii de amfibii, 455 specii de fluturi tropicali și 180 specii de mamifere ca și nenumărate reptile și insecte. Regiunea submarină din jurul insulei
Noua Guinee () [Corola-website/Science/310185_a_311514]