9,181 matches
-
cu consilierul, prin alte elemente ale situației, precum directivele primite de la un soț, un angajator sau judecător pentru a cere tratament. În orice caz, consilierul este sfătuit să se elibereze de influențele emoționale ale comunicărilor negative ale clientului (de exemplu, furie, tăcere), să continue să comunice respect și empatie clientului; și, în final, să judece nivelul de motivație al clientului nu prin ceea ce spune consilierului, ci prin ce se realizează din punct de vedere comportamental în decursul tratamentului. Relația client-consilier trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
fie „o dependență emoțională” față de persoana cu care trăiește, fie este gelos, acuză nefondat în nenumărate rânduri, este posesiv, caută să controleze, temându-se foarte mult de faptul că poate fi oricând abandonat. Își fac simțită prezența gândurile iraționale și furia (Liiceanu și Rujoiu, 2005). Această teamă de a fi abandonat se naște din frica de a rămâne singur, fără nici un sprijin moral sau afectiv. Mai mult, nu acceptă să răspundă pentru faptele sale violente. În ceea ce privește victima (de obicei, într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
și de anxietate, abuzul fizic, interacțiunile familiale eșuate” (Guille, 2004). Plecând de la aceste caracteristici putem identifica trei tipuri de persoane care abuzează (Fishel și Rynerson, 1998, p. 300). Primul tip „este caracterizat ca având trăsături de personalitate antisociale [...Ărăspunde la furie prin calm”. Acest gen de persoane nu pot fi tratate psihoterapeutic, singura soluție fiind internarea lor în instituții specializate ori condamnarea potrivit legislației în vigoare. Cel de-al doilea tip se manifestă dur, prin reacții violente. Sunt genul de persoane
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
cauză a comportamentului lor. Cei din al doilea tip sunt agresivi în societate. Cauzele principale sunt fie abuzul în adolescență, expunerea la un regim foarte dur, fie consumul excesiv de alcool. În fine, cei din urmă sunt caracterizați de gelozie, depresie, furie sau tendințe suicidare. Concluzionând, putem afirma că, în majoritatea situațiilor care implică violența domestică, cei care se fac vinovați de un astfel de comportament sunt bărbații, iar femeile au „rolul” de a fi victimele acestora. Richard J. Gelles și Murray
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
și poate închipui mintea omenească”5). „Nebunie”. Aci intră amintirea încă dureroasă a răscoalei din 1907 și cea a războiului. Aproape nu există referiri la aceste două mari evenimente care să nu conțină cuvîntul citat mai sus. „Odată spaima și furia intrate între oameni, - scrie un prozator -, nebunia i-a mînat cu biciul din urmă...” 6) Referindu-se la tulburările morale iscate de răscoală, George Ranetti, autor de obicei vesel, folosește termeni ca „balamuc”, „delir”, „zăpăceală și demență”7). „Zurbaua din
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
gîtlejul ca jăraticul: „la verte “, „l’ absinthe”, „le champoreau”.(v. I. Valjan, Cu glasul timpului, p. 243) Boemii romîni beau băuturi mai domoale. Bacovia, de pildă, se „alcooliza” cu vin, iar vara și cu bere. I. M. Rașcu povestește despre furia cu care se arunca Bacovia în dans. O asemenea furie n-o poate avea decît cineva „stătut”, care a adunat într-însul destule abțineri, destulă plictiseală. E saltul tipic al „înfometatului” de la lipsă la exces. Cum operează timpul! în diverse
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
I. Valjan, Cu glasul timpului, p. 243) Boemii romîni beau băuturi mai domoale. Bacovia, de pildă, se „alcooliza” cu vin, iar vara și cu bere. I. M. Rașcu povestește despre furia cu care se arunca Bacovia în dans. O asemenea furie n-o poate avea decît cineva „stătut”, care a adunat într-însul destule abțineri, destulă plictiseală. E saltul tipic al „înfometatului” de la lipsă la exces. Cum operează timpul! în diverse reviste („Arta”, „Romînul literar” etc.), pe aceeași pagină cu Bacovia
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
o nostimă măsură,/Prin întuneric bîjbîiesc prin casă,/ Și cad, recad, și nu mai tac din gură”. încurcat și încrîncenat deopotrivă, acum, la orice întrebare a Agathei, stătea mut. A răbdat în tăcere ancheta, apoi a răbufnit și, cuprins de furie, a spart geamurile, vitrinele și sticlăria din casă; - o explozie a anumitor disperări și reticențe îndelung înăbușite. Restul nopții a dormit pe-afară, în frig, iar dimineață s-a întors - mi-a precizat, sugestiv, d-l Gheran - la Agatha „în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
același an, se dovedesc iar mincinoase: "Corpul său e un adevărat putregaiu. Rănile ce-i acoperiseră tot corpul și care au dispărut momentan sub influ ența curei suportată la Hall, s-au redeschis din nou și încă cu mai multă furie, ca mai înainte. Nenorocitul e în starea cea mai disperată, neputînd părăsi patul, de săptămîni întregi deja. Și nici un ajutor de nicăieri! Ce timpuri, ce societate, ce barbarie!"290. În legătura cu acestea, chiar în acea zi de 2 octombrie
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
sunt grupate de S. Rosenzweig în trei categorii, în funcție de maniera în care individul frustrat își asumă „agresiunea”: - Răspunsul „extrapunitive”, prin care individul dirijează agresiunea sa spre exterior, împotriva anturajului, atribuind responsabilitatea unor agenți exteriori. Emoțiile asociate răspunsurilor extrapunitive sunt: mânia, furia, iritația etc. În unele cazuri subiectul va adonta forme subtile de exprimare a mândriei, alteori agresiunea este motivată prin mecanismul psihanalitic al „proiecției”, apărarea fiind explicată prin reauavoință a altuia (acest tip de extrapunitate patologică proiectivă este ilustrat prin „paranoia
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
o tendință defensivă de a se retrage, de a se refugia din fața realității și chiar de a se autoînvinui. Primului tip de reacții, celor legate de tendința activă de dominare și revendicare, le corespund trăiri emoționale caracteristice: accese de mânie, furie, impulsivitate, iritabilitate, crize de violență etc.; aceste reacții se întemeiază pe un mod de interpretare caracteristic a „situațiiei frustrante”: astfel, privațiunea este apreciată ca arbitrară, nejustă, răuvoitoare. Celui de-al doilea tip de reacții, întemeiate pe tendința defensivă de retragere
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
atac direct (fizic), sau unul ascuns, de ordin intelectual, agresivitatea semnifică întotdeauna elementul intențional, de ostilitate din partea unei persoane împotriva alteia, considerată obiectul ostilității. Un copil răsfățat, de exemplu, poate foarte bine să facă o criză puternică de nervozitate, irascibilitate, furie, pentru o simplă mustrare primită. Human Behavior and Personglity, în „Projective techniques”, l952, Ch/ 1, New-York. Astfel, nu numai J. Dollard și colaboratorii săi, dar și o serie de alți psihologi explică războiul și agresiunile care apar în relațiile sociale
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
registrul banalului, al cotidianului frust sau al biografismului manifestat direct. Totul stă, dimpotrivă, sub semnul decisiv al misterului greu, al evenimențialului simbolic. Aproape fără excepție, textele relatează ceremonialuri bizare, pe jumătate sacre, pe jumătate demonice, în care umilința consună cu furia luciferică, iar bucuria de a trăi cu voluptatea murindului: o funestă Cină de toamnă, cuminecare cu viața, dar și cu moartea, vegheată de o ambiguă Ea și întreruptă de Marele Câine de Veghe; o Apariție în timpul unui ritual executat de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
al acestei energii fundamental luminoase, chiar și când interfața poemului este ocupată de vocabule din aria semantică a întunericului, sau, în alt registru, a mâniei ("genunea de-ntuneric și de ceață", "hăul de-aștri", "sunt tunet legiuind!", "vâltoarea/ flăcării-n furie" etc.). Poezia scrisă de Nicolae Ionel se hrănește, baroc, dintr-o eternă meraviglia și se deschide cu toți porii spre "irișii-astralei vederi!". Referințe critice (selectiv): Ștefan Aug. Doinaș, Lectura poeziei (1980); Al. Paleologu, Alchimia existenței (1982); Gh. Grigurcu, Existența poeziei
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
divinitate este ambiguă. Nemuritorul care apare în Imnuri-le către amurg are simultan conștiința descendenței directe din Creatorul absolut ("eu fiul sfânt și demiurgul sfânt") și revelația întunecată a mutilării acestuia ("demiurgul de gheață el nu va muri// spânzurat de furia rece-a cuvintelor/ pe care-o clatină deasupra capului meu/ pasărea paradisului vai ce noroc"). Cel care se confesează, amar, în Lamentațiunea dr. Faustus își imaginează, la un moment dat, că poate plânge "cu lacrima florilor însângerate// de pe coasta lui
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
prin creație!) a haosului în care trăiește. Aceasta îmi pare, în orice caz, a fi motivația de adâncime a felului în care poetul Doru Maximovici mai apăsat ca niciodată, Sub norii amintirilor unei lumi integre trăiește ceea ce el însuși numește "furia penei de scris", o furie care-l face să publice fără preget și fără autocenzură. Metaforic, de altfel, și câteva dintre reproducerile picturale care îi dublează cugetările versificate se organizează tot în jurul ideii de amalgam existențial, pe care artistul poate
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
care trăiește. Aceasta îmi pare, în orice caz, a fi motivația de adâncime a felului în care poetul Doru Maximovici mai apăsat ca niciodată, Sub norii amintirilor unei lumi integre trăiește ceea ce el însuși numește "furia penei de scris", o furie care-l face să publice fără preget și fără autocenzură. Metaforic, de altfel, și câteva dintre reproducerile picturale care îi dublează cugetările versificate se organizează tot în jurul ideii de amalgam existențial, pe care artistul poate și trebuie să îl ordoneze
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pânda, Editura Porto Franco, Galați, 1993; Cea mai credibilă moarte, Editura Porto Franco, Galați, 1995; Ninge de Paști în paradis, Editura Junimea, Iași, 1996; Patimi în Labirint, Editura Sedcom Libris, Iași, 1997; Infernul albastru, Editura Junimea, Iași, 1999; Zăpezile și furia, Editura Junimea, Iași, 2011), o piesă de teatru (Cine ești tu, domnule Nily?, cu o prefață de Bogdan Ulmu, Editura Panfilius, Iași, 2004) și un eseu (Despre lucrurile prime, Editura Cronica, Iași, 2011). Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Câteva
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Avatarii instanței auctoriale (de la Bufonul cu "masca și aripa de inorog" sau creatura anamorfotică, "jumătate cap de cal; jumătate lasou" ce crește din carte, la nebunul captiv în bibliotecă sau la adoratul "Celălalt Borges") se adâncesc cu voluptate sau cu furie în ceremonialuri textualiste stranii, care să le faciliteze accesul În țara Verbului, Eutopia, sau în "țara de stele", Magnezia (descrisă într-un exercițiu cu mai mulți fluturi negri, care deschide Începutul poemului). Acolo unde Amintirile verbului originar sunt încă vii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
altă parte, revolta modernistă, adesea ireverențioasă, față de icoanele "strămoșilor" și căutîndu-și idolii de regulă afară, în modele "acreditate" de modernitate, în ambele cazuri însă, fondul emoțional rămîne cel al unei trăiri angoasante a schimbării... ea are de regulă ceva din furia adolescentului mai mult decît din seninătatea maturului"). Am dat aceste lungi citate din dorința de a nu simplifica prea mult o interpretare plină de nuanțe a îndelungii polemici între "albii" și "roșii" din trecut, protocroniștii și sincroniștii din perioada comunistă
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
repetiții. Scriitorul revine în cartea nouă la simbolurile pe care le-a părăsit în cartea anterioară, proza lui trăiește sub puterea unei obsesii a întoarcerii la un punct originar. Lui Moromete nu îi place negustoria, iar banii îi pricinuiesc o furie neputincioasă. Disprețul lui față de Bălosu vine de aici. Pământul este făcut să dea produse, iar produsele să îi hrănească pe membrii familiei și să acopere cheltuielile casei, atât. Paraschiv, Achim și Nilă au o poftă nemăsurată de câștig și prima
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
știe. Femeie instruită (este arhitectă), Matilda cade periodic sub puterea acestui rău incontrolabil și atunci femeia tandră și atrăgătoare devine de nerecunoscut: dă un spectacol lamentabil în fața familiei reunite cu ocazia unui botez, își lovește soțul și sparge, spumegând de furie, niște frumoase vitralii. „Știu - justifică ea în stilul eroilor dostoievskieni - eu am în mine și ceva grosolan”, însă căința e scurtă și, după oarecare timp, violența și grosolănia pun din nou stăpânire pe ea. Femeia intratabilă îl iubise însă pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
de referințe la Lupasco. Mathieu procedează astfel nu doar din admirație pentru opera lui Lupasco, ci și în virtutea unei profunde înrudiri cu propriul său act creator. Opera de pictor a lui Mathieu este o adevărată încarnare a logicii contradictoriului. Patima/furia actului creator, în toată nuditatea sa existențială, pare ieșită din materia psihică a terțului inclus, printr-o accentuată punere în evidență a afectivității, acest terț ascuns care l-a bîntuit pe Mathieu întreaga viață. Lupasco a scris despre opera lui
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
contra-dicție. Deci toți cei care sunt nefericiți devin brusc fericiți găsind un ecou profund din ei înșiși la Lupasco. De altfel, Lupasco a avut norocul de a avea fideli, ba chiar cîțiva sectari făceai aluzie la Beigbeder. Am declanșat o dată furia lui Beigbeder. Am uitat motivul. Dar era un om foarte curajos, cu buletinul acela al lui tras la roneotip, La bouteille à la mer (Sticla pe mare). Lupasco și-a avut fidelii săi, și apoi renașterea a avut mereu nevoie
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
și de moarte. Există desigur și un chip hidos al nihilismului, care determină îmbrățișarea frenetică a imboldului distrugerii și morții; Rauschnig a deslușit cu perspicacitate, pitit în sînul nazismului, un nihilism radical care îl însuflețea din interior pe führer și furiile sale. Nihilismul este cu totul ambivalent în consecințele sale. El poate îndemna la asumarea curajoasă a angoasei condiției umane, la acceptarea acestui destin finit și nedesăvîrșit pe care Europa îl negase și deificase fără încetare. El îndeamnă la îmbrățișarea vieții
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]