8,697 matches
-
în metan, deosebindu-se de acesta prin compoziția chimică. Gazul natural este un amestec de gaze, care poate fi foarte diferit după așezarea zăcământului. Cea mai mare parte este constituită din metan, la care se adaugă uneori cantități apreciabile de hidrocarburi saturate (alcani), metan (CH), etan (CH), propan (CH), hidrocarburi nesaturate, alchene sau olefine, și hidrocarburi aromatice sau arene care în lanțul formulei chimice au o legătură dublă (=) ca etena (etilena) CH. Alcanii ce au o structură chimică inelară mai sunt
Gaz natural () [Corola-website/Science/306386_a_307715]
-
Gazul natural este un amestec de gaze, care poate fi foarte diferit după așezarea zăcământului. Cea mai mare parte este constituită din metan, la care se adaugă uneori cantități apreciabile de hidrocarburi saturate (alcani), metan (CH), etan (CH), propan (CH), hidrocarburi nesaturate, alchene sau olefine, și hidrocarburi aromatice sau arene care în lanțul formulei chimice au o legătură dublă (=) ca etena (etilena) CH. Alcanii ce au o structură chimică inelară mai sunt numiți și cicloalcani, având formula chimică generală CH. Alchenele
Gaz natural () [Corola-website/Science/306386_a_307715]
-
gaze, care poate fi foarte diferit după așezarea zăcământului. Cea mai mare parte este constituită din metan, la care se adaugă uneori cantități apreciabile de hidrocarburi saturate (alcani), metan (CH), etan (CH), propan (CH), hidrocarburi nesaturate, alchene sau olefine, și hidrocarburi aromatice sau arene care în lanțul formulei chimice au o legătură dublă (=) ca etena (etilena) CH. Alcanii ce au o structură chimică inelară mai sunt numiți și cicloalcani, având formula chimică generală CH. Alchenele pot avea de asemenea forme ciclice
Gaz natural () [Corola-website/Science/306386_a_307715]
-
în lanțul formulei chimice au o legătură dublă (=) ca etena (etilena) CH. Alcanii ce au o structură chimică inelară mai sunt numiți și cicloalcani, având formula chimică generală CH. Alchenele pot avea de asemenea forme ciclice ca ciclopentanul. Alchinele sunt hidrocarburi ce conțin mai multe triple legături chimice, cel mai reprezentativ fiind etina (acetilena): CH. Ultima grupă mai importantă a hidrocarburilor nesaturate este benzenul care are o formă structurală ciclică: CH; dintr-o subgrupă a acestor hidrocarburi aromatice face parte naftalina
Gaz natural () [Corola-website/Science/306386_a_307715]
-
sunt numiți și cicloalcani, având formula chimică generală CH. Alchenele pot avea de asemenea forme ciclice ca ciclopentanul. Alchinele sunt hidrocarburi ce conțin mai multe triple legături chimice, cel mai reprezentativ fiind etina (acetilena): CH. Ultima grupă mai importantă a hidrocarburilor nesaturate este benzenul care are o formă structurală ciclică: CH; dintr-o subgrupă a acestor hidrocarburi aromatice face parte naftalina: CH, pe când terpenele (terebentina) nu sunt hidrocarburi pure din punct de vedere chimic. Gazele naturale mai conțin: vapori de gaze
Gaz natural () [Corola-website/Science/306386_a_307715]
-
ca ciclopentanul. Alchinele sunt hidrocarburi ce conțin mai multe triple legături chimice, cel mai reprezentativ fiind etina (acetilena): CH. Ultima grupă mai importantă a hidrocarburilor nesaturate este benzenul care are o formă structurală ciclică: CH; dintr-o subgrupă a acestor hidrocarburi aromatice face parte naftalina: CH, pe când terpenele (terebentina) nu sunt hidrocarburi pure din punct de vedere chimic. Gazele naturale mai conțin: vapori de gaze condensate din care cauză mai sunt numite gaze umede, hidrogen sulfurat (HS), care necesită îndepărtarea sulfului
Gaz natural () [Corola-website/Science/306386_a_307715]
-
chimice, cel mai reprezentativ fiind etina (acetilena): CH. Ultima grupă mai importantă a hidrocarburilor nesaturate este benzenul care are o formă structurală ciclică: CH; dintr-o subgrupă a acestor hidrocarburi aromatice face parte naftalina: CH, pe când terpenele (terebentina) nu sunt hidrocarburi pure din punct de vedere chimic. Gazele naturale mai conțin: vapori de gaze condensate din care cauză mai sunt numite gaze umede, hidrogen sulfurat (HS), care necesită îndepărtarea sulfului, și până la 9% dioxid de carbon (CO) care diminuează calitatea gazului
Gaz natural () [Corola-website/Science/306386_a_307715]
-
Combustibilii fosili sunt hidrocarburi, cărbune, petrol sau gaze naturale, formate din rămășițele fosilizate ale plantelor și animalelor moarte. Teoria organică a formării hidrocarburilor din aceste resturi organice a fost emisă de către Mikhail Lomonosov în 1757. Există și o teorie anorganică a formării țițeiului formulată
Combustibil fosil () [Corola-website/Science/306419_a_307748]
-
Combustibilii fosili sunt hidrocarburi, cărbune, petrol sau gaze naturale, formate din rămășițele fosilizate ale plantelor și animalelor moarte. Teoria organică a formării hidrocarburilor din aceste resturi organice a fost emisă de către Mikhail Lomonosov în 1757. Există și o teorie anorganică a formării țițeiului formulată în 1929 de chimistul român Ludovic Mrazek. În vorbirea curentă, termenul „combustibil fosil” include și resursele naturale cu conținut
Combustibil fosil () [Corola-website/Science/306419_a_307748]
-
aceste resturi organice a fost emisă de către Mikhail Lomonosov în 1757. Există și o teorie anorganică a formării țițeiului formulată în 1929 de chimistul român Ludovic Mrazek. În vorbirea curentă, termenul „combustibil fosil” include și resursele naturale cu conținut de hidrocarburi, dar care nu provin din surse animale sau vegetale. Acestea sunt denumite mai corect combustibili minerali. Combustibilii fosili au făcut posibilă dezvoltarea impresionantă a industriei din ultimele secole și înlocuirea utilizării pe scară largă a lemnului și turbei pentru încălzire
Combustibil fosil () [Corola-website/Science/306419_a_307748]
-
la încălzirea globală. Concentrația de CO din atmosferă este în creștere, producând îngrijorare cu privire la gradul de reținere a radiației solare, care va avea ca rezultat creșterea temperaturii medii a suprafeței terestre. Doar o mică cantitate a combustibililor pe bază de hidrocarburi sunt biocombustibili, adică derivați din dioxidul de carbon din atmosferă, deci care nu contribuie, prin ardere, la creșterea cantității globale de dioxid de carbon. Andreea Zafiu Emissions.svg|thumb|right|250px|Emisiile anuale de dioxid de carbon, defalcate pe diferiți
Combustibil fosil () [Corola-website/Science/306419_a_307748]
-
de dioxid de carbon. Andreea Zafiu Emissions.svg|thumb|right|250px|Emisiile anuale de dioxid de carbon, defalcate pe diferiți combustibili, în perioada 1800-2004. Arată rata crescândă de utilizare a acestora.]] Principiul cererii și ofertei sugerează că diminuarea rezervelor de hidrocarburi duce la creșterea prețurilor acestora. Ca rezultat, exploatarea surselor de energie alternativă, considerate ineficiente economic să devină eficiente. Benzina artificială și alte surse de energie regenerabilă necesită tehnologii de producție și procesare mai scumpe decât exploatarea rezervelor convenționale de petrol
Combustibil fosil () [Corola-website/Science/306419_a_307748]
-
sau grafit- duce la formarea de fulerene endohedrale cum ar fi Y@C. Studiile cu rezonanțe electronice de spin au indicat formarea de perechi de ioni de Y și (C). Carbizii YC, YC, și YC pot hidroliza pentru a forma hidrocarburi. În 1987, în cadrul Universităților din Alabama și Houston, s-a descoperit un compus constituit din oxid de ytriu, cupru si bariu, numit în limbaj comun "compusul 1-2-3", care demonstrase capacitate supraconductoare limitată la temperaturi înalte. Era al doilea material cunoscut
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]
-
un solid ce sublimă la aproximativ 85 °C. Contrar ferocenului, inelele de CH din Sm(CH) nu sunt paralele înclinate la 40°. Alchilii și arilii de samariu sunt obținuți cu ajutorul metatezei în tetrahidrofuran sau eter: Aici este o grupă de hidrocarbură, iar Me stă pentru metil. Samariul din natură are o radioactivitate de 128 Bq/g. Acesta este răspândit în natură sub forma a patru izotopi stabili: Sm, Sm, Sm și Sm, și a trei radioizotopi cu viață lungă: Sm (timpul
Samariu () [Corola-website/Science/305368_a_306697]
-
Cifra octanică (CO) a unei benzine reprezintă rezistența la autoaprindere a combustibilului, adică rezistența la "detonație". Cifra octanică se definește prin compararea comportării benzinei cu cea a unui amestec etalon, format din hidrocarburi cu proprietăți antidetonante opuse. Drept hidrocarbură care detonează ușor, adică are rezistență la autoaprindere mică, se folosește normal heptanul ( ), căruia i se atribuie, în mod convențional cifra octanică CO = 0. Drept hidrocarbură care detonează greu, adică are rezistență la autoaprindere
Cifră octanică () [Corola-website/Science/314609_a_315938]
-
Cifra octanică (CO) a unei benzine reprezintă rezistența la autoaprindere a combustibilului, adică rezistența la "detonație". Cifra octanică se definește prin compararea comportării benzinei cu cea a unui amestec etalon, format din hidrocarburi cu proprietăți antidetonante opuse. Drept hidrocarbură care detonează ușor, adică are rezistență la autoaprindere mică, se folosește normal heptanul ( ), căruia i se atribuie, în mod convențional cifra octanică CO = 0. Drept hidrocarbură care detonează greu, adică are rezistență la autoaprindere mare, se folosește izooctanul (2,2
Cifră octanică () [Corola-website/Science/314609_a_315938]
-
cu cea a unui amestec etalon, format din hidrocarburi cu proprietăți antidetonante opuse. Drept hidrocarbură care detonează ușor, adică are rezistență la autoaprindere mică, se folosește normal heptanul ( ), căruia i se atribuie, în mod convențional cifra octanică CO = 0. Drept hidrocarbură care detonează greu, adică are rezistență la autoaprindere mare, se folosește izooctanul (2,2,4-trimetilpentan) ( ), căruia i se atribuie, în mod convențional cifra octanică CO = 100. Cifra octanică este definită de procentul de izooctan în volumul amestecului etalon. Definirea cifrei
Cifră octanică () [Corola-website/Science/314609_a_315938]
-
flacără excită electronii unor produși intermediari ce există în flacără, ca CH și C, care emit lumină vizibilă când eliberează energia în exces. Culoarea și temperatura flăcării depinde de tipul combustibilului ars. La flăcările cinetice (v. mai jos) albastre ale hidrocarburilor în care nu există funingine lumina emisă are lungimea de undă sub 565 nm, adică este în domeniul arbastru-verzui. Iar particulele de carbon (funingine) sau alt material care se găsește în flacără emit radiații electromagnetice în funcție de temperatura flăcării conform legilor
Flacără () [Corola-website/Science/314651_a_315980]
-
descrie arderea gazului natural, ia în considerație 53 de specii chimice și 325 de reacții elementare. Culoarea flăcărilor depinde de temperatură conform legilor de deplasare ale lui Wien și mai puțin de emisivitatea și absorbția radiației. În cazul flăcărilor de hidrocarburi (cele mai comune) cei mai importanți factori sunt excesul de aer și cantitatea inițială de aer cu care este amestecat combustibilul ("aerul primar"), factori care determină viteza de ardere, și prin asta temperatura flăcării. În laborator, în condiții de gravitație
Flacără () [Corola-website/Science/314651_a_315980]
-
procesele de ardere nu sunt niciodată complete, nici din punct de vedere fizic (în jargon: "ardere incompletă"), nici din punct de vedere chimic (în jargon: "ardere imperfectă"). În gazele de ardere rezultate din arderea carbonului (cum ar fi arderea cărbunelui, hidrocarburilor sau a lemnului) apare carbon nears sub formă de funingine sau ars incomplet, până la monoxid de carbon (CO), în loc să fie ars până la dioxid de carbon (CO). De asemenea, azotul poate forma diverși oxizi de azot (NO). Mecanismele arderii combustibililor reali
Ardere () [Corola-website/Science/314072_a_315401]
-
la cel din aerul atmosferic, iar celelalte componente: azotul, apa și cenușa nu reacționează. Erorile introduse de aceste simplificări sunt cu totul neglijabile din punct de vedere energetic. În tehnica arderilor se consideră că compoziția combustibililor gazoși este formată din hidrocarburi CH, hidrogen (H), oxizi de carbon (CO și CO), hidrogen sulfurat (HS), azot (N), oxigen (O) și vapori de apă (HO). Elementele combustibile ard conform reacțiilor: Oxigenul se consideră de asemenea că se adaugă la cel din aerul atmosferic, iar
Ardere () [Corola-website/Science/314072_a_315401]
-
septembrie 1976, la o distanță de 72 Mm în largul Mării Negre, la o adâncime maximă a apei de 90 m. Au fost construite apoi și alte platforme de foraj marin: Orizont, Prometeu, Fortuna, Atlas, Jupiter și Saturn. Prima descoperire de hidrocarburi a avut loc în anul 1980. S-au efectuat sute de foraje, pentru ca la 7 mai 1987 ora 16:45 să fie penetrat zăcământul petrolifer marin care a fost exploatat de Petromar - Constanța. Platforma de foraj marin GLORIA este o
Platformă petrolieră marină () [Corola-website/Science/314078_a_315407]
-
cu ajutorul turbinelor, a curentului electric. Prin "deșeuri periculoase" se înțeleg deșeurile care au una din următoarele proprietăți: Exemple de deșeuri periculoase: deșeuri de spital, componente farmaceutice, medicinale și veterinare, biocide, solvenți, substanțe organice halogenate folosite ca solvenți, cianuri, emulsii de hidrocarburi / apă, substanțe conținând PCB-uri sau PCT-uri, dibenzofurani policlorurați, dibenzo-para-dioxine policlorurate, gudroane, vopsele, rășini, plastifianți, adezivi, substanțe chimice neidentificate și ale căror efecte asupra omului sau mediului înconjurător nu sunt cunoscute (de exemplu, reziduuri de laborator), explozibili etc. Toate
Gestionarea deșeurilor () [Corola-website/Science/313818_a_315147]
-
cloroform, ciclopentan, metacrilat de metil și tetrahidrofuran. Polaritatea grupării hidroxil determină amestecarea cu apa în orice proporții, fapt reflectat prin solubilitatea clorurii de calciu și a sulfatului de cupru în metanol. Alcoolul este de asemenea, solubil în eter dietilic, în hidrocarburi și mulți alți solvenți organici. Se amestecă ușor în grăsimi vegetale și uleiuri. pKa-ul metanolului are o valoare de 16. În reacție cu acizi puternici, cum ar fi acidul sulfuric, el se poate protona. Bazele puternice deprotonează molecula de
Metanol () [Corola-website/Science/313823_a_315152]
-
cu ajutorul căreia se menține calitatea atmosferei din incinta hiperbară. <br/br>Principalii poluanți ai atmosferei incintelor hiperbare sunt bioxidul de carbon, oxidul de carbon, iar în cazul scufundărilor la mare adâncime cu turela închisă se adaugă hidrogenul sulfurat, mercaptanii și hidrocarburile conținute în apa mării. Bioxidul de carbon este eliminat cu ajutorul calcei sodate sau hidroxidul de litiu, oxidul de carbon este transformat în bioxid de carbon cu ajutorul unor catalizatori pe bază de platină, hidrogenul sulfurat și mercaptanii pot fi eliminați de
Scufundare în saturație () [Corola-website/Science/313849_a_315178]