10,921 matches
-
cabalin au la bază o încărcătură psihopompă comună: „în Apocalips calul morții prezintă un remarcabil izomorfism cu leul” și o prezență acustică similară, tunătoare: „galopul calului e izomorf cu răgetul leului”. Astfel gestul trezirii leului prin strănutul calului respectă natura intimă a bestiei, adusă la starea de manifestare prin acțiunile unei entități înrudite. În basme, „mitologic, deci simbolic și poematic, zmeul reprezintă o expre¬sie a naturii anorganice impetuoase, a lumii minerale (aramă, fier, argint, aur, topaz, diamant), a bogățiilor de pe
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de măritat prin legătura totemică dintre cele două ipostaze. Orațiile de nuntă dezvăluie limpede filiația: „Șî să găsi alți vânători/ Mai recunoscători,/ Și zise că-i urmă de căprioară,/ Să-i fie chiar împăratului/ De soțioară!” (Coșula - Botoșani). Specia lirică intimă a cântecului de leagăn oferă un indiciu neașteptat pentru configurarea traseului inițiatic, anticipând augural transferul magic dinspre sălbatic spre uman: „Nani, nani, puișor,/ Dragu mami, drag ficior./ Că tu când îi crești mari,/ Ti-i duci la vânătoari,/ Ș-îi
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
acest context, „vânătoarea (îndeletnicire bărbătească) are aceeași însemnătate în viața tribului ca și culesul plantelor sălbatice (îndeletnicire femeiască)”. Ambele scenarii valorifică ocupațiile istorice ale fiecărui sex pentru care caracteristicile ființei devin definitorii. Legătura osmotică cu pământul roditor conferă tinerelor știința intimă a plantelor, a momentului în care puterea lor taumaturgică și magică este în pârg. În colindele tip IV, Portretul fetei frumoase, apele retrase (la porunca fetei, în alte texte ceremoniale) lasă în urmă un sol proaspăt a cărui fertilitate maximă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
sugerează reușita ei excepțională: „... cum d-ai nimerit calea, că prin părțile locului nu calcă nici pasăre măiastră”. Culesul constituie, așadar, scenariul inițiatic acordat puterilor feminine prin care neofitul pătrunde pe tărâmul fertilității nestăvilite. Promisiunea maritală ce conține conștientizarea capacităților intime este făcută de fete la tors sau la cules, adică în momentele activării puterilor magice. Gradarea promisiunilor ce culminează cu cea a mezinei născătoare de prunci minunați se face la cules de in sau cânepă, plante cu valorificare textilă ce
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Mai mult, la populația yao, inițierea feminină începea cu primul semn al maturării fizice a tinerei, continua pe timpul primei sarcini și „se termina numai după nașterea primului copil”. Secretul magic al creației trebuie resimțit și asimilat la modul cel mai intim de către femei, căci fertilitatea întregului univers depinde de puterea lor de zămislire. „Inițierea se efectuează într-un context cosmic”, iar traseul parcurs de fecioare demonstrează cel mai clar această implicație globală. De la diluviul peste care trece țesând, la culegerea plantelor
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
că pe camino ne bucurăm de patru daruri: darul întâlnirii cu natura, darul întâlnirii cu atâția pelerini, fiecare diferit și cu propriile lui probleme, darul întâlnirii cu noi înșine, al redescoperirii prin confruntarea cu propriile limite a ceea ce este în intimul nostru și darul întâlnirii cu Dumnezeu care este iubire. Ea ne-a dorit să primim în special acest ultim dar din casa lor. Vorbește plăcut și cu convingere și îi observ pe cei prezenți că sunt atenți și mulțumiți. Ne
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
casă. Fiind singur și privind la fețele obosite ale călătorilor, am reflectat la ideea lui Ceaușescu de a apela la voința poporului drept sprijin împotriva unei alianțe ruso-maghiare, menită să schimbe echipa conducătoare din București. Am introdus în judecata mea intimă și elementul care mă zguduise imediat după ce mă întorsesem de la Lima, cazul Mircea Răceanu, acuzat de spionaj în favoarea S.U.A., și reacția administrației americane față de măsurile justiției române împotriva unui diplomat acuzat de trădare. Desigur, era o problemă cu un coleg
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
în câteva generații, literă cu literă...! O "poveste albă", pe care o adaug, poate sintetiza, cred, mișcările telurice din lumea literară, din subsolurile ei, de la noi și de aiurea, ca probă a aleatoriului care ne guvernează până și cele mai intime întreprinderi. Deci... Erau odată, buni prieteni, un scriitor mare și un scriitor mic. Scriitorul mare nu era mare pentru opera lui sau prin vârstă sau prin ceea ce iubise el mai mult. Cum scriitorul mic nu era mic prin operă, prin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pe toate. Spaima de individualitate, de a te regăsi cu tine însuți cel adevărat duce de cele mai multe ori la o poetică și o practică a scrisului de grup: oamenilor le e, cel mai adesea, teamă de confruntarea cu natura lor intimă și se sprijină pe vorbele și aprecierile celor din grup. E ceva uman, dar nu are treabă cu definirea marii poezii, care este noutate absolută și stranietate intuită. Sângele cititorului este singurul gust necunoscut poetului. Ar da multe să-l
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cum ți-ai imaginat acest interviu...? Mă gândeam că Nichita e stare de spirit româno-sârbească, româno-europeană, româno-universală încât vorbind despre el vorbim despre noi. Nichita iubindu-vă pe voi, poeții din Banatul sârbesc a făcut să ne deveniți și voi intimi, ca poezia lui... Nichita Stănescu s-ar fi vroit ambasador al României la Belgrad. A declarat-o, îi plăcea foarte mult această idee, își imagina o "poartă a sărutului" pe granița româno-sârbească. Înainte de a-i iubi pe poeții români din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
aproximează contururile. Trăiește Gheorghe Grigurcu această dureroasă dedublare, această morală a unui joc de-a cine pierde câștigă? Lăsând gluma la o parte, mărturisesc că nu-mi joc "la noroc" o latură a scrisului meu în defavoarea alteia. Cu toate că scopul meu intim a fost (și este) poezia, critica alipindu-i-se ca o modalitate de prezență continuă, organizată și, dacă vreți, lucrativă în câmpul literaturii. Am citit nu de mult cu surprindere, în "România literară", declarația unui foarte cunoscut critic, l-am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
am regăsit, mai apoi și la Noica. Cât de grea este viața literaturilor minore, eminamente poetice, într-o lume globalizată? N-ar trebui să luăm ad literam ceea ce disprețuia Cioran, și încă într-un eseu. Cioran însuși, în fibra lui intimă, este un poet, unul posteminescian. Expresivitatea scrisului său nu e filosofică ci literară. Ar trebui, dimpotrivă, să ne asumăm această natură "eminamente poetică" nu ca pe o pricină de peiorație ci ca pe o emblemă de noblețe. Dacă aceasta e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Noica, nu are nici o șansă. Însă critica literară, atunci când iese din orizontul cotidianului literaturii române și intră în zona teoretică și monografică, este interesantă. Personalități ca Paul Cornea, cărți cum sunt cele ale lui Eugen Simion (Întoarcerea autorului, Ficțiunea jurnalului intim, Genurile biograficului, monografiile Mircea Eliade, Eugen Ionescu și Emil Cioran) sau recenta carte a lui Eugen Negrici, Emanciparea privirii, sunt întru totul demne de contextul european actual. Când va apărea, Dicționarul de termeni literari pe care îl coordonează Mircea Martin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
legătură între Premiul Nobel pentru Literatură și literatură. Premiile premiază creația, însă nu o pot provoca. Nici măcar stimula. Or, noi, acum, avem nevoie de creativitate. Ce părere ai despre premiile literare care se acordă în România noastră? Reprezintă ele spiritul intim și valoarea literaturii actuale? Cât e spirit de gașcă în acordarea acestora? Se vorbește, adesea, de "un ciocoism literar" în ceea ce privește avantajele care mai sunt prin câmpul literaturii actuale...! Ai aflat despre acest termen? E posibil să existe? Te-ai întâlnit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
bucătărie tăind doar fragilități din grădină, generații la rând, se ascund adevărate cristale geologice din straturile cele mai adânci ale graiului originar al lumii? Abia descoperind aceste rezonanțe magnetice ale particulelor or și ori, simți altfel, din interiorul cel mai intim al graiului matern, cuvintele dor, zori (zi-ori, ziorel de ziuă), fi-ori, care funcționează parcă într-o altă mecanică fonetică și semantică, cu totul stranie, mai apropiată de ce se întâmplă în zona cuantică a particulelor elementare, decât de legitățile de evoluție
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de a consuma alcool pe care Înainte n-o avusesem niciodată. Sentimentele mi se revărsau peste tot. Eram de o sociabilitate necontrolabilă și vorbeam cu orice persoană pe care-o prindeam. Le turnam cu de-a sila confidențe dezgustător de intime unor inși total necunoscuți. De cîteva ori le-am făcut propuneri sexuale fără nici o perdea unor oameni care nu dăduseră nici cel mai mic semn de reciprocitate. Ike venea la fiecare cîteva zile. - Mă bucur să văd că te lași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
duse la cea mare fericire dată vreodată unui neam. războiul româniei 1916- 1919 Ora 10 dim., 2/15 aug. 1916, ziua mare a Consiliului de Coroană la Cotroceni, când regele Ferdinand a luat atitudinea definitivă, învingând simțimintele lui cele mai intime către familia și neamul lui. Ionel vorbi cel dintâi dintre sfetnici. Toți participanții s-au soli darizat: Take Ionescu și Filipescu necondiționat, Maiorescu și Marghiloman cu rezerve. Petre Carp a fost singura notă discordantă: după ce a tratat de trădare și
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
duc la nimeni, căci, pe jos, de două ori zilnic la spital și în treacăt, uneori, la Mariuța, pentru a săruta copiii, mi se istoveau puterile și mi se umpleau orele disponibile. La mama, spre seară, veneau prietenii cei mai intimi rămași la București, ne spuneam știrile aflate și păsurile. Una din singurele persoane la care m-am dus a fost doamna Ion Ghica, [Alexandrina Ghica]. Biata femeie, de 80 de ani trecuți, venise în grabă de la Ghergani când era să
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ori părerile și cât a ținut ocupația germană a fost cel mai devotat instrument al lor. Ba chiar, cum am aflat mai târziu, îi incita în contra Brătienilor, autorii „nefaști“ ai acestui război. Această atitudine i-a îndepărtat mulți prieteni, chiar intimi odinioară, precum pe Miza Alimăneștianu. Nu mai vorbesc de familia noastră. În intervalul celor două internări se împlinea un an de la moartea reginei Elisabeta. Dl Nenițescu voise să facă un parastas la Curtea de Argeș. Trenul - oferit de germani numai pentru persoane
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
visa să refacă clopotele luate de germani și să repare clopotnița. Regreta viața mănăstirească din copilăria ei, mai severă ca acum, și masa în comun la trapez. Era foarte indulgentă pentru păcatele lumești ale cucoanelor care veneau, în veselă sau intimă companie, să petreacă câteva zile la maici, considerând aceasta ca un venit pentru ele. Ea însăși era foarte veselă, cu inimă bună, deși egoistă, autoritară, violentă, dar potolindu-se la cea dintâi vorbă de supunere și iertând chiar prea repede
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
tatei de la minister, intră Elena Văcărescu. Nimic din frumusețea plastică a celorlalte, dar deșteaptă, instruită, plăcută, intrigantă și ambițioasă, ajunse în scurt timp să pună mâna pe regină, să orbească și să înlăture nu numai pe Zoe și pe toate intimele de la Palat, dar să izoleze într-un chip absolut pe regină. Nimeni nu o mai putea vedea, nu se mai dădea decât balul oficial de la 1 ianuarie, audiențe nu se mai acordau decât cu scop anumit. Joița fusese concediată cu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
aer de grande dame, care îi prindea minu nat în rolul ei. Cu toate capriciile și fanteziile reginei, a știut să mențină la Curte o bună ținută și o atmosferă demnă, care se împrăștie repede mai târziu. Avea greutăți cu intimii reginei, dar îi neutraliza pe cât se putea. Unul din cei mai nedisciplinați era secretarul 268 sabina cantacuzino Dall’Orso, bariton excelent și bun violonist; așa de plăcut era și [de] cultivat, încât devenise copilul răsfățat al reginei și uneori încălca
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Război, cu pază militară, unde rămaseră mai multe zile până ce se întoarseră acasă cu o gardă de 30 soldați și sub ordinele unui ofițer. Cum sunt și azi. La Ilasievici, când veniră legionarii, fiica lui alergă la dr. Fessler, amic intim cu generalul Antonescu. Fără a pierde vreme, [doctorul] sări în automobil, pătrunse cu zorul la Antonescu, de asemenea amic cu Ilasievici, îi povesti cele petrecute și cele de care se temea. Antonescu luă imediat măsurile voite. Generalul Ilasievici fu eliberat
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
contrasta frapant cu aceea a neajutorării fizice pe care-o aveam despre poet de la cele câteva apariții în săli publice. Acolo pășea încet, ezitant, sprijinit în baston și ținut întotdeauna de braț de atleticul Baruțu. Aici, în schimb, în spațiul intim, Arghezi se mișca dezinvolt, fără baston și fără Baruțu. Peste puțin timp a intrat și doamna Paraschiva, care s-a așezat pe un fotoliu, alături de Arghezi. Când au sosit cafelele, poetul a privit semnificativ către soția sa, care i-a
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
spun, să o repet de fapt, pentru că am amintit o și altă dată scriind despre Crama, că închi derea lui în tăcere, vreme de douăzeci de ani, pe lângă împrejurările amintite care țineau de climat, a fost ajutată și de factura intimă a lirismului său, care ea însăși îl predispunea la „închidere“, la filtrări îndelungi, la reprimări severe ale gesticulației spontane. Se poate presupune de aceea că și alta să fi fost ambianța pentru poezie în cei douăzeci de ani de tăcere
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]