9,120 matches
-
După o tăcere de doisprezece ani, D. revine cu o istorioară de dragoste, Taina stolnicesei (1958), a cărei acțiune, plasată în epoca lui Caragea Vodă, constituie pentru autor pretextul de a crea un cadru pitoresc. Scrisă dezinvolt, cu o anume ironie, dar și cu un umor deseori facil, cartea face concesii evidente unui gust îndoielnic. În Tase cel Mare (1964), este abordată una dintre temele de largă circulație la noi: soarta îmbogățiților de război. Eroul, Tase Trandafir, pornit de jos și
DAN-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286675_a_288004]
-
legitimitate și uzurpare, desprinsă din Povestea lui Harap Alb, are drept țintă un recurs la evaluări critice și istorico-literare eronate, deseori nedrepte, „certate” cu realitatea estetică și obiectivitatea raționamentului, așadar uzurpatoare. „Acoladele comparatiste” (Experiența sadoveniană a povestirilor în ramă, Natura ironiei la Walter Scott și Mihail Sadoveanu, Coincidența și substituirea contrariilor la Mircea Eliade și Bram Stocker) examinează opere, legături „izomorfice” (pe cât de surprinzătoare, pe atât de fin identificate și argumentate), filiații spirituale și afinități, în proiecții critice remarcabile prin erudiție
DAN-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286676_a_288005]
-
miturilor, în volumul Vocile metamorfozelor (1980). Cum poezia română are numeroase surse mitologice, se poate vorbi acum la ea de modelul Eminescu, Blaga, Emil Botta, Philippide în ce privește ecourile livrești. După stabilirea în Israel, C. pare să revină la o delicată ironie, prin care iluminează și transfigurează viața de zi cu zi a femeii. Deși pare a consemna gesturi și clipe banale (călcatul, spălatul ferestrei), poeta aspiră spre sensurile cosmice ale existenței. Femeia calcă, de exemplu, uniforma militară a fiului ei, dar
CAROL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286119_a_287448]
-
în mod deosebit; o mărturie asupra omului C., făcută „în ceasul când ce va fi prezintă mai puțin interes decât ce a fost”. Amintirea faptului concret se împletește cu sprintene și acide considerații asupra oamenilor și întâmplărilor, consemnările sunt vii, ironia inteligentă se învecinează cu meditația și cu reveria. Sunt evocați scriitori pe care C. i-a cunoscut, atmosfera de boemă literară sau întâlnirile de aleasă eleganță a spiritului din cenaclul condus de E. Lovinescu. Volumul Teatrul așa cum l-am văzut
CARANDINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286099_a_287428]
-
1998; Clopotul de smaragd, Reșița, 1998; Șaptesprezece, Reșița, 1999; Cap și pajură, Reșița, 2000; Orchestra neagră, București, 2001; Absurdistan, Timișoara, 2002. Repere bibliografice: Gheorghe Tomozei, „Balade vesele și triste scrise prin cârciumi comuniste”, L, 1992, 10; Jeana Morărescu, Tragism și ironie, L, 1994, 4; Lucian Vasiliu, Arca lui Noe, DL, 1994, 4; Cornel Ungureanu, Poeți din Banat, O, 1995, 4; Dan Silviu Boerescu, Ciocane fără seceri, LCF, 1995, 16; Gheorghe Mocuța, Întunecatul Chichere, „Arca”, 1995, 10-12; Lucian Alexiu, Casa Faunului, Timișoara
CHICHERE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286193_a_287522]
-
a redefinirii raportului dintre ideologie (politică) și artă, a renunțării și chiar a denunțării sociologismului din anii ’50, la adresa căruia, în spiritul de „deschidere” propriu sfârșitului deceniului al șaptelea, C. lansează un atac violent, dar formulat cu urbanitate, uneori cu ironie. Astfel, vorbește cu dezinvoltură de „exegezele primitive ale criticii sociologizante”, calificate ca „subculturale”; citează ca pe o aberație o mai veche afirmație a lui Mihai Novicov despre excelența cărții Mitrea Cocor în cadrul operei sadoveniene; ridiculizează pur și simplu o „broșură
CESEREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286177_a_287506]
-
romanul Travesti (1994, Premiul ASPRO) este un „semieșec” ș.a.m.d. Adevărul e că poetul a fost poate excedat de uriașa paraliteratură și de excrescențele sociologizante, politico-teoretice prin care creația sa a ajuns manifest social ori pretext de supralicitare, de ironie bagatelizantă etc. C. nu se mai vrea de mult „liderul generației”, „stegarul”, „reprezentantul-tipic” ș.a.m.d., ci se vede pur și simplu ca o mare singurătate într-un ocean de moftologie caragialiană, o solitudine narcisiacă, dorind să-și construiască „egologic
CARTARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286129_a_287458]
-
autoproiecție nelimitată a eului. Multe poeme din Faruri, vitrine, fotografii (1980), debutul editorial al poetului (Premiul Uniunii Scriitorilor), tatuează organismul imaginativ cu stimulii realității, exaltă o mitologie barocă a destrămării și recombinării perpetue, pe care o spulberă din nou prin ironia parodică, foșnesc la tot pasul aluziile culturale, imediat caricate, golite de miez, invadate de referințele la tehnică, informatică, design, sport, rock and roll, suprarealism și motociclism, poetică de stroboscop deopotrivă exultantă și tristă, subversivă și autodisolutivă. Cartea Poeme de amor
CARTARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286129_a_287458]
-
-și cu încântare ipostazele, C. își trăiește ființa și viziunile cu oscilantul tremur al acului de balanță între Animus și Anima, sorbind extatic din filtrul hipnotic al uneia cu paiul translucid și seducător al celuilalt. Etalate opulent, cu dulce, polifonică ironie, „ideile primite” nu sunt decât plasma, lichidul amniotic în cuprinsul căruia eul rămâne indicibil, cu toate că infinit exprimabil. Totul e reluare de motive romantice: dublul, copilul „alchimic”, motivul gemelarității (rivalizând aici cu echivalențele din romanele lui Michel Tournier), palingenezia. Hoffmann, Nerval
CARTARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286129_a_287458]
-
tarabă / și arlechinii mor în Bethleemuri... Prizonier al unui lirism al suferinței și degradării (I. Negoițescu), C. contemplă puritatea cu priviri stinse și obosite, apărându-se de „ochii depresiv de albaștri ai copiilor” și de „suavele nerușinări ale naturii” prin ironii amare („Pleacă oamenii și rămân potecile. / Socialismul e zâmbet”) și conștiința „prelungirii lumii prin durere”. Poetul își apare sieși ca un nou Oedip, ispășind o vină care nu este a sa, și își compune cântecul din „halucinații și oracole”, pribegind
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
celor care nu cuvântă (Sfârșitul șoimului). Contând pe ritmul epic, parabola Subterana ar vrea să sugereze mecanismul alienant al unui sistem totalitar. Portretistica (figura bizară a bătrânului maniac într-ale scrisului, din Răzbunarea unchiului Matei) pivotează între pornirea compătimitoare și ironia reținută. Dintre piesele de teatru ale lui C. (nepublicate în timpul vieții; un volum de Teatru îi va fi editat în 1976), mai izbutite ar fi drama de inspirație istorică, în canonul tradiției, La locul numit Direptate, însuflețită de un patos
CHELARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286187_a_287516]
-
preajmă. O particularitate a poeziei sale este explorarea conflictului interior, prezentarea inspirată a alcătuirii contradictorii a omului și a vieții. În romanul Umbra comorilor (1967), C. satirizează slujitorii Bisericii și țintește tare morale din mediul citadin, valorificându-și înclinarea spre ironie și sarcasm, ca și posibilitățile unei fantezii bogate. Aceleași calități de umorist și satiric își vor pune amprenta și pe piesele de teatru din volumul Șase de dobă (1981). A scris și poezii pentru copii, a făcut traduceri din literatura
CIBOTARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286224_a_287553]
-
Zeii nu au dreptul să mintă. Sau poate ei sunt în dreptul / de a minți atât de covârșitor, / încât materia și gândul / își continuă existența / la nesfârșit renăscându-i / exclusiv datorită minciunii lor”). Poemele sunt deseori străbătute de demonul binefăcător al ironiei care, atunci când nu e pașnică și bonomă, devine sarcasm neîndurător, îndreptat împotriva unei lumi străine și ostile (“Azi va muri cea din urmă speranță. / Sunt cântecelul auster, morbid, / intonat ca un imn de o paiață / în luminișul nelocuit”). Refugiul în
CHRISTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286220_a_287549]
-
românesc, prea plecată plângere, care îl așază pe între creatorii speciei la noi. El mânuiește un limbaj violent și sigur, traducând exact intensitatea indignării. Poseda arta dificilă a portretului moral, și mai ales o retorică flexibilă, cu treceri repezi de la ironia subtilă la satiră (M. N. Rusu îl vede drept „Paul-Louis Courier al nostru”). A mai publicat broșurile prounioniste Ce se cuvine să cerem de la Adunarea ad-hoc (Paris, 1856), Privire asupra trecutului și prezentului Principatelor Moldo-Române (1857), O aruncătură de ochi
CIOCARDIA MATILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286250_a_287579]
-
ar mai întoarce, București, 1998; Gottfried August Bürger, Aventurile baronului Münchhausen, pref. trad., București, 2003. Repere bibliografice: Negoițescu, Scriitori, 448-452; Piru, Varia, II, 441-442; Constantin, A doua carte, 185-187; Barbu, O ist., 188-190; Piru, Poezia, II, 225-228; Alexandru George, Subtilitatea ironiei, VR, 1977, 11; Ulici, Prima verba, II, 179-180; Alexandru George, Autoportretul artistului ca tânăr, VR, 1983, 2; Dicț. scriit. rom., I, 578-579; Grigurcu, Poezie, I, 261-267; Barbu Cioculescu, PRP, I, 299-305; Ioana Băețica, Hărți inexistente, RL, 2001, 15; Gheorghe Grigurcu
CIOCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286259_a_287588]
-
Cristofor ș.a. Proză semnează Teohar Mihadaș, Constantin Cubleșan, Vasile Rebreanu, Radu Țuculescu, Tudor Vlad, Tudor Dumitru Savu ș.a. În compartimentul istoriei literare, Mircea Popa publică articolul Octavian Goga în fața timpului. Se reține și un eseu al lui Ion Vartic, Despre ironie sau despre „viceversa”. Fragmentele dramatice îi au ca autori pe Aureliu Manea, István Kocsis și D.R. Popescu. Un spațiu generos îl ocupă traducerile, datorate lui Victor Felea, Mariana Vartic, Nicolae Mocanu, Irina Petraș, Mircea Ivănescu ș.a. Alți colaboratori: Aurel Șorobetea
CLUJUL LITERAR SI ARTISTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286304_a_287633]
-
slavonisme și arhaisme. Textul era însă, la 1868, anacronic și fără finalitate. B. P. Hasdeu și Cezar Bolliac sunt criticați în două articole nesemnate, primul pentru că în loc să se dedice științei face politică, iar cel de-al doilea pentru inconsecvența atitudinii. Ironiile greoaie, uneori chiar deplasate, abundă și în aceste articole. R.Z.
CLOPOTELE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286302_a_287631]
-
psihologiei omului de la munte pe care a întrupat-o Creangă în Amintiri și Povești. Portretul - de o mare savoare epică - revelează o fire naturală și libertină, de țăran inconformist, un spirit țanțoș și nesupus, un mâncău și un petrecăreț, împletind ironia cu disimulația. Nastratinismul și inadaptarea îi sunt comune cu ale lui Dănilă Prepeleac și Ivan Turbincă. Poate nicăieri nu mimează criticul mai bine limbajul unui scriitor, nu-l comentează mai în duhul vorbirii lui, ca în Viața lui Ion Creangă
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
cel puțin în parte, i se datorează și jocul de lumini și umbre, de contraste, care proiectează în scenă personaje cu trăsături negative caricate, tocmai spre a fi mai bine puse în evidență. O contribuție și-o aduc maliția și ironia călinesciană. C. este prin excelență un spirit asociativ, circulând cu degajare în mai multe literaturi, și, în primul rând, în cea română. Astfel, Istoria ieroglifică a lui D. Cantemir e „un adevărat Roman de Renard românesc”, cronicarii munteni „au vulgaritatea
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
care le-a descris în ediția englezească a lucrării The Mentality of Apes (1927). Ea a fost asociată excesiv cu cartea lui Koffka din 1927 - Dezvoltarea intelectului. Experimentele de insight, menite să demonstreze insightful learning („învățarea iluminatoare”), au fost supuse ironiilor ecologiștilor în a doua jumătate a secolului XX. Romancierul francez Pierre Boulle a imaginat în nuvela Planeta maimuțelor o lume în care maimuțele (inteligente) desfășurau experimentele köhleriene pe oameni (idiotizați). Succesul acestei splendide cărți de propagandă ecologistă a estompat gloria
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
învățat, utilizată corect - credea Rogers. Cu ajutorul unei „îngăduitoare” learning machine, cititorul slab va începe de la nivelul său de capacitate și, apoi, fiecare pas făcut într-un minut este marcat de satisfacție și de sentimenul succesului. Rogers îi dădea, cu fină ironie, dreptate lui B.F. Skinnerț 5. Când amenințarea sinelui este scăzută, experiența poate fi percepută în mod diferit, iar învățarea poate începe. Aceasta este o prelungire sau o explicație a principiului anterior. Cititorul slab reprezintă o bună ilustrare a ceea ce implică
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
Sonete, 1975) se încearcă o recuperare a formulei poetice definitorii pentru operele de tinerețe, capabilă să pună în funcțiune dinamica formelor fixe, de unde și predilecția pentru sonet și rondel. Însă distanța în timp, schimbarea tonului și a atitudinii auctoriale, de la ironia tinereții față de provocările vieții la tristețea bătrâneții copleșitoare, duc la pierderea inefabilului poetic, a exuberanței jocului metaforic și, în același timp, la tentația de a simula contemplația. Cu doar câteva zile înaintea morții, după cum își amintește criticul Valeriu Râpeanu în
GHEORGHIU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287239_a_288568]
-
pendulare soluția „deriziunii”. Melancolia, efect al reveriei, se împrăștie printr-un, nu rareori malițios, surâs. Cu senzualitatea lui calificată pentru tot ce-i catifelat, diafan, mlădios, autorul nu pierde din ochi, prețăluind-o când cu tandrețe virilă, când cu subțire ironie, femeia. Dar portretistica acestor proze tincturate de livresc (Proust nu-i doar o reminiscență de lectură, ci, ca și Mateiu I. Caragiale, se propagă în ondulațiile rostirii) și ispitite de ludic (aici ar intra micile cochetării textualiste) prinde un refief
GHEORGHIU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287238_a_288567]
-
G. renunță la limbajul fastuos în favoarea unui lirism discursiv, în care enumerarea, lipsa punctuației și fracturarea sintaxei iau locul metaforismului intens de până acum. De asemenea, se observă și o ușoară deplasare de perspectivă: nostalgia începe să se amestece cu ironia și autoironia în poeme în care imaginea poetului provincial, patronată de „preafericitul Bacovia”, este creionată fără încrâncenare sau resentiment, în tonuri jovial-negative: „vino în provincie mi-au zis vino / profesore la căsuța ta albă în micul orășel / vei umbla ca
GENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287210_a_288539]
-
poezia Domnișoarei Niculescu Aman. Dedicație, Duiliu Zamfirescu. În revistă se publică multe cronici și articole, în care chestiunile politice sunt tratate într-o manieră aparent frivolă, parodii în versuri și proză, anecdote culte și populare, glume, știri fanteziste etc. Uneori ironia e greoaie, alteori zeflemelele și umorul depășesc măsura, însă aceste exagerări nu sunt caracteristice. R.Z.
GHIMPELE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287266_a_288595]