9,213 matches
-
de idei care trimit spre mari autori și mituri universale (ea însăși declarînd că i-ar fi plăcut să scrie Biblia și că referințele ei supreme sunt Biblia, Tintin și Victor Hugo!...), spre fabule și povești revizuite și reinterpretate, fie ironia explozivă și umorul devia(n)t, fie construcția perfectă a unei fraze simple care crucifică un destin în cîteva cuvinte. Multe sunt registrele pe care cîntă Amélie Nothomb și pe care criticii se pot amuza să le facă bucăți. Cert
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ca un redutabil polemist, ci și ca o conștiință națională vie, mereu trează, a vremii sale. Îl urmăm deci de la primele volute ale unei inteligențe luminoase pînă în cele mai ascunse cotloane ale sufletului, trecînd prin varii emoții mînie, pasiune, ironie șfichiuitoare, îndoieli sau generoase elanuri de prietenie. Regăsim, la destinatari, minunata pleiadă a celor care au contat în literatura secolului XX, și nu numai: Maurice Barrès, Francis Jammes (nașii săi literari), Montherlant, Valéry, Proust, Cocteau, Paulhan, Drieu La Rochelle, Gide
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
amintit mai sus, intitulat prezumțios și taoist Calea: pentru viitorul omenirii, o reflecție complexă asupra situației politice, economice, sociale, culturale a lumii de azi. Mulți au fost surprinși de duritatea diagnosticului pus societății contemporane, văzînd în titlu mai degrabă o ironie, căci "calea" pare să conducă direct la dezastru și disperare. În numeroasele interviuri pe care le-a acordat după apariția cărții, Morin încearcă însă să explice că, dacă perspectiva evenimentelor catastrofale pe care le creăm e într-adevăr pesimistă, important
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
adesea numită soră a lui Beckett și a lui Cioran, de primul apropiind-o ariditatea aparentă, esențializarea dialogurilor umane, sub care clocotește o neînchipuit de violentă durere, de cel de al doilea, deziluzia permanentă, dezastrul recunoscut al propriei existențe și ironia amară. În 2005, mărturisea într-un interviu din "Magazine littéraire": "Nihilismul. Acesta e cuvîntul care mi se pare cel mai apropiat de modul meu de a fi." Ne aflăm într-o sferă de autoficțiune în stare pură, căci de autobiografie
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
o cămașă de forță. Sufletul barbar, repliat, dar niciodată complet redus la tăcere, și-a făcut mereu simțită prezența discretă în celălalt Cioran, cel malițios, lucid și insolent, care a continuat să cearnă viața, oamenii și pe Dumnezeu prin sita ironiei sale tonic asasine, croindu-și o cale regală printre toți scepticii parizieni. Saltul fără plasă de protecție într-o limbă spre care nimic nu îl chema ființial le-a fost benefic amîn durora. El și-a maturizat și disciplinat gîndirea
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
din matricea sa ființială, eliberîndu-l de o condiționare trupească. Cioranul român își transpunea viața în cuvinte; Cioranul francez viețuiește în cuvînt, trece de la cuvînt la trăire, ridică expresia la demnitatea de experiență originară, lăsînd să se dezvolte acea sămînță de ironie paradoxală, universală, infinită și instabilă, și atunci, scriitura înălțată la rangul de "principiu autonom, devine destin" (Ispita de a exista). Cioran a izbutit, în cele din urmă, o desprindere de real, nu în sensul detașării budiste pe care a admirat
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
-l contrazicem, pentru că are grijă să o facă el la fiecare pas. Atunci cînd conștiința răului și a eșecului dialogului său cu Dumnezeu riscă să-l zdrobească, este salvat, aproape împotriva voinței sale, de acel spirit de deriziune, de acea ironie subversivă și totuși salutară care îi este constitutivă: "A trăi este o imposibilitate de care nu încetez să mă pătrund de vreo patruzeci de ani încoace..." (DR) În felul său sucit, oblic, răsturnat, Cioran a făcut enorm pentru reconstituirea unității
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
frați sânge-adună”. Peaza bună reînvie credința magică în „iarba fiarelor”, aducătoarea de comori. Reușită este, în Ielele, atmosfera de noapte valpurgică și răsfrângerea ei onomatopeică. Deși în limite modeste, se inaugurează aici poezia de specific etnic și sugestie folclorică. Cu ironie, se folosesc motivele fantastice și în satiră, când poetul imaginează că „ascunsa știință” a ielelor și-a pus pecetea pe răul care a acaparat țara și pe literații ei: „Mulți limbi-n loc a-i da folos,/ Dau șchioapă Românie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
societății față de muncitorul sărăcit, ci tocmai această necesitate creează datoria guvernului de a interveni în chestiunea relațiilor de muncă. Vă rog să remarcați bine că în argumentația sa domnul Billault n-a avut deloc gândul de a vă aplica o ironie sângeroasă. Nu este vorba de un Liber-schimbist deghizat care se complace în a face palpabile inconsecvențele Protecționiștilor. Nu, domnul Billault este el însuși un protecționist bona fide. El aspiră la nivelarea averilor prin intermediul legii. Pe acest drum, el judecă acțiunea
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
urmă), Magistrul - cum a fost supranumit - are un vag aer de familie cu poezia unor cerchiști precum I. Negoițescu sau Ștefan Aug. Doinaș, baladistul. Asemănările nu pot fi împinse prea departe: U. nu are manierismul de tip pastișă, lipsit de ironie, al primului, nici vocația epico-didactică a celui de-al doilea. El e un neoexpresionist ironist, al cărui imaginar, cu planul de referință în goticul romantismului german sau de aiurea (poemul Doar dinții speculează o temă a lui Edgar Allan Poe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
Poezia, II, 473-477; Ungheanu, Arhipelag, 233-236; M. Nițescu, Un romantic deghizat, VR, 1976, 6; Constantin Coroiu, Dialoguri literare, I, Iași, 1976, 146-156; Laurențiu, Eseuri, 236-242; Raicu, Critica, 380-382; Ioan Petru Culianu, Doi poeți români, „Limite” (Paris), 1977, 23; Gabriel Stănescu, Ironie și baladesc, VR, 1977, 11; Alexiu, Ideografii, 83-87; Const. Ciopraga, Un romantic ironic, CRC, 1978, 42; Daniel Dimitriu, Între Ares și Eros, Iași, 1978, 195-203; Iorgulescu, Scriitori, 165-167; Poantă, Radiografii, I, 248-249; Raicu, Practica scrisului, 352-354; Simion, Scriitori, I, 328-330
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
3; Laurențiu Ulici, Călătoria „povestitorului”, RL, 1990, 14, 15; Nicolae Crețu, „Ieșirea” din cercul vrăjit, RL, 1990, 20; Traian T. Coșovei, Tigrul de aur al melancoliei, CNT, 1991, 7; Ierunca, Subiect, 126-131; Negoițescu, Scriitori contemporani, 451-454; Lucian Alexiu, Lirism și ironie, O, 1995, 12; Ulici, Lit. rom., I, 121-126; Nicolae Busuioc, Oglinzile cetății, III, Iași-Chișinău, 1996, 167-174; Adrian Popescu, Mihai Ursachi în antologie, ST, 1997, 4-6; Dumitru Chioaru, Mihai Ursachi, APF, 1997, 10; Alex. Ștefănescu, Mihai Ursachi, RL, 1998, 17; Dicț
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
Spania în 1936, nu a fost nici împiedicată, nici n-a stîrnit vreo contra-reacție a comunității internaționale. Sistemul s-a prăbușit în întregime cînd Germania nazistă a obținut prin presiune militară o parte din Cehoslovacia, o țară suverană. Ca o ironie, acest act a fost recunoscut în termenii idealiști ai autodeterminării, cu prilejul acordurilor de la München (1938), pe care marile puteri europene, cu excepția URSS, le-au semnat în speranța evitării unui conflict major. Propaganda Germaniei naziste a reușit să prindă în
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
a fost subminată, Statele Unite au întîmpinat mai multă rezistență în privința politicii externe și au trebuit să depună mari eforturi, chiar coercitive, pentru a-și asigura reușita. Aceasta a făcut și mai dificilă menținerea poziției de putere a SUA. Ca o ironie, încercarea de a considera mișcările lumii a treia din perspectiva echilibrului central a făcut diplomația americană să uite să-și ia măsuri preventive: ori de cîte ori crizele scăpau de sub controlul central al superputerilor, americanii nu rămîneau cu altceva decît
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
metateoretică a anilor '80 a determinat o consecință majoră pentru realism: dînd la o parte preocupările normative, ea a făcut apoi ca realismul normativ și orientat către practică să nu mai constituie principala tendință a disciplinei relațiilor internaționale. Este o ironie de proporții că neorealismul lui Waltz - atît de încrîncenat în apărarea unei viziuni materialiste în politica internațională, atît de convins că fundamentul anarhic al scepticismului este superior oricărui altuia - a subminat în cele din urmă viziu-nea realistă asupra lumii în
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
E. Lovinescu, Vladimir Streinu, Mihail Dragomirescu. În 1927 scoate, cu G. Nichita, revista Sinteza. De reținut articole despre Eminescu și Arghezi. Mai colaborează la Sburătorul, Gândirea. Din acești ani datează polemica lui G. Călinescu cu reprezentanții noii spiritualități. Mai târziu ironia lui se extinde și asupra ortodoxiștilor, în scrierile cărora, zice criticul, coboară sfântul mucenic Evlampie, sfântul ierarh Averahie, preafericitul Mamant etc. 1928 Scurt popas timișorean, ca profesor. 1930 Scoate revista Capricorn (nr.1 și 2, 1930), din care reținem eseul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
reprezintă o colecție de instantanee umoristice de epocă, confruntări între bonjuriștii cu frace și legături albe la gât, semănând a "ciocli din Paris" și a "ahtori nemți", stârnind ilaritatea bătrânilor, care la rîndu-le, împiedicați în anterie, răscopți în giubele, suportă ironia tinerilor: "Boieriul: Ce face? Poate blana mea nu-i frumoasă? Ce râdeți, mă rog, ce rîdeți? Domnul P.: Râdem, pentru că ți-e blana de rîs." Dridri, roman abia început, e notabil doar prin stilul de epocă, prin câteva gravuri de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
oameni și animale). Ca o culme de rezistență la civilizație e citabil cazul lipovenilor din Deltă care emigrează în Siberia de răul legilor: Nu mai putem trăi aci, sunt prea multe legi. Nu mai e chip de stat din pricina legilor." Ironia față de inutila complicație a vieții civile o strecoară autorul în istorii al căror agent epic este formalismul excesiv. Vameșul unui port măsoară riguros locul ocupat de o cireadă de vite ce urmează a se îmbarca și nu admite nici un fel
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
miezul valabil al piesei. Întors la basm, dramaturgul regăsește tot farmecul din Înșir'te, mărgărite. Tebaida, Atrizii sunt reluări foarte spectaculoase de teme tragice cu lăudabilă tehnică teatrală, Don Juan reinterpretează pe celebrul erou ca un inamic al fariseismului, cu ironii pentru intoleranță care aduc aminte de Torquemada lui V. Hugo. Și tablourile sunt la fel de fastuoase: o cameră neagră cu un catafalc între făclii, o piață publică în care Abrahamo Balmaseda țipă că și-a omorât fata sedusă de Don Juan
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
credulitatea babelor. Remarcabilă, afară de măreția halucinației, este posibilitatea raporturilor sociale ieșite din noua ordine de lucruri. Turburarea autorităților, răsturnarea vieții zilnice sub imperiul miracolului sunt văzute cu un mare simț al evenimentelor fantastice. Apocalipsul cel mai grandios se amestecă cu ironia, în pagini excepționale. DEMOSTENE BOTEZ Fundamentul poeziei lui Demostene Botez este "sentimentalismul", proclamat cu onestitate chiar de poet în subtitluri justificative, ca spre a preântâmpina discreditul cu care critica primește o astfel de atitudine. Sentimentalismul nu e ingenuu, și controlat
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
corespondent în orașele glodoase și despopulate ale Moldovei. Iașul devine o cetate moartă, un Bruges în drumul Crîmului. De altfel aci e un romantism degenerat. Tot ce e grandilocvent romantic și sfâșietor în ordinea sentimentului e surprins cu o înduioșată ironie în mediu burghez, provincial. Se subliniază deci grotescul sublimităților degradate, solemnitatea în caricatură, demodarea, banalitatea, fără a se apăsa umoristic, numai cu o ușoară comprimare intelectuală a unei emoții prea vibratile prin natura ei. La acest contrast se adaugă elemente
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Norvegia. Maupassant e "sentimentalul Maupassant" plin de idei "burgheze", La Bruyère un onest adunător de nume grecești, La Rochefoucauld un fabricant de maxime. Molière e indecent și încărcat de "ziceri nobile", al său domn Jourdain fiind și el un "burgez". Ironia e totală în contra "literaților francezi de fabricație pur națională" și nu scapă de ea decât doi hibrizi: Anatole France, pastișorul de clasici, și Proust, care reprezintă pentru critic "un capital cu deosebire solid în tezaurul de glorie al spiritului și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Talentul de scriitor îl indică printre primele rânduri ale literaturii noastre. Portretele, unele analize - aceea a lui Sadoveanu, atmosfera conferințelor lui Iorga, a lui Goga, Eminescu, Topîrceanu, Rebreanu, Arghezi și câte altele -, bogăția infinită de observații, de caracterizări sclipitoare, spiritul, ironia, pătrunderea psihologică, bogăția informației, a punctelor de vedere, depășesc superb și de departe insuficiențele și lacunele. Ele fac parte din natura fatală a creațiunilor omenești de mare calitate, unde eroarea și detaliul, ele înșile, sporesc energia creațiunii și originalitatea de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
scribi special angajați (este posibil ca într-o anumită perioadă acestea să fie scrise de fratele mai mic, Aizic, primul din familie care face studii), cei doi doar semnându-le cu un scris stângaci, neexersat, rudimentar;} {\footnote 27. Că o ironie a soartei, numele lui Celești Fabio apare pe o realizare de tip medalistic, Ștefan cel Mare și Sfânt, inițiată la Iași în anul 2004 de profesorul maistru Victor Antăluță care își asociază numele cu cel al modestului profesor ieșean, cu
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
aplicată unor lucruri mici, din sfera derizoriului. Prozatorul se înfățișează mai ales ca un experimentalist, operează cu parabola modernistă, cu bufonada absurdă și inventează cu dezinvoltură cuvinte, manipulate în manieră ironică. Scriitura lui se caracterizează prin oralitate convingător construită, prin ironie și umor necomplezent, prin fantezism uneori debordant, salvat tocmai de excesul asumat fățiș, dar și prin lirism escamotat din delicatețe sub insurgență și neconformism. Proze ceva mai viguroase sub raport epic, deși provenind din același filon (și cu unele surprinzătoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290461_a_291790]