12,849 matches
-
își pierde urma printre vorbele și prejudecățile care își trimit ecoul până și în cel mai depărtat colț al acestei lumi. Ce ar fi dacă ne-am creiona propria aparență în culori vii și ne-am deschide precum o floare luminată de razele soarelui la fiecare gest pe care l-am face? Căci masca își pune amprenta pe mimici diferite, acestea povestind fără niciun cuvânt amintirile sufletului. Divinitatea ne-a creat, pentru ca mai apoi noi să ne definitivăm trăsăturile. Sclipirea din
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
vise dulci, amețitoare. Argintia lor aură emanată mă făcea să simt și eu că toate visele trec prin somnul dulce, amețitor. M-am trezit ca din somnul veșnic , simțeam că am aripi din blândul foc al vieții nestinse, înviate ce lumina calea mea spre mâna de culori unde din imagini străvechi îmi cream o lume. O lume a iubirii, a fericirii, a adevăratei voințe. Acolo, îngerii dorinței așteptau ca îngerii iubirii eterne să înceapă festivalul inocentei. Îngeri de lumină pregăteau curcubeie
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
timp, să ne reluăm călătoria, să cutreierăm satul în lung și-n lat prin întunericul câmpiilor, la lumina stelelor și a lunii. Așa, ajunsesem pe o stradă luminată, deoarece la fiecare câțiva metri se afla un stâlp cu bec care lumina. Eram lângă biserică, iar alături se afla o remorcă de tractor. Peste drum se afla o casă, unde un om beat striga la copii și nevastă. Îl simțeam tot mai aproape de noi și ni se făcu teamă. De frică, am
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
că acest lucru nemaipomenit s-a întâmplat datorită Zânei, a continuat să meargă mai departe având alături sabia și toiagul magic. Deodată, la o cotitură, o lumină orbitoare săgetează din cer ca o scânteie în miez de noapte și îi luminează voinicului nostru o cărare scurtă către copacul fermecat. Era atât de mirifică culoarea și blândețea florilor din copac! Mireasma lor se strecura lin pe sub nările sale, părea ca o mângâiere caldă care îi încărca sufletul cu viață. Însă această priveliște
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
irațional, și atât de diferit de toate personajele plictisitoare cu care am avut de-a face înainte. El povestea dezinvolt, desprins oarecum din înăbușitoarea atmosferă în care trăiesc. Mă refugiam în poveștile lui. Și paginile curgeau, și nopțile mele se luminau și ele la o lumânare tainică. Mă pomeneam cu bătăi de inimă când personajul meu se retrăgea seara în cămăruța lui sărăcăcioasă dintr-o suburbie pierdută, și începea să scrie în jurnal. Oare scrie despre noi? mă gândeam involuntar. Și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
am continuat drumul, neștiind unde voi ajunge. Picioarele mă dureau deja, însă am avut timp să mă gândesc la ceea ce tocmai s-a întâmplat și la ceea ce probabil aș fi simțit pentru Shen. Și... nu! Lumina palidă a felinarului îmi lumină pielea puțin catifelată. Ești un nimeni, tu, băiete! Am țipat în mijlocului parcului unde mă aduseseră toate străduțele ocolitoare pe care le urmasem. Mă simțeam mai bine, spunând asta cu voce tare. Acel sărut, scuză-mă, acea întâmplare nedorită mi-
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ca de gheață mai înfiorătoare decât țipetele lungi, ascuțite și sfâșietoare ale lunii, stăruie încă pe boltă. Chiar și vântul părea să tremure în tăcerea ca de mormânt, ascunzându-se prin scorburile palmierilor de pe plajă sau prin scoici. Pescărușii albi luminau bolta întunecoasă, umbrele lor înotau în mare. Stăteam neclintită, surdă, oarbă, cu privirea ascunsă, urmărind orizontul. Era prea întuneric pentru a înota. M-am desprins din lumea reală. Mi-am pus placa de surf pe nisip și prosopul pe ea
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Cluj Profesor coordonator Mihaela Moldovan Tărâmuri ascunse Asfințitul. Momentul când granița dintre realitate și fantezie dispare, când magia cuprinde întreaga lume și orice se poate întâmpla. Absolut orice. Sidney se plimba de-a lungul malului. Ultimele raze ale soarelui îi luminau fața plictisită. Stătea la bunici de vreo două săptămâni și nimic interesant nu se întâmplase. Avea nevoie să se întâmple ceva, oricât de neînsemnat, care să întrerupă monotonia aceea. Nu era genul de fată care să se bucure de liniște
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
emoție, a fost trecut de un fior rece care parcă încerca și el să mă țină pe loc. Simțeam cum natura era împotriva mea. Soarele plutea ușor pe bolta albastră, lăsând în urmă bătrâna lună ce încerca din răsputeri să lumineze planeta, steluțe aurii, întuneric și răcoare, dar în primul rând, mă lăsa pe mine acolo. Persoana care își dorea cel mai mult să-l aibă aproape. Mă lăsa neprotejată într-un tablou viu al melancoliei, vegheată doar de palida lumină
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cu niște curți mari, unde se plimba în voie, ajunge mai întâi pe o șosea plină de mașini care îl claxonau, deoarece mergea nestingherit prin fața lor. Era impresionat de ceea ce vedea: case mari, oameni mulți, mașini colorate, iar cerul senin luminat de soarele puternic îi încălzea puternic spatele, unde avea arcul cu săgețile. Se luă după câțiva oameni și intră într-un magazin. Prâslea era foarte nedumerit, deoarece el nu mai văzuse nimic asemănător până atunci. Totul i se părea straniu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
care el însuși l-a omorât acum 12 ani de zile. Zile negre și grele pentru fermecătoarea Izabel. Desigur că acest lucru nu i-l spusese lui Izabel. A doua zi dis-de-dimineață, când razele palide ale soarelui se pregătesc să lumineze cerul, Mex, însoțit de Izabel, bat la ușile palatului. Marcus era singur în camera de tron, iar lui Mex nu i-a fost prea greu să își surprindă tatăl pentru a-l provoca la luptă. Lupta a fost înverșunată și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
a cerut apă fetei, dar ea nu i-a dat, lăsându-l să se usuce de puteri. După ce zmeul cel rău a fost înfrânt, iar Izabel și-a pus din nou coroana pe cap, regatul a reînviat, cerul s-a luminat, natura a reînverzit și florile au înflorit. După 12 ani de întuneric, totul revine la viața liniștită de dinainte. Desigur că ceilalți zmei răi, care făceau parte din alaiul lui Marcus, au fost exilați din țară, mama Izabelei a fost
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
înconjurat cu brațele ei mari mâinile ei micuțe, și-a pus mâinile ei de aur peste palmele de lut ale femeii și le-a mișcat când la stânga, când la dreapta. Uttu i-a lăsat un fus făcut din lapislazuli, care lumina ca un glob albăstriu pe cerul de aur, iar firul era făcut din raze de soare. Enhenduanna a adormit în brațele zeiței. În timp ce dormea, Enhenduanna a început să toarcă ea însăși, fără să știe, fără să vadă și fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a ținut în timp ce noi toate urmăream ce făcea moașa. Fața întunecată ca de câine a morții a înaintat, dar exact atunci copilul a tușit și când a început să plângă supărat, ne-a alungat toate temerile. Colțul întunecat s-a luminat. Moartea nu mai lâncezește acolo unde e învinsă. Vocile celor patru femei se auzeau în jurul meu, trăncănind, râzând, toate cu glas tare. Am căzut pe saltea și n-am mai știut nimic. M-am trezit în întuneric. O singură lampă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
După asta, Ruddedit îl dăduse afară din cameră pe doctor și-l pusese să stea afară, în fața porții și să-și recite acolo incantațiile, ceea ce făcea, pe nas ca orice preot. Ziua se făcuse noapte din nou, iar noaptea se luminase de ziuă, iar durerile nu-i scădeau și nici copilul nu se mișca. Hatnuf, singura fată a doamnei, era aproape moartă de frică și de durere, când Meryt a propus să fiu eu chemată. De data asta nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mine. Suferința strălucește în inima ta. Flacăra iubirii e puternică. Povestea ta nu s-a terminat, Dina, a zis ea, cu accentul mamelor mele. Nu Den-ne, moașa străină, ci Dina, fiica iubită de patru mame. Camera începuse să se lumineze cu primele raze ale soarelui, eu rămăsesem cu capul pe umărul ei, iar ea mă mângâia. Am adormit acolo. Când m-am trezit, era deja plecată. Re-mose a plecat și el după o lună, împreună cu Kar, care venise de la Memfis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nou și era oftatul unei orfane, iar asta a umplut camera de o melancolie de moment care a anunțat sfârșitul unei petreceri de bun-venit. Se lăsa deja noaptea când Menna ne-a condus pe Meryt și pe mine pe străduțele luminate de lună înspre casa lui, care era aproape. Deși era mai mare și mai bine aranjată decât a lui Hori, înăuntru era cald și neaerisit, așa că am urcat cu așternuturile pe o scară pe acoperiș, unde stelele păreau aproape să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ca pe un unchi și o mătușă - mai ales micuța Kiya, căreia îi plăcea atât de mult să doarmă în casa noastră că mama ei o trimitea câteodată să stea cu noi, să mă ajute în grădină și să-mi lumineze zilele. Eu și Benia schimbam povești seara. Eu îi povesteam despre copiii pe care îi aduceam pe lume sau despre mamele care mureau, deși acestea erau puține, din fericire. El îmi povestea despre angajamentele lui - fiecare o nouă provocare, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
o floare de rutișor din grădina mea și o bucată de pâine făcută în cuptorul meu, ca să-mi fie întoarcerea grabnică. Era deja întuneric când am ajuns la fluviu, dar nu era nevoie să așteptăm cursa de dimineață. Vasul regelui, luminat cu o mie de lămpi, ne aștepta. Erau o mulțime de vâslași care trăgeau și nici nu știu când deja alergam pe străzile adormite ale orașului și în palatul imens, unde Re-mose m-a lăsat la ușa apartamentelor femeilor. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mama să nu se trezească, dar ceasul nici nu apucase bine să sune și eu eram deja treaz, atât de bine mă pregătisem pentru surpriză. Mi-am luat de pe birou lanterna chinezească, nichelată, am scos deșteptătorul de sub pernă, l-am luminat cu lanterna, arăta cinci fără un sfert, i-am apăsat butonul să nu sune, apoi am luat de pe spătarul scaunului hainele pregătite de cu seară și m-am îmbrăcat repede, cu mare grijă să nu fac nici cel mai mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
în timp ce flăcările se răsfrângeau, roșii, în oglinda cenușie-a apei, de parcă însuși puțul ar fi ars, iar caporalul, nemișcat și cu bărbia-n palme, privea incendiul. Nici eu nu puteam să-mi desprind ochii de la foc, mă gândeam că poate luminează fundul apei, iar dacă ne-am duce acolo și ne-am uita în ea, am vedea poate ce se ascunde în adâncuri, eram gata s-o pornesc spre puț, dar atunci Zsolt mi-a spus c-ar fi mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
grilajul pe jos, împingându-l, în poziție orizontală, înapoi în gaură, l-am auzit pe profesorul de muzică cum îi spune în șoaptă tovarășului director că dacă dorește să se cânte, atunci să fie atât de amabil și să-l lumineze cu lanterna, ca să-l vadă copiii dirijând, dar tovarășul director nu i-a zis nimic, continuând să înjure, fiindcă cineva îl nimerise cu o bucată de cretă în cap, ei, și atunci ne-am târât și noi înapoi în gaură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
dacă vrea, totuși, să spună ceva, s-o facă în șoaptă, nu să strige, și atunci Feri mi-a șoptit că n-a strigat, între timp am ajuns la sursa de lumină roșie care era un buton roșu, dreptunghiular, ce lumina în mijlocul unui panou de comandă, mare, plin de butoane, iar pe butonul roșu din mijloc scria cu litere negre, generator de avarie, a se utiliza doar în situații justificate, și atunci Feri a spus că, după părerea lui, asta este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
silueta impunătoare și misterioasă a edificiului din care azi nu mai erau În picioare decît zidurile de incintă, care Încă mai legau Înaltele arcade gotice. Aprinse o mică lanternă și pătrunse În vechea navă În clipa În care un fulger lumina brusc abația aflată sub cerul liber, oferind imaginea unui gigantic schelet de piatră. Tresări, apoi zîmbi luîndu-se singură peste picior cînd Își aduse aminte de memorabilele partide de-a v-ați ascunselea, de temerile dătătoare de plăcuți fiori, Încercate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
-l apuce cînd, ivindu-se dintr-un alt colț Întunecat, o nouă apariție răsări În fața ei, Întorcînd spre ea gluga căscată, fără chip. Marie se rostogoli ghemuindu-se, Își apucă arma și se ridică dintr-un salt. Strălucirea unui fulger lumină preț de o clipă imensa abație. Goală. Cumplitele cuvinte se repetau nemilos În capul Mariei. Blestemată, blestemată, blestemată... Furtuna izbucni atunci cu furie deasupra ei, revărsînd puhoaie de apă. Marie o luă la goană. Tocmai ajunsese la intrare sub ploaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]