10,013 matches
-
orice, dar mai ales lumină. Bătrînul avea un glas șoptit. L-am privit bănuitor: nu părea bolnav, dar parcă se topea. - Aș vrea să știu că pot rămîne aici, între copaci. Curînd s-or trezi în foi galbene ploi, de miere Venise toamna și printre picioarele trecătorilor zburau, ca niște șoareci roșii, frunze de castan. Fiecare stradă era spălată de ploaie iar arborii uzi înfigeau în văzduhul, care mirosea a veșted, crengi desfrunzite. Mă aflam în fața celei mai însemnate hotărîri din
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
urmă, ilustrând faza următoare de evoluția umanității, cea mai dragă pictorului : trecerea de la aera sub Vulcano în aera sub Bacho, când primele izbânzi în rezolvarea necesităților vieții sunt întregite prin mijloace simple și firești de a o savura. Vinul și mierea, adică, darurile lui Bacchus.“ ...Poate că, într-adevăr, Sia Strihan semăna sau doar li se părea celor fascinați de apariția ei că seamănă cu extraordinarele modele ale florentinilor. N-ar fi imposibil ca unii dintre cei ce au cunoscut-o
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
carouri mari, lustruite, din lemn. Au așezat-o într-un fotoliu, la o măsuță rotundă, acoperită cu sticlă groasă. Masa a vibrat : serviciul de argint pentru cafea, celălalt, din porțelan, pentru ceai. Un coș cu cornuri. Dulceață de vișine, unt, miere, mere, biscuiți. La ora zece au luat-o din nou din celulă. Au lăsat-o în aceeași încăpere. Ouă, șuncă, brânză de burduf, unt. Cornuri, savarine. Avu timp să privească biroul lung, acoperind aproape toată lățimea camerei. Nici un tablou pe
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
aceea, și ea i-a plăcut. 8. După cîtva timp, s-a dus iarăși la Timna ca s-o ia și s-a abătut să vadă hoitul leului. Și iată că în trupul leului era un roi de albine și miere. 9. A luat mierea în mînă, și a mîncat-o pe drum; și cînd a ajuns la tatăl său și la mama sa, le-a dat, și au mîncat și ei din ea. Dar nu le-a spus că luase mierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
a plăcut. 8. După cîtva timp, s-a dus iarăși la Timna ca s-o ia și s-a abătut să vadă hoitul leului. Și iată că în trupul leului era un roi de albine și miere. 9. A luat mierea în mînă, și a mîncat-o pe drum; și cînd a ajuns la tatăl său și la mama sa, le-a dat, și au mîncat și ei din ea. Dar nu le-a spus că luase mierea aceasta din trupul leului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
miere. 9. A luat mierea în mînă, și a mîncat-o pe drum; și cînd a ajuns la tatăl său și la mama sa, le-a dat, și au mîncat și ei din ea. Dar nu le-a spus că luase mierea aceasta din trupul leului. 10. Tatăl lui Samson s-a coborît la femeia aceea. Și acolo Samson a făcut un ospăț, căci așa făceau tinerii. 11. Cum l-au văzut, au poftit treizeci de tovarăși, care au stat împreună cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
în ziua a șaptea, i-a dezlegat-o, căci îl necăjea. Și ea a dat copiilor poporului ei dezlegarea ghicitorii. 18. Oamenii din cetate au zis lui Samson în ziua a șaptea, înainte de apusul soarelui: Ce este mai dulce decît mierea, și ce este mai tare decît leul?" Și el le-a zis: Dacă n-ați fi arat cu juncana mea, nu mi-ați fi dezlegat ghicitoarea." 19. Duhul Domnului a venit peste el, și s-a coborît la Ascalon. Acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
ele veni În casă, luă unul dintre acele fructe și Îl izbi de o piatră largă, cu căuș scobit În ea. Fructul pârâi și se rupse În bucăți. Avea miezul roșu, precum sângele de pasăre, și era mai dulce decât mierea. Răcoros. - Așa, rosti femeia după care se repezi afară, chiuind și sorbecăind Împreună cu celelalte. - Auzisem eu că femeila astea știu tot felul de neștiute, zise Enkim mușcând bucăți Întregi din miezul acela rece. După ce am terminat de mâncat, una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
face? Am plescăit și iarăși mi-am dat ochii peste cap: - Hoașcă, zici? M-a sleit de tot, cât mă vezi de mare! Mormăia așa, ca un urs din ăla care a dat peste un cuib de viespi plin cu miere și nu-mi dădea drumul deloc, măi Enkim! Știa, blestemata, știa să se tăvălească. - Cum Îi plăcea cel mai mult? Preț de câteva clipe n-am spus nimic. Cum adică - cum Îi plăcea cel mai mult? Ce tot vroia Enkim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
o cicatrice, cu glasul răgușit și cu un oribil zîmbet batjocoritor. — Sigur că da. Rămîi cu Bull, băiete! Are el grijă de tine. O să te scoată-n lume, pe cinstea mea! O să te ducă În țara unde curge lapte și miere... nu-i așa, Bull? O să-ți arate unde cresc copacii care fac șuncă și tufișurile În care cresc curcani... nu-i așa, Bull? spuse el, dînd un Înțeles urît, dar lingușitor vorbelor sale. Rămîi alături de Bull, băiete, și-o să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
luat pălăria și a vrut să plece iar de-acasă, dar ea s-a apropiat de el... măi, și ce bonetă avea și ce breton, că așa se pieptăna, și-l Înlănțuie cu brațele și-i zice cu glas de miere: „Nu mă săruți, Will?“ Ei, Doamne! cînd te gîndești, ce ticăloasă (mi-am dat seama mai tîrziu). Dacă-i sucea gîtul atunci, pe loc, bine-i făcea! Și zice: „Oare n-am putea să fim prieteni, Will?“ - asta după tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
conservarea fără fisură a proverbialului ei tupeu, să-și aplice acasă niște măști cu bani. Să bage la ceas de seară, niște euroi în blender (bancnote, nu monede, atenție!) să-i toace bine și să-i amestece după aia cu miere polifloră și cu un ou bine bătut, ca pentru omletă. Să stea cu acest amestec, minimum două ore pe față. Sper cu rețeta asta, să-mi mai scot din capete pe criza asta. Dumneavoastră ce credeți? Distracție cu Iov Iartă
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
de onor comandanții supremi ai României de ieri, de azi și de mâine. Genocid moral și spiritual, aruncarea în deriziune a soartei României. Dar unde sunt vremurile idilice de altădată, când aveam serviciu, casă, copii, pâine și vin, lapte și miere? Nesiguranța zilei de mâine s-a întronat singură - regină. Nu știm dacă mâine nu ne dă afară de la muncă, dacă nu rămânem fără acoperiș, dacă banca nu ne confiscă totul, pentru întârzierea plății debitelor, dacă nu rămânem fără pensii, că
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
au apucat de fumat, ce să mai facem noi cei de aici, din România lui Boc și Băse, acum când trăim vremuri pedeliste, adică tradus în limba plastică a poporului, vremuri de rahat. In țară nu mai curge lapte și miere, ci doar necazuri, țigări și scrumiere. Băieții și fetele, bărbații și femeile, moșnegii și babele emancipate, au sau n-au cafea, își aprind țigările. Poți oare să ai inima ceea câinoasă, ca să le spui chiar de la obraz, dragi români, eu
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
ca niște vajnici anticomuniști, au gemut sub jugul ceaușist. Și dă-i, și lăcrămează, și urlă ca din gură de șarpe că, Doamne, unde mai este țara ceea minunată, în care în perioada interbelică pe toate drumurile curgea lapte și miere... Totuși, cred că din când în când, o privire aruncată peste umăr în trecut ,poate să aducă surprinzătoare lămuriri asupra a ceea ce ni se întâmplă în ziua de azi. Prin anii '90, întreaga țară era voioasă și trecea hăulind printr-
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
detergenți și înălbitori, și de la negru complet, istoria anilor 20-30 a fost albită din greu, toate zoaiele, rapănul și mizeria unei epoci revolute, au fost curățate, lustruite pieptănate, de-ai fi crezut că pe atunci într- adevăr curgea laptele și mierea pe toate drumurile. Au trebuit să mai treacă, nu pe lângă noi, ci direct peste noi, două decenii de zvârcoliri până să ne temperăm oleacă și să încetăm de a mai sări dintr-o extremă în alta. Renunțând cât de cât
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
îl încuraja: așa Gicu! nu te lăsa Gicule! vezi că poți? ți-am spus eu că poți! Ne-am năpustit de-a lungul coridorului și, șontâc, șontâc, ajunserăm în zona frigiderului. Aici am organizat un mini-picnic: castraveciori verzi muiați în miere de albine și apă minerală. După ce am mai prins la inimă, am ridicat tabăra și am străbătut în sens invers coridorul. Expediția se încheie cu încă un tur al mesei din sufragerie. Bolnavul șuieră extaziat: brava nepoate! să trăiești și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
fotografie și despre figura hibridă de pe goblen. Îl soma să-i dea un răspuns la toate astea. În așteptare, își dădu tricoul jos și, turnându-și dintr-o sticlă de plastic niște lapte de corp Dulgon, cu lavandă albă și miere, începu să și-l întindă pe bust, apoi pe coapse. Un orăcăit ieșit din boxele computerului îl anunța că primise un mail. Puse sticla pe birou și se aruncă în fotoliu. Da, era răspunsul doctorului. Îl deschise cu un dublu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mea căpătase o formă frumoasă, bătută la mașină, legată În copertă bleu Închis cu litere de aur greșit: Ana Sas (nu SzAsZ). La repartiție Îl târasem cu mine și pe fratele meu - soț și iubit tânăr aflat În luna de miere (sau otravă?) cu tânăra soțioară Carmen - veniți la mine pentru 2 zile și rămași (mă bucur de fapt) aici și până azi (În acest moment cred că mănâncă o friptură bună la restaurantul Cazino - unde eu, de fapt, de data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
să nu mai chinuim boii. toată ziua a cântat unul cu armonica și pe la trei după-amiaza m-a apucat, așa, să plâng că m-am dus mai Încolo să nu mă vadă camarazii. spre seară am primit tutun de pipă, miere și țigări. Serile de iarnă Într-un sat ca acela În care mă aflu În timp ce scriu și În care vom filma trebuie considerate entități semnificative separate. Culoarea cerului dintr-un amurg de iarnă În câmpie cere o peliculă și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
se adresează patetic semiântunericului. Nu e nimeni aici. Urechile rămân vătuite, privirea-și păstrează fixitatea, buzele, limba, gâtlejul Încă nu se desparte de izvor. Mirosul ciochinilor zumzăitori, culoarea lor albă (Înalțată spre mai pur de vecinătatea fragmentară a verdelui), gustul mierii capătă dăinuire. Ecranul se luptă cu toate acestea, palpită, zvâcnește, transformă semiântunericul Într-o fosforescență violetă. Camera se populează treptat, este duminică 8 mai ’77 și sunt mai multe meciuri de văzut. Zgomotul zarurilor În cutia de table, clinchet de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
sufletesc: M-am considerat întotdeauna un locuitor al emoției. Pentru el, desfășurarea actului creației este similară cu parcurgerea drumului Damascului, așa cum îi mărturisește cu patos lui Saul din Tars: După cum știi, doar Calea contează și iarăși / după cum bine știi, peste mierea păcatului vechi / un altul se-așază / și până la urmă orice istorie e o adunare de treceri pe drumul Damascului. În mod firesc, în ecuația artei (corabie umplută cu lacrimi; civilizație metatextuală etc.) este inclus și cititorul, devenit Cruciat, pe câmpul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
a apropriat pentru a le oferi cititorului într-o formă în care ezotericul pare atenuat, compun un imaginar liric, cu alcătuire eclectică, din fragmente de real și străfulgerări transcendentale - Cantată sub cerul liber / Gândul lui - plin / Ca un fulger de miere / Cupa florii soarelui dimineața de rouă // Un gând ca o simfonie / Plutind pe cerul de vară (dar cine oare să fie / Unde e microfonul sala concertelor?... -, traversat ciclic de kyrie eleison - laitmotiv la nivelul întregului -, a cărui psalmodiere e modulată
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
creează adeseori impresia de construcție decalogică ad-hoc, parte a unei religii proprii, identificabilă cu dragostea de viață în general: Să intri-n flacără, să negi funinginea / și în metalul batjocorind rugina / și-n sârguința-albinelor strălucitoare / ca gheața, refuzându-te doar mierea / și-n rouă să respiri aurora / și-n pietre uitându-le glasul, / să intri în țărână spre-a o face-n / sfârșit să putrezească sau : Cinstește Forma - acest drept de a fi / similar Ființei sau: Nu întoarce capul nici în dreapta
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
poezie și de proză, prin urmare, nici în Arta Grădinarului (Editura Junimea, Iași, 2011), volum de versuri care se impune atenției cititorului încă de la primele cuvinte, țesând în jurul acestuia nevăzute pânze diafane și copleșitoare, cu ingrediente din contiguitatea sacrului (ceara, mierea, ambra, moscul etc.). Cartea este unitară, prin tematică și prin stil, iar fiecare poem, asemenea alveolelor în care își depun mierea albinele, condensează o imagistică densă, în construcția căreia poetul apelează, pe larg, la vizual, auditiv și, în egală măsură
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]