9,277 matches
-
naționale a lui Eminescu, de fapt a românimii. Numai că puseul de febră acută antinațională de atunci, a trecut o vreme, apoi a fost resuscitat, periodic, de alți indivizi, din alte generații, și în alte timpuri, parcă într-un carusel nesfârșit. E și aici, în nesfârșitele atacuri concentrice organizate împotriva lui Eminescu, semnul adevăratei lui actualități permanente. Antologia de texte pe care ne-o pune la dispoziție Alexandru Dobrescu, scoțându-le din rafturile prăfuite ale bibliotecilor, are darul de a ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
fapt a românimii. Numai că puseul de febră acută antinațională de atunci, a trecut o vreme, apoi a fost resuscitat, periodic, de alți indivizi, din alte generații, și în alte timpuri, parcă într-un carusel nesfârșit. E și aici, în nesfârșitele atacuri concentrice organizate împotriva lui Eminescu, semnul adevăratei lui actualități permanente. Antologia de texte pe care ne-o pune la dispoziție Alexandru Dobrescu, scoțându-le din rafturile prăfuite ale bibliotecilor, are darul de a ne arăta cât de susținută, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
idei străine interesului național: "cei care, stăruitor, ne recomandă a ne lepăda de românitate o fac în numele unui alt sforăitor naționalism, contaminat de o pretinsă superioritate". Pe această linie sunt urmărite reproșurile încă de pe vremea lui Gherea, dar astăzi, în nesfârșita noastră tranziție, când "deteriorarea alarmantă a nivelului de trai, logoreea alarmantă și oportunismul grosolan" ce "conduc la isterizarea societății", "tabloul eminescian e la fel de adevărat ca acum un secol și mai bine". Se dovedește astfel că "Eminescu își păstrează actualitatea nealterată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
în corzi, Dinamo s-a desprins treptat, ajungând să aibă un avans de 4 goluri în minutul 54. Știința s-a apropiat la un gol, dar brașovenii au început teatrul, tăvălindu-se pe parchet la mai fiecare fază, atacând la nesfârșit fără a fi avertizați pentru joc pasiv, băcăuanii l-au luat la Țintă pe Botaș și așa victoria de la Târgu Jiu a fost anulată de un eșec absolut neașteptat. Evoluția scorului: 0-1 (min. 6), 6-3 (min. 12), 9-5 (min. 19
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
să vă faceți bagajele”, Armanu fiind în spatele colegului său de pe banca tehnică a Științei. La final, antrenorul principal al echipei băcăuane a răbufnit: “Relațiile între echipă și cei care o conduc sunt tensionate și nu cred că putem merge la nesfârșit cu situația asta, în condițiile în care domnul Apostol e specialist în handbal. E greu să lucrezi în asemenea condiții, ca atunci când pierzi să Ți se spună să-Ți faci bagajele. Există, totuși, niște contracte care trebuie respectate, dacă ei
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
ca o veveriță în copacii cu fructe coapte sau necoapte, mâncam bine, dormeam dus și în fiecare zi mi se rumeneau obrajii. Fiecare zi, fiecare oară, aș putè zice, era însemnată prin impresiuni care îmi înlănțuiau existența într-un șir nesfârșit de bucurii și desfătări sufletești. Având toate de-a gata, nici idee n-aveam de grijele și suferințele vieței. Jucăriile cele mai simple îmi absorbeau timpul și mintea și mă transportau într-o lume cu totul închipuită. Eu și unicul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pentru Unire. În ziua când Domnul a sosit, toți locuitorii orașului fără osebire de sex, de vrâstă, de condițiuni sociale, i-au ieșit înainte dincolo de barieră, ca un puhoi ce inundă câmpia, și nu voi uita niciodată uralele frenetice și nesfârșite ce au zbucnit din piepturile tuturora, când a apărut careta 72 domnească încunjurată de o ceată de călăreți țărani, trasă de opt cai de poștă, care veneau ca vântul într-un nor de colb, în pocnitul de harapnice și chiuitul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
prin farmec, s-au râsipit nourii ce acopereau ceriul patriei, lumină mare s-a făcut dinaintea ochilor noștri, căci de astă dată se împlinise pe lângă Unirea țărilor și cea din urmă dorință a divanurilor ad-hoc: Domniia străină ereditară. Mare și nesfârșită a fost bucuria în toată țara, când s-a vestit că la 10 mai noul Principe își va face intrarea în capitală. Pentru a fi față la acest eveniment unic în istoria țărei noastre, am plecat la București și în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
lungise urechile și ne ghiorăiau măruntaiele. Însă nu pot tăgădui că în fundul cugetului nostru dădeam dreptate lui Manolucă, fiindcă de... la bucătărie nu se fierbe nici se frige așa cât ai bate din palme. În sfârșit, după două oare lungi, nesfârșit de lungi, ușa se deschise și baba se înfățoșază cu o tabla. Ah!... strigarăm noi într-un glas răpezindu-ne ca lupii asupra tablalei. Când cole, ce să vezi? Pe tabla erau așezate patru felii de pâne subțiri ca hârtia de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
se ridicară iute de pe scaunele lor, înșfăcară câte o vioară din mâinile lăutarilor și așezați unul la dreapta și celălalt la stânga lui Barbu începură să cânte împreună cu el. O! Atunci a fost momentul culminant al entuziasmului. Un ura frenetic și nesfârșit a întâmpinat pe noii lăutari care cântau frumos de tot, mai frumos decât adevărații lăutari, mai frumos decât ar fi cântat ei însuși altă dată, pentru că atunci erau încălziți de ospățul câmpenesc și mai știu eu de ce alte focuri nemărturisite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Mult m-a impresionat la început acest fenomen al fluxului și refluxului. S-ar zice că planeta noastră e un organism viu care respiră și ea o dată în 24 de oare. Acolo aveam de asemenea ocaziunea să privesc o lume nesfârșită ce se încrucișa și se strecura dinaintea mea ca două torente ce curgeau în sens contrar și, fără voie, în fața mișcărei continue ce-mi lua ochii, cădeam pe gânduri, închipuindu-mi acest potop de oameni ca o altă mare tot atât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ce se încrucișa și se strecura dinaintea mea ca două torente ce curgeau în sens contrar și, fără voie, în fața mișcărei continue ce-mi lua ochii, cădeam pe gânduri, închipuindu-mi acest potop de oameni ca o altă mare tot atât de nesfârșită, de nepotolită, cu aceleași porniri capricioase, cu aceleași adâncuri de inimi și de suflete ca și fundurile nesondabile ale mărei. Alteori urmăream în depărtări, între cer și apă, bărcile ce se zăreau ca niște paseri albe cu aripile întinse sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pe care îl merită. Noi n-am venit de nicăieri, noi am fost mereu aici. Noi avem drepturi în țara asta și numai noi o putem scoate din noroi. Degeaba vom mai cerși forurilor europene, degeaba ne vom scufunda în nesfârșite datorii la băncile mondiale și europene, datorii ce vor apăsa greu pe umerii fiilor, nepoților și strănepoților noștri. Deșteaptă-te române, încă nu e prea târziu pentru a ne clădi o țară frumoasă ca soarele sfânt de pe cer. Deșteaptă-te
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
pe un sloi insuficient fixat, acesta se bascula, nenorocitul cădea în apă și intrând sub placa de gheață, nu mai avea nici o scăpare. Iarna, delta arăta jalnic, tot decorul sărbătoresc era căzut la pământ, în imagine rămânea doar o mlaștină nesfârșită, cenușie dacă nu era acoperită de zăpadă, cu aspect demoralizator, neprietenos și sălbatic. Prietenul meu Mircea Stăncescu spunea că dacă trece luna februarie și el nu se spânzură, înseamnă că mai trăiește un an. Și acolo însă, ai noștrii buni
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
îngropate sub construcțiile de la Canalul Dunărea-Marea Neagră, în gropile comune de pe lângă închisorile Aiud, Jilava, Pitești, Sighet și toate celelalte monstruase închisori. Omul de rând este omul de lângă noi, este cel alături de care în epoca comunismului victorios, stăteam „la rând” ceasuri nesfârșite ziua și adesea noaptea, pentru a putea procura acel minimum de alimente necesare supraviețuirii noastre și a familiilor noastre. Dar de omul de rând nu s-a îngrijit nimeni, niciodată. Marele adevăr, minunat prins în versuri de Mihail Eminescu, rămâne
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
corespondență cu „catacombele Parisului,” ori ale Romei, Varșoviei, Berlinului. Sute de ani s-au bătut romanii, turcii și rușii ca să cucerească frumoasa cetate de la Dunăre. Soliman Magnificul, Mahmet al II-lea Fatih, Ioan Vodă cel Cumplit sau Mihai Viteazul, precum și nesfârșite detașamente de soldați trimiși de țarii ruși au asediat zile și nopți celebra fortăreață de la Dunăre, construită pe ruinele unei cetăți dacice. Cei care au construit aceste tunele au fost turcii. Au cucerit cetatea Brăilei în 1528 sub conducerea lui
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
1914, când toate perspectivele și tot decorul vechi al vieții se prăbușiră dintr odată, ca și cum n-ar fi fost și ca să nu mai reapară nici până azi, aducând În locul lor pe lume deze chilibrul moral și material, Îngrijorări și lipsuri nesfârșite, sur pări politice, sociale și economice de proporții necunoscute. Nimeni până la acea dată fatală n-ar fi crezut că atâtea și atâtea stări, lucruri și faime contemporane socotite ca perma nențe istorice, morale, sociale și economice se vor duce toate
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
grecești, romane, celte, germanice, slave și turanice, atâtea seminții cu tradiții și rostuieli proprii În această esențială și plăcută Îndeletnicire a vieții, cea dată pe seama gurii și a pântecului. La care se adaugă, mai departe, un alt con siderent: prodigalitatea nesfârșită a acestui pământ al nostru aflat sub climat continental excesiv, cu temperaturi ce oscilează pe o amplitudine de 70° și Îmbogățit cu alte microclimate foarte propice unei Întinse diversități de produse ale naturii și unor numeroase caractere etnice locale. Trei
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ierarhizată a senzualității omenești, această predilecție este nu numai explicabilă, dar și firească și În ordinea superioară a naturii. Ea depășește stupidele, sălbaticele și anacronicele considerații rasiale. Iar apropierea și intimitatea tulburătoare a mării - cu gla surile și ecourile ei nesfârșite, cu patimile ce le dă vecinătatea ei și cu teama, când o părăsești, de a fi ignorat cumva, plecând de pe această lume, cele mai senzuale clipe ale vieții - sunt cli matul excelentissim al zbenguielilor noastre amoroase, de care, lipsindu-te
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
atent nevoie mare cu juna și trupeșa fecioară adusă până aci cu stăruinți și șiretli curi, uimită și nedumerită Încă de tot ce abia cunoscuse și pătimise, rușinată să privească la lume, mâncând cu nasul În farfurie și ascultând, aiurită, nesfârșita incantație a șarpelui, fruntea răutăților lumii, iscoditorul, Îndemnătorul și vinovatul de toate relele pământului. Hotelul orașului, Steaua, era clădit larg, cu scări, culoare și odăi nemăsurate, cu uși duble, paturi de mare răsfăț, lavoare cu lighean de majolică, atât cât
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Îmi spunea, „vânt pe scări“ - prietenul Geacă, otrăvitul, de douăzeci de ori otrăvitul În suflet și În toate mărun taiele lui din atâta muierlâc practicat din simplu nărav și fără convingere, posedă Însă, ca toți curvarii inteligenți și atenți la nesfârșitul treapăt licențios al acestui neam de femei, marea și excelenta predi lecție (atârnată acum de lectura acestor pagini ale mele care au dezlegat limbile ferecate ale atâtora) de a observa În jurul lui, de a Înregistra și reflecta uneori, chiar dacă nu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
după ea, ca pe o victimă proastă și ușoară, până Într-o uliță sinistră ca În filmele criminale nemțești din acea vreme; a scos din poșetă o cheie care nu se mai sfârșea și a des chis o poartă la fel de nesfârșită, făcând să răsune cu scârțâitul ei un gang care nu se vedea unde duce, dar unde femeia m-a oprit, mi s-a așezat În genunchi, m-a descheiat repede de nasturi și a Început a abuza, În felul cunoscut
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
se urcă uneori mai sus decât sburăm noi. Rafale neașteptate ne scutură tot timpul. De când am venit aici nu a fost o zi să sburăm liniștit. Sunt singură cu doi răniți în imensitatea Stepei Calmuce. Sunt singură în pustietatea câmpurilor nesfârșite. Când eram mică îmi părea o adevărată expediție să ajung la capătul depărtat al grădinii; acum, la zeci de kilometri împrejurul meu nu e țipenie de om. Și cei pe care i-aș întâlni, sunt necunoscuți și chiar dușmani. Sunt
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
Fusese aruncat de-a valma, înghesuit împreună cu alte familii din orășel într-un vagon de marfă, neîncălzit. Parcă nu erau oameni, parcă erau vite sau saci cu cartofi. Garnitura de tren înainta alene, târându-se ca un melc, prin câmpia nesfârșită, albă și înghețată. Se lăsase un ger cumplit și ei toți erau copleșiți de frigul care le pătrunsese până în oase și erau copleșiți de frică, de oboseală, de foame și de sete. Când și când, marfarul oprea în vreo stație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
și ei toți erau copleșiți de frigul care le pătrunsese până în oase și erau copleșiți de frică, de oboseală, de foame și de sete. Când și când, marfarul oprea în vreo stație uitată de lume și încremenea acolo ceasuri lungi, nesfârșite, iar ei rămâneau muți, așteptând fără să știe ce așteaptă, liniștea creștea atunci enormă, li se auzea respirația, li se auzeau bătăile inimii, se auzea vântul de gheață cum șuieră și se strecoară prin crăpăturile vagonului, cum îi lovește și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]