9,387 matches
-
lui Dante Alighieri (1265-1321), sonetele și scrisorile lui Francesco Petrarca (1304-1374), nuvelele lui Giovanni Boccaccio (1313-1375) reunite în volumul ""Il Decamerone"". Se reiau vechile genuri literare din antichitate - epopeea, satira, epigrama, biografia - și se creează genuri noi, ca sonetul și nuvela ("Novella"). Reprezentanți ai literaturii italiene renascentiste sunt: Dezvoltarea artei în Renașterea italiană are loc la începutul secolului al XV-lea în Florența. Filippo Brunelleschi (1377-1446), cel mai însemnat constructor al Renașterii, descoperă perspectiva liniară - caracteristică artei din această perioadă - și
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
a scris piese scurte pe subiecte entomologice. În ciuda tatălui său care era îngrijorat de faptul că-și pune în pericol vederea și așa slabă, Eliade citește cu pasiune. Unul dintre autorii preferați este Honoré de Balzac. Eliade face cunoștință cu nuvelele lui Giovanni Papini și cu studiile social-antropologice ale lui James George Frazer. Interesul față de cei doi scriitori l-a dus la învățarea limbilor italiană și engleză; în particular începe să studieze persana și ebraica. Este interesat de filosofie și studiază
Mircea Eliade () [Corola-website/Science/297106_a_298435]
-
1935) sunt romane semifantastice în care Eliade acceptă existența unei realități extrasenzoriale. Omul este în căutarea propriilor sale forțe ascunse, este instrumentul acestor forțe pe care nu le poate controla. Această filozofie personală este exprimată de Mircea Eliade atât în nuvele memorabile, cum ar fi "La țigănci" (1959), cât și în romanul "Noaptea de Sânziene" (1971). După moartea lui Eliade, acesta a fost atacat de Adriana Berger (cea care s-a ocupat de aranjarea hârtiilor din biblioteca lui Eliade incendiată pe
Mircea Eliade () [Corola-website/Science/297106_a_298435]
-
premiul Nebula pentru "Cel mai bun roman" în 1972, și premiul Hugo la aceeași categorie în 1973. Asimov spunea că, dintre toate scrierile sale, cel mai mândru era de secțiunea mediană din "Zeii înșiși", parte care tratează aceste teme. În nuvela câștigătoare a premiului Hugo "Gold", Asimov vorbește despre un autor bazat în mod clar pe propria persoană, a cărui carte ("Zeii înșiși") a fost adaptată într-o "dramă-computerizată", un fel de animație computerizată fotorealistă. Regizorul îl critică pe Asimovul fictiv
Isaac Asimov () [Corola-website/Science/297103_a_298432]
-
explicând că el se bazează mai mult pe idei și dialog decât pe descrieri pentru a se face înțeles. Asimov a fost criticat și pentru absența personajelor feminine puternice din prima perioadă a operei sale. În scrierile autobiografice de genul nuvelei "Gold" ("Women and Science Fiction"), el pune acest lucru pe seama lipsei de experiență. Romanele ulterioare conțin mai multe personaje feminine, dar folosește în esență același stil ca și în povestirile sale SF mai vechi, lucru care a adus problema în fața
Isaac Asimov () [Corola-website/Science/297103_a_298432]
-
critice), 7 fabule. Ultima dintre ele, , a fost tipărită în fruntea numărului 1 al Convorbirilor critice, având, în facsimile, autografe atât textul, cât și semnătura Caragiale. În articolul bilanț "", M. Dragomirescu, editorul revistei, afirma: Doi ani mai târziu a publicat nuvela Kir Ianulea, o versiune românească a piesei lui Niccolò Machiavelli, "Nunta lui Belfagor" ("Belfagor arcidiavolo"). În zorii zilei de 9 iunie 1912, Caragiale a murit subit în locuința sa de la Berlin, din cartierul Schöneberg, bolnav fiind de arterioscleroză. Rămășițele pământești
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
caricatură de Constantin Jiquidi, iar textele - proză și poezii - au fost semnate de cei mai de seamă prieteni ai sărbătoritului. Evenimentul a consolidat argumentul cel mai convingător pentru etapa de consacrare deplină a marelui scriitor, care, prin comediile, schițele și nuvelele sale, a căror forță satirică este simțită până în prezent ca neîntrecută, a rămas cel mai mare creator de tipuri în dramaturgia română, concurând, ca și Balzac, starea civilă. El a reconstituit o amplă imagine a societății contemporane, văzută mai ales
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
premiu, tot de la Teatrul Național, pentru piesa "D-ale carnavalului", din partea unui juriu format din Vasile Alecsandri, B. P. Hasdeu, Titu Maiorescu, Grigore Ventura și V.A. Urechia. Opera lui Ion Luca Caragiale cuprinde teatru (opt comedii și o dramă), nuvele și povestiri, momente și schițe, publicistică, parodii, poezii. Caragiale nu este numai întemeietorul teatrului comic din România, ci și unul dintre principalii fondatori ai teatrului național. Operele sale, în special comediile sunt exemple excelente ale realismului critic românesc. Elaborat în
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
dintre principalii fondatori ai teatrului național. Operele sale, în special comediile sunt exemple excelente ale realismului critic românesc. Elaborat în 1896, studiul "Câteva păreri" reprezintă un adevărat "„breviar”" al esteticii scriitorului. Socotit de unii comentatori un "naturalist", un "zolist" în nuvelele sale psihologice, opțiunea estetică a scriitorului este categorică și definitorie pentru idealul de artă ca sinteză a fantaziei: "„noi nu înțelegem o operă de artă din mult, ci din ceva, înțelegem un ce dintr´un cum”" (s.n.). Condiția obligatorie a
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
tânăr student. Cu toate că acest lucru nu este specificat în poem, este menționat în "Filosofia creației poetice", fiind și sugerat prin faptul că bărbatul citește „cărți cu tîlc tulburător”, precum și de bustul lui Pallas Atena, zeița înțelepciunii. Similar studiilor sugerate în nuvela "Ligeia" a lui Poe, aceste tâlcuri ar putea avea ca temă ocultul sau magia neagră. Acest lucru este accentuat de alegerea autorului de a plasa acțiunea în luna decembrie, asociată prin tradiție cu forțele întunericului. Folosirea corbului - „pasăre a răului
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]
-
d. 2 aprilie 1914, München) a fost un scriitor german, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1910. Heyse și-a asigurat un loc bine definit în istoria literaturii datorită contribuției aduse, atât practic cât și teoretic, la evoluția nuvelei. ""ca omagiu pentru desăvârșita sa artă, pătrunsă de concepția idealistă, realizată pe parcursul unei lungi și importante, activități ca poet liric, scriitor dramatic, romancier și autor al unor nuvele de renume mondial"". Heyse, născut în anul 1830 la Berlin, a fost
Paul Heyse () [Corola-website/Science/298192_a_299521]
-
istoria literaturii datorită contribuției aduse, atât practic cât și teoretic, la evoluția nuvelei. ""ca omagiu pentru desăvârșita sa artă, pătrunsă de concepția idealistă, realizată pe parcursul unei lungi și importante, activități ca poet liric, scriitor dramatic, romancier și autor al unor nuvele de renume mondial"". Heyse, născut în anul 1830 la Berlin, a fost fiul lui Julie (n. Salomon), din familia Felix Mendelssohn și a profesorului universitar Karl Wilhelm Ludwig Heyse. Heyse s-a format într-un climat intelectual în care cultul
Paul Heyse () [Corola-website/Science/298192_a_299521]
-
de neoclasicism: promovarea cultului frumosului, aprecierea formei poetice realizate, a farmecului estetic al unui creații închegate sub raport arhitectonic - reacție cu precădere subiectivă față de eșecul revoluției de la 1848 - corespundeau concepțiilor tânărului scriitor. Natură poetică polivalentă - a ilustrat genul liric, drama, nuvela, romanul - și de o fertilitate prodigioasă - a scris peste 160 de opere - Heyse s-a situat în fruntea scriitorilor münchenezi. Considerat de Gottfried Keller după apariția primului său volum de nuvele (1855), ce conținea piesa "L'Anabiata" (Sălbatica), drept "cel
Paul Heyse () [Corola-website/Science/298192_a_299521]
-
scriitor. Natură poetică polivalentă - a ilustrat genul liric, drama, nuvela, romanul - și de o fertilitate prodigioasă - a scris peste 160 de opere - Heyse s-a situat în fruntea scriitorilor münchenezi. Considerat de Gottfried Keller după apariția primului său volum de nuvele (1855), ce conținea piesa "L'Anabiata" (Sălbatica), drept "cel mai valoros tânăr scriitor german". Heyse atinge punctul culminant al gloriei sale în 1880. O nestăpânită plăcere de a fabula l-a determinat să scrie, dar forța generatoare a operei sale
Paul Heyse () [Corola-website/Science/298192_a_299521]
-
un poet și prozator britanic, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1907. Este celebru prin povestirea sa pentru copii "Cartea Junglei" (1894), romanul indian de spionaj "Kim" (1901), poemele "Gunga Din" (1892) și "If— " (1895), numeroase schițe și nuvele. În 1934 i s-a acordat, alături de William Butler Yeats, "Premiul Gothenburg pentru Poezie". În timpul vieții a fost considerat un remarcabil poet și i s-a oferit un titlu nobiliar și postul de poet laureat - ambele refuzate de Kipling. ""...pentru
Rudyard Kipling () [Corola-website/Science/298186_a_299515]
-
s-a petrecut în 1883 când a făcut primele vânzări. Pe la mijlocul anilor 1880 a călătorit în jurul subcontinentului, în calitate de corespondent al publicației "Allahabad Pioneer". Lucrările sale literare încep să se vândă și în 1888 publică șase cărticele de povestiri. Una dintre nuvelele acestei perioade este "Omul care ar putea fi rege" ("The Man Who Would Be King"). În anul următor, Kipling a început o lungă călătorie spre Anglia - trecând prin Burma, China, Japonia și California, traversând Statele Unite și Oceanul Atlantic și stabilindu-se
Rudyard Kipling () [Corola-website/Science/298186_a_299515]
-
creștinismul este dominant printre karen. Indienii practică hinduismul sau islamul. Rata natalității: 17.91‰; rata mortalității: 9.8‰ ; rata fertilității: 1.98 copii născuți/femeie. Majoritatea populației, atât bărbații cât și femeile, poartă longyis sau un fel de sarong. Acțiunea nuvelei "Zile birmaneze", scrisă de George Orwell, are loc în orașul ficțional Kyauktada, din Birmania stăpânita de Imperiul Britanic, la începutul secolului XX.
Birmania () [Corola-website/Science/298195_a_299524]
-
pasiuni și călătorii (Italia, Grecia, Anglia, Franța, SUA. Abordează toate formele poetice de la comedie ("Der Biberpelz"(Blana de biber), 1893) și feerie ("Und Pippa tanzt"(Și Pippa dansează), 1906), până la tragedie ("Rose Bernd",1903 sau "Fuhrmann Henschel" (Cărăușul Henschel)), de la nuvelă ("Bahnwarter Thiel" (Cantonierul Thiel), 1892), la roman ("Der Narr in Christo Emanuel Quint"(Smintitul întru Christos Emanuel Quint), 1910), de la eseu ("Russland und die Welt"(Rusia și universul), 1922) la autobiografie ("Das Buch der Leidenschaft"(Cartea pasiunii), 1930). Ilustrează toate
Gerhart Hauptmann () [Corola-website/Science/298196_a_299525]
-
p. 41. "Legendele Maicii Domnului", ediție cu texte repovestite de I. V. Boldureanu, Editura "Cetatea", Timișoara, 1990. 42. "Sărbătorile la români. Studiu etnografic", I-II, ediție îngrijită de Iordan Datcu, Editura "Fundației Culturale Române", București, 1994, 320 + 359 p. 43. "Nuvele și amintiri", ediție îngrijită de Paul Leu, Editura Euroland, Suceava, 1994, 205 p. 44. [Trilogia vieții]: "Nașterea la români", Nunta la români", Înmormântareala români", ediție îngrijită de Teofil Teaha, Ioan Șerb și Ioan Ilușiu, Editura "Grai și suflet" - "Cultura Națională
Simion Florea Marian () [Corola-website/Science/297541_a_298870]
-
vor fi citite întâi în cenaclu și apoi publicate. Scriitorul preferat al autoarei este Marcel Proust, a cărui metodă de creație o regăsim, mai mult sau mai puțin, și în romanele ei. Autoarea scrie și publică mai multe volume de nuvele. A fost supranumită "Marea Europeană", o recunoaștere a meritelor ei evidente în modernizarea romanului românesc și sincronizarea lui cu cel european. La îndemnul lui Eugen Lovinescu, evoluează spre o proza "obiectivă", așa cum se va vedea în ciclul familiei Hallipa ("Fecioarele
Hortensia Papadat-Bengescu () [Corola-website/Science/297555_a_298884]
-
o accepte. Și în cadrul Imperiului Țarist, o serie de intelectuali au luat atitudine, printre aceștia și scriitorul Lev Tolstoi. Intelectualii au condamnat autoritățile țariste că vinovate de pogrom, exprimându-și simpatia față de victime. Scriitorul Vladimir Korolenko a descris evenimentele în nuvelă „Casă nr. 13”, iar poetul Hâim Nahman Bialik a scris poemul „În Orașul Morții” (în ebraică „Be-Ir ha-Haregah”). Sub presiunea opiniei publice, au fost deferiți justiției câțiva dintre criminali pogromiști, care însă au scăpat cu sentințe destul de ușoare. Ca urmare
Chișinău () [Corola-website/Science/296703_a_298032]
-
este o nuvelă scrisă de multi-premiatul scriitor albanez, Ismail Kadare. Publicată în 1978, reunește patru dintre prozele anilor ’70 - ’80: "", "Cine a adus-o pe Doruntina", "Mesagerul tristeții" și "Comisia serbării". Apărute în Albania în urmă cu mai bine de două decenii, cele
Aprilie spulberat () [Corola-website/Science/316975_a_318304]
-
avea mai de preț: propria viață. Deși amândoi fac eforturi disperate pentru a se întâlni, revederea lor pare imposibilă. Instinctul de conservare este anihilat de iubirea nebunească, platonică, pentru chipul femeii zărit, preț de o secundă, în spatele unui geam aburit. Nuvela a fost publicată pentru prima dată la Tirana în 1979 și este un fel de cronică romanțată a apariției "kanun-ului". Într-un interviu, Kadare a declarat că ideea nuvelei i-a venit prima dată în adolescență, când a citit vechi
Aprilie spulberat () [Corola-website/Science/316975_a_318304]
-
chipul femeii zărit, preț de o secundă, în spatele unui geam aburit. Nuvela a fost publicată pentru prima dată la Tirana în 1979 și este un fel de cronică romanțată a apariției "kanun-ului". Într-un interviu, Kadare a declarat că ideea nuvelei i-a venit prima dată în adolescență, când a citit vechi balade germane, printre care și Leoren Lied. “Această baladă m-a cutremurat și pentru un motiv mai special: era balada Doruntinei, care încă se mai cânta în Albania. Dar
Aprilie spulberat () [Corola-website/Science/316975_a_318304]
-
atunci în conștiința mea să fi apărut, destul de cețoasă, dorința de a rescrie această baladă, lucru care s-a și întâmplat patruzeci de ani mai târziu, când am scris Cine a adus-o pe Doruntina.”"( Postfață “Aprilie spulberat”, p. 474)" Nuvela, este replica în proză a vechii legende albaneze, aceea a ridicării eroului din morți sub presiunea cuvântului dat, pentru a îndeplini o promisiune făcută cât încă era în viață. "Doruntina", singura fată din cei zece copii ai familiei "Vranj", s-
Aprilie spulberat () [Corola-website/Science/316975_a_318304]