9,079 matches
-
Poienii. Pe această vale este situat un lac de baraj artificial folosit pentru agrement. Pâraiele din nordul Munților Postăvarul se varsă în canalul Timiș - Ghimbășel care traversează orașul Brașov. Pâraiele afluente Timișului și cele care coboară din Masivul Postăvarul spre Poiana Brașov își au obârșiile în jurul altitudinii de 1.600 m. Cursurile superioare sunt intermitente, au caracter torențial, prezentând în profil longitudinal numeroase cascade și rupturi de pantă. În porțiunile în care străbat calcarele sau stive mai groase de grohotișuri se
Masivul Postăvarul () [Corola-website/Science/306311_a_307640]
-
de relief sînt destul de semnificative: Dl. Mare, Vf. Piatra Mare, Măgura Mare etc. Unele oronime au semnificație în hidronimie (Vf. Borcuțului, Dl. Slătiniței, Dl. Fîntînii, Vf. Văii Mari) sau sînt legate de anotimpuri - loc de munte pentru oi (Vf. Tomnatec, Poiana Văcăriei). Relieful foarte complex al Munților Bîrgău se caracterizează prin prezența următoarelor unități geomorfologice: Relieful vulcanic, generat de existența intruziunilor care străpung formațiunile sedimentare - mai ales grezoase -, constituie elementul specific al Bîrgăului. Masivul Cornii (1458 m), alcătuit din andezite, se
Munții Bârgău () [Corola-website/Science/306309_a_307638]
-
poate accesa cu mașina prin Crăcăoani sau pe jos peste cumpănă apelor, din valea Cuiejdiului prin comună Gârcina. Rezervatia forestiera Pângărați se află pe versantul stâng al pârâului Pângărați la o altitudine de 700 m, în partea nordică a satului Poiana, reprezentând o zonă cu rol de protecție pentru specii arboricole de tisa ("Taxus baccata"). Locul fosilifer Cozla se află la nivelul terminației sudice a Munților Stânișoarei pe culmea Cozla (679 m) și reprezintă o zonă de interes paleontologic situată în
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]
-
berus) Dintre păsări, "pe lângă pâraiele cu pantă mare "se află: arinarul (Chrysomirtis spinus), cintița (Fririgilla coelebs), gușa roșie sau cărămidarul (Erithacus rubecula), muscarul sur (Muscicapa striata), pescărelul verde (Alcedo ispido) și cel negru (Cinclus aquaticus). Se regăsesc "printre livezi sau poieni": botgrosul(Coccothraustes coccthraustes), ciocănitori [verde (Picus viridis) - ghionoaia, pestriță (Dendrocopos major), sură (Picus canus), de gradini (Dendrocopos syriacus) și cea de munte (Dendrocopos leucotus)], pițigoi care coboară toamna din văi [cucuiat (Parus cristatus), cel de munte (Parus atricapillus), cel vărgat
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
satul Piatra Șoimului din comuna cu același nume, pe partea stângă pârâului Calu. Reprezintă o stâncă înaltă de gresie, martor de eroziune "Cascada de de pe Pârâul Dracului" - Pârâul este omonimul Tocilei, situat în partea cealaltă de versant, spre valea Iapa. "Poiana Murgoci" - este cunoscută pentru câțiva paltini seculari groși și înalți. Se află spre vârful Murgoci în amonte de Piatra Șoimului. "Cascada Duras" - Este situată la 4,5 km în amonte în amonte de satul Negulești din Comuna Piatra Șoimului, pe
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
dar și bicarbonatae, calcice, magneziene, hipotone) și feruginoase. O parte sunt captate, mai puțin cele din Lucăcești. Cândva orașul a figurat printre stațiunile balneare din România în mod oficial. "Baia tradițională Muhos" - La poalele muntelui Barațcoș (1342 m), între satele Poiana Fagului și Răchitiș pe un afluent de dreapta al pârâului Valea Rece - Muhoș, valea găzduiește izvoare de apă minerală "pucioasă" și o mică amenajare balneară. "Alte izvoare minerale" În arealul Munților Tarcău se găsesc mai multe arii protejate prin lege
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
mă las de limba noastră, de limba noastră cea română" (1997), " Leul n-are frigider", "Pălăria gândurilor mele" (2000), "Puncte de reper" (2003) ș. a. O altă latură a creației sale au fost cărțile pentru pentru copii: "Cale bună, Ionele" (1962), "Poiana veselă" (1963), "Ploaie cu soare" (1964), "Ionică Tropoțel" (1978), "Urzicuțe" (1979), "Vacanța lui Tropoțel" (1980), "Broasca cea isteață", "Luminișuri" (1983), "Tropoțel ajunge primul" (1985), "Zurgălăi", "Tropoțel și toți ceilalți" (1987), "Zâmbăreți și cucuieți" (1990), " În ajun de Anul Nou" (1992
Petru Cărare () [Corola-website/Science/306320_a_307649]
-
îndeosebi în cărțile: „Zodia musafirului” (1970), „Oglinzi” (1974), „Parodii și epigrame” (1981), „Cadențe” (1985), „Penița și bărdița” (1988); „Săgeți, carul cu proști și alte poeme” (reeditat, 1990), „Fulgere basarabene” (1992) ș.a. Este autorul unor culegeri de poezie pentru cei mici: „Poiana veselă” (1963), „Ploaie cu soare” (1964), „Vînătorul” (1965), „Ce culoare are vîntul?” (1968), „Umbrela” (1970) ș.a. Piesele „Străinul”, „Drum deschis”, „Portretul”, „Logodna cu bucluc” ș.a. au fost montate la teatrele „Vasile Alecsandri” din Bălți și „Licurici” de la Chișinău. A tradus
Petru Cărare () [Corola-website/Science/306320_a_307649]
-
Chișinău, 1992; „Fulgere basarabene. Săgeata”, Chișinău, 1997; „Pălăria gîndurilor mele”, Chișinău, 2000; „Punctul de reper”, Chișinău, 2000; „Leul n-are frigider”, Chișinău, 2000; „Moldovenii în cer”, Chișinău, 2004; „Scrieri alese”, Chișinău, 2004. Cărți pentru copii: „Cale bună, Ionele!”, Chișinău,1962; „Poiana veselă”, Chișinău, 1963; „Ploaie cu soare”, Chișinău, 1964; „Vînătorul”, Chișinău, 1965; „Ce culoare are vîntul?”, Chișinău, 1968; „Umbrela”, Chișinău, 1970; „Ionică Tropoțel”, Chișinău, 1978, ș.a.
Petru Cărare () [Corola-website/Science/306320_a_307649]
-
nasus). Pădurile adăpostesc o ornitofaună foarte variată. La limita lor superioară întîlnim mediul cocoșului de munte (Tetrao urogalus), ieruncei (Tetrastes bonasia), acvilei de stîncă (Aquila chrysaetos) și acvilei țipătoare (Aquila pomerana); mai jos, în crengărișul codrilor, pe liziere și în poieni, trăiesc buha (Bubo bubo), huhurezul mic (Stix aluco), ciuful de pădure (Asio otus), corbul (Corvus corax), mierla gulerată (Turdus torquatus), ciocănitoarea neagră (Dryocopus martius), ciocănitoarea verde (Picus viridis), gaița (Garrulus glandarius), diverse specii de pițigoi (Parus caeruleus, P. major) etc.
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]
-
cu exemplare de Fagus silvatica, avînd vîrsta de aproape 260 ani, circa 35 m înălțime și diametre de pînă la 1,2 m. De asemenea, sînt închegate molidișuri, arborete de molid-brad, cu vîrste cuprinse între 100 și 180 ani, în poienile cărora se întîlnesc frecvent afinul (Vaccinium myrtillus), bulbucul de munte (lius europaeus) - monument al naturii, boziorul (Orchis sambucina), toporași (Viola bielziartp, V. bi- color) ș.a. Nu lipsește papucul doamnei (Cypripedium verticillatum) - monument al naturii, breabănul (Cardamine glandurigera) crinul de pădure
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]
-
ca o puternică inflexiune între Munții Suhard și Munții Rodnei, iar izvoarele Someșului Mare, Pasul Suhard (1 150 m) și, în continuare, valea Coșnei, pînă la ieșirea în depresiune, formează limita spre Munții Bîrgău. La sud, Depresiunea Dornelor, cu compartimentele Poiana Stampei și Dorna, se intercalează ca un spațiu întins între Suhard și Munții Călimani, cel mai grandios edificiu vulcanic din țara noastră. Reprezentînd o limită clară spre sud-vest, pe o lungime de 22 km, valea Coșnei are un talveg ce
Munții Suhard () [Corola-website/Science/306308_a_307637]
-
vîrful Omu. Cel mai interesant, de formă ovoidală, este cel situat sub vîrful Icoana, lîngă traseul de culme. În zona Munților Suhard apar și o serie de izvoare minerale carbogazoase. Ele sînt prezente Ia Vatra Dornei, la Dorna Candrenilor, în Poiana Vinului și în Poiana Coșnei. Acestea sînt valorificate în stațiunea Vatra Dornei și prin îmbuteliere. În bazinul superior al rîului Diaca, afluent al Bistriței Aurii, în punctul Borcut, se află un izvor mineral cu un debit de 0,1 l
Munții Suhard () [Corola-website/Science/306308_a_307637]
-
interesant, de formă ovoidală, este cel situat sub vîrful Icoana, lîngă traseul de culme. În zona Munților Suhard apar și o serie de izvoare minerale carbogazoase. Ele sînt prezente Ia Vatra Dornei, la Dorna Candrenilor, în Poiana Vinului și în Poiana Coșnei. Acestea sînt valorificate în stațiunea Vatra Dornei și prin îmbuteliere. În bazinul superior al rîului Diaca, afluent al Bistriței Aurii, în punctul Borcut, se află un izvor mineral cu un debit de 0,1 l/s. Datorită configurației reliefului
Munții Suhard () [Corola-website/Science/306308_a_307637]
-
Râul Cerna (numit uneori și Cerna Hunedoreana sau Cerna Ardeleana) izvorăște din Munții Poiana Rusca, străbate Ținutul Pădurenilor, alimentează Lacul Cinciș, trece prin orașul Hunedoara și se varsă în Râul Mureș. Râul Cerna este unul dintre afluenții principali ai Mureșului, el având un debit mare la vărsarea lui în acest râu, la vest de
Râul Cerna, Mureș () [Corola-website/Science/306339_a_307668]
-
la vărsarea lui în acest râu, la vest de orașul Simeria. Originea cuvântului « "Cerna" » provine din slavona și înseamnă «" apă neagră" », deoarece atunci când plouă mult și repede, apa râului își schimbă culoarea, tulburându-se. Izvoarele Cernei se află în Munții Poiana Ruscăi, iar cele două ramuri ale sale se unesc în satul Hajdău. Ramură de nord izvorește în apropierea satului Vadul Dobrii, iar cea de sud e alimentată de mai multe pârâie-Fântâna, Bordu, Negoiu, Ciumița- care izvoresc de sub poalele vârfului Rusca
Râul Cerna, Mureș () [Corola-website/Science/306339_a_307668]
-
care izvoresc de sub poalele vârfului Rusca, la o altitudine de aproâimativ 1.200 metri. Este unul dintre cele mai mari și importante râuri ale județului, lungimea sa fiind de 73 de km, dintre care 65 km sunt străbătuți prin masivul Poiana Ruscăi. Suprafață de colectare este foarte mare, 740 kmp. Râul Cerna este alcătuit din trei segmente: primul segment, care începe odată cu izvoarele râului și ține până la vărsarea acestuia în Barajul Cinciș-Cerna, segmentul mijlociu este cuprins de la ieșirea râului din baraj
Râul Cerna, Mureș () [Corola-website/Science/306339_a_307668]
-
acestor munți pe verticală, începând din pliocen. Văile au fost locuite, în consecință, foarte puțin, așezările fiind dispuse mai cu seamă pe culmile însorite și domoale, sub forma unor cătune adunate, cum este cazul localităților Vadu Dobrii, Ghelari, Lunca Cernii, Poiana Răchițelii etc. Din punct de vedere geomorfologic se constată efecte de eroziune și forme de relief determinate de acestea. Zona dolomitelor - folosite și la construcția Castelului Corvineștilor - este străbătuta de vai cu pereți abrupți. Climă acestei zone poate fi încadrată
Râul Cerna, Mureș () [Corola-website/Science/306339_a_307668]
-
atmosferică este în medie/an de 742 mm Hg variind între maximă de 762 mm Hg în luna decembrie și minimă de 732 mm Hg în luna iulie. Din punct de vedere geologic, bazinul hidrografic al râului Cerna aparține masivului Poiana Ruscăi. Până în Hunedoara, este constituit din șisturi cristaline peste care s-au depus formațiuni terțiare și apoi cuaternare. De la Hunedoara spre Nord aprține neogenului depresiunii. În cuprinsul luncilor, pe depozite aluviale sau aluvio-proluviale, s-au format soluri aluviale, sub pajijti
Râul Cerna, Mureș () [Corola-website/Science/306339_a_307668]
-
cultivate și depășește 5% sub păduri. Valea Cernei beneficiază de o varietate a resurselor de subsol și se prezintă cu un veritabil depozit de substanțe minerale utile, în special minereuri de fier, zinc, talc, marmură, dolomite și calcare. Din Masivul Poiana Ruscai fac parte șisturi cristaline mezometamorfice care sunt importante în zăcăminte de fier, găsindu-se că depozite lentiforme de siderită de lungimi și grosimi variabile, transformată în limonită în zona de oxidație. Câmpul cel mai important începe pe linia de la
Râul Cerna, Mureș () [Corola-website/Science/306339_a_307668]
-
predominant muntos care determină concentrarea populației în zonele depresionare. Natalitatea în anul 1997 era de 10,2%, iar mortalitatea de 11,8% . Hunedoara este un municipiu situat la 220 - 270 m altitudine, pe Valea Cernei, la poalele estice ale Munților Poiana Ruscăi, având o suprafață de 100 km ², aproximativ 2% sdin suprafață totală a județului. La Nord se află Munții Metaliferi, la Sud Munții Retezat, la Est Munții Sebeșului, iar la Vest se întind Munții Poiana Ruscăi. În teritoriul administrativ al
Râul Cerna, Mureș () [Corola-website/Science/306339_a_307668]
-
la poalele estice ale Munților Poiana Ruscăi, având o suprafață de 100 km ², aproximativ 2% sdin suprafață totală a județului. La Nord se află Munții Metaliferi, la Sud Munții Retezat, la Est Munții Sebeșului, iar la Vest se întind Munții Poiana Ruscăi. În teritoriul administrativ al municipiului sunt incluse localitățile Bos, Gros, Hășdat, Peștișu Mare, Zlaști. Prima menționare documentara este scrisă în 1267 - „Castrum Nostrum Hunod”, în ea vorbindu-se despre sediul unui magistrat regal și măiestria meșterilor tăbăcari, pielari și
Râul Cerna, Mureș () [Corola-website/Science/306339_a_307668]
-
și dintre dealurile și văile depresionare. Aceste poziții geografice deosebit de favorabile oferă posibilitatea locuitorilor să practice atât cultură plantelor cât și pomicultura, dar mai ales creșterea animalelor. Structura și mărimea satelor este determinată de forma de relief; astfel, în Munții Poiana Ruscăi există sate mici de tip risipit, în timp ce satele aflate pe valea Cernei sunt mijlocii, cu structura răsfirata. De asemenea, în Munții Poiana Ruscăi satele evita văile înguste cu versanți abrupți, dezvoltându-se pe culmile interfluviale netede. Acestea sunt câteva
Râul Cerna, Mureș () [Corola-website/Science/306339_a_307668]
-
mai ales creșterea animalelor. Structura și mărimea satelor este determinată de forma de relief; astfel, în Munții Poiana Ruscăi există sate mici de tip risipit, în timp ce satele aflate pe valea Cernei sunt mijlocii, cu structura răsfirata. De asemenea, în Munții Poiana Ruscăi satele evita văile înguste cu versanți abrupți, dezvoltându-se pe culmile interfluviale netede. Acestea sunt câteva dintre comunele care sunt situate pe valea Cernei și satele din care sunt compuse: După anul 1990, oadtă cu trecerea la economia de
Râul Cerna, Mureș () [Corola-website/Science/306339_a_307668]
-
până la nivelul pânzei freatice. 1.Mârza, Ioan, Județele patriei - Hunedoara - monografie, Editura Sport-turism, 1980; 2. Rus, Dumitru, Județul Hunedoara - Ghid Turistic, Editura Sigma Plus, 1998; 3. Rus, Dumitru, Județul Hunedoara-Geografie și geografi, Editura Corvin, Deva, 2005 4.Kräutner, H.G. - Munții Poiana Rusca - Colecția Munții noștri, Editura sport-turism, 1984; 5.Chirica, Nicolae, Răceanu, Victor, Sub cerul purpuriu al Hunedoarei, Hunedoara, 1976; 6.Universitatea București, Institutul de Geografie - Geografia României, tratat, Editura Academiei, 1987. 7. Ilinca, Nicolae, Masivul Poiana Ruscai - Colecția „Carpații României
Râul Cerna, Mureș () [Corola-website/Science/306339_a_307668]