11,959 matches
-
fascinante, deși unii apropiați și chiar rude îl credeau o mizerie pentru că plecase de acasă și nu rămăsese acolo unde credeau că îi este locul. Izbutise să iasă triumfător din întunericul în care bâjbâise, ajungând la lumina care îl chemase. Pomii erau arămii, semn că venise toamna și aici în vestul țării. Gânduri lipsite de importanță veneau abuziv și o torturau fără voia ei. Rațiunea căuta stăpânirea acestora, dar privirea lui Alin, zâmbitoare și victorioasă o detașă imediat de toate gândurile
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
personale, dar nu și din pricina a ceea ce a pierdut ființa iubită decedată. El deplânge faptul că soția lui nu a mai putut să-și vadă copiii crescând, că nu a mai putut să-și asculte muzica preferată și să împodobească pomul de Crăciun pe scurt, invocă absența aceleiași vieți făcute din gesturi și sentimente împărtășite. în același volum, abordează, chiar la început, problema avortului și susține că un fetus nu poate fi considerat o ființă umană cu suflet, deoarece nu are
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
o scrisoare a artistului, constituie o veritabilă carte de vizită a orașului, fiind memorabilă pentru istoria culturală a Hușilor. Iată: „Sunt plecat din Huși, pentru lucru, oraș al amintirilor mele din copilărie și adolescență, al vinului bun, al livezilor cu pomi fructiferi, orașul soarelui, al culorilor rumene și al luminii. Pentru mine Hușul reprezintă frumusețea peisajului veșnic scăldat în lumina, într-un cuvânt ce a reprezentat Arles pentru Vincent Van Gogh, care e unul din pictorii pe care eu îi iubesc
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
geografice naturale: dealul magic al Dobrinei („Pe drum la Dobrina”, „Spre Dobrina”, „La margine de oraș - Dobrina”), renumitele podgorii în care au fost ridicate gospodării pentru prelucrarea strugurilor („Crama”, în curtea de la vie”, „Peisaj - Repaus la vie”), livezile („Livadă cu pomi - Dobrina”), satele de pe valea Prutului („Case la marginea Prutului”, „Case la Drânceni”), marginile târgușorului („Peisaj la marginea Hușului”, „Din împrejurimile Hușilor”). Între cei patru plasticieni renumiți ai locului - Ștefan Dumitrescu Adam Bălțatu, Octavian Angheluță și Viorel Huși -, ultimul rămâne emblematic
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
un strat cu flori. Ce faci, barbarule?! strig lui Tomiță, văzîndu-l cum rupe flori de pe crengile magnoliei, aruncîndu-le grămadă într-o cutie de carton. Șefa Serviciului protocol mi-a mai cerut vreo zece cutiuțe, îmi răspunde Tomiță, continuînd să jupuiască pomul de flori. De ce vă uitați așa la mine?! se miră el. Să las florile aici, pe crengi?! Nu... Chiar moș Toader, ba și tehnicianul, spune că soarta florilor e să aducă fericire celor care le primesc. Altfel, aici, neștiute de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
sec Brîndușa. Nu eram aici, precizez din nou. N-am auzit ce-a spus tovarășul Marinescu. Aș vrea să repete, să aud și eu cum poate fi pornit separatorul. Vorbele mele au produs rumoare, ca un vînt prin crengile unui pom. Ai să ne spui dumneata, intervine prompt directorul general, că de-aceea am răscolit cîrciumile orașului, să te aducem aici, nicidecum din plăcerea de-a te vedea. Vocea directorului general mă lovește ca o pereche de palme date peste ochi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
maman grognon. Se poate să nu-și facă apariția ca o rază tăioasă de soare de iar nă, în începutul acestei primăveri de stăpânire asupra Parisului?! Am scris strâmb. În biurou nu a mai rămas bun decât becul albastru de la pomul de Crăciun al copilăriilor tale succesive și lumina cade prost și greșit pe hârtie și mă înșeală. Curge lumina albăstrie pe hârtia albăstrie și, sub peniță, umbra ei aleargă de zor pentru aceleași cuvinte. A bătut 12½. Se va fi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de tine. Apoi au venit amândoi copiii Curti; am mâncat împreună și acum dorm, Iani în sufragerie, Chirana în patul meu... Unde ești, Monica? Am închis radio[ul] și îți scriu la lumina scundă și modestă a becului albastru al pomilor tăi de Crăciun. Nu va fi rămas poleit pe el râsul tău zglobiu din toți anii trecuți? Azi, orânduind camerele pentru noua repartiție, am deschis armoirul și am găsit în partea dulapului rochile tale, așezate de tine: rochia sac și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ai aici altarul tău, că ești iubită mai presus de iubire și dorită mai presus de dor. [...] Ții tu minte fotografia unde stai pe un scaun de păpușe, în picioare, îmbrăcată în lizeuza roz de lână, vrând să aprinzi tu pomul tău de Crăciun? Dar „Mo-Cătun, Mo-Că tun, nu mai ’ta pe d’um, vin’ la noi apum“? [...] Iată, sfârșitul acestei hârtii determină efuzia mea epistolară de astăzi. Nu înainte de a-ți spune că aștept scrisorile tale, cu viclenie față de mine
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
era mai greu începe să-și piardă consistența. Mă gândeam că n-am să pot suporta ziua asta, în care ești mai prezentă ca niciodată în casă. Când erai mică, mică de tot, cu papuceii tăi roșii, când alergai de la pomul de Crăciun la colțul minunat unde jucăriile tale se îngră mădeau unele peste altele, unde păpușile se aliniau de la Pupa la Bimbo, unde erai bogată de toate dorințele tale împlinite, atunci mai ales erai copilul casei; căci Crăciunul erai tu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cu o lună înainte, însemna beteala argintie ce șiroia pe bradul jivrat, miile de fleacuri care făceau să se des chidă mari superbii tăi ochi negri; și mai târziu, Mouette, când viața s-a înăsprit pentru noi două, era totuși pomul de Crăciun pe care-l împodobeai în firida bibliotecii cu jucă riile care mai scăpaseră după toate dezastrele, după toate necazurile. Și anul acesta ești tot Tu, draga mea, Crăciunul ești tot tu. [...] M. 26/1947-1948 I 31 decembrie 1947
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
dar să știi că pentru el numele tău e o poftă ca pentru apa rece, o dorință ca a unui copil de Moș Crăciun. Iar am impresia scrisorilor-testament; a fost scris în viața noastră să ne rupem ca creanga de pom, să auzim pârâitura despărțirii; dar eu doresc ca această creangă să-și găsească și în altă parte pământ de aclimatizare și înflorire, chiar dacă ruptura a fost atât de adâncă, încât a făcut să se piardă întreaga sevă a copacului mutilat
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ghetre tri cotate roșii, îmi bălăbăneam picioarele încălțate cu ghetuțe vechi, gândindu-mă la cutia de carton în care se lăfăiau niște bo tine maro de antilopă, împachetate în hârtie fină. Mă uitam la stânga, la dreapta, plictisită de peisajul fără pomi, vălurit... Tata spunea - vorbea tot timpul, mai ales cu vizitiul - „Ai grijă la Valea Șearpelui! Totka e tare de gură, ține-l bine!“. Eu alunecam și mă săltam înapoi pe pernele de piele și tata îmi spunea, pe jumătate mândru
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mai persistentă ar veni să și revendice dreptul de a retrăi. [...] Când bărbatul verișoarei tale blonde m-a întrebat dacă mi-am petrecut bine seara asta, mi-a venit să fac pe nebuna și să-i răspund: „Am avut un pom de Crăciun minunat și 40 de invitați; Ramiro i-a adus o valijoară gri de voiaj, iar doamna Pap[adat-Bengescu] păpușa aceea pe care ea n-o poate suferi și pe care a vrut s-o dea afară fiindcă e
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ritarilor” față de „minoritar” - faptul că „nimeni nu-i dă atenție” țiganului - Îl face pe acesta să se considere „om ca toți oamenii”. O constatare esențială, pentru că țiganul - ca și evreul - era adesea perceput ca „ne-om” : „Nici salca nu e pom,/ Nici țiganul nu e om” <endnote id="(32, p. 527 ; vezi capitolul „Jidul nu e om”)"/>. Și un intelectual evreu ca Felix Aderca făcea elogiul „in-dife- renței” etnice. La sfârșitul anilor ’30, Aderca nu-i blama doar pe antisemiți, ci
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
evreu și arendașul grec, din Lipitorile satului. În aceeași epocă (prin 1876), evreii habotnici erau prezentați caricatural chiar și pe scena teatrului evreiesc, care se năștea În acei ani, sub conducerea lui Avram Goldfaden, la Iași, În grădina cârciumii „La pomul verde” <endnote id="(201)"/>. Într-o recenzie din 1876, publicată În Curierul de Iași și semnată chiar de Mihai Eminescu - cea mai veche atestare a unui teatru evreiesc din lume -, poetul Îl laudă pe „actorul ce jucă pe hasid”, pentru
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
13, p. 87)"/>. Să spunem În paranteză că și țiganul - un alt „străin” tipic - avea parte de același fel de subevaluare : „Țiganul nu-i privit de român ca om” <endnote id="(99, I, p. 150)"/> ; sau : „Nici salca nu e pom,/ Nici țiganul nu e om” <endnote id="(32, p. 527)"/>. Ultima formulă a fost adaptată și pentru cazul evreului. O poezioară antisemită, Vâscul și Jidanul (publicată În revista Porunca vremii, 1940), În care se făcea o paralelă Între parazitismul celor
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
endnote id="(32, p. 527)"/>. Ultima formulă a fost adaptată și pentru cazul evreului. O poezioară antisemită, Vâscul și Jidanul (publicată În revista Porunca vremii, 1940), În care se făcea o paralelă Între parazitismul celor doi, se Încheia astfel : „Între pomi, deci, se-nțelege,/ Precum vâscul nu e pom,/ Nici jidanul cu-a lui lege,/ Între oameni nu e Om” <endnote id=" (718)"/>. O prejudecată similară poate fi regăsită și la intelectuali de elită. La jumătatea secolului al XIX- lea, pentru
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
fost adaptată și pentru cazul evreului. O poezioară antisemită, Vâscul și Jidanul (publicată În revista Porunca vremii, 1940), În care se făcea o paralelă Între parazitismul celor doi, se Încheia astfel : „Între pomi, deci, se-nțelege,/ Precum vâscul nu e pom,/ Nici jidanul cu-a lui lege,/ Între oameni nu e Om” <endnote id=" (718)"/>. O prejudecată similară poate fi regăsită și la intelectuali de elită. La jumătatea secolului al XIX- lea, pentru Richard Wagner, evreul trebuie să aleagă Între condiția
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
din 15 decembrie 1938, publicat în M.O. nr.292 din 15 decembrie 1938. Comandamentul Legiunii de străjeri Dorohoi, avea ca directori pe C.N.Iancu și Aurelia Constantinescu. Comandanții aveau rolul de a organiza diferite activități: de exemplu „sărbătoarea sădirii pomilor”, declarată „zi de muncă pentru toți străjerii”, cu un program de activități pentru zilele de 2 și 9 aprilie 1939, când cursurile erau suspendate. Programul zilei de 2 aprilie cuprindea următoarele activități: „străjerii la stoluri vor fi în 3 grupe
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
1939, când cursurile erau suspendate. Programul zilei de 2 aprilie cuprindea următoarele activități: „străjerii la stoluri vor fi în 3 grupe, prima se va deplasa la locul sădirii, altă grupă va sărbători cu membri corpului didactic în curtea școlii, plantând pomi, grupa a treia în colaborare cu autoritățile locale vor planta pe marginea drumului, în jurul bisericilor, cimitirelor, parcurilor”. De asemenea, programul pe 9 aprilie prevedea: „adunarea participanților la catedrală și primăria Dorohoi, stolurile de străjeri cu muzică militară coloană care merge
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
în cazul acelor bunuri ce nu intrau în expropriere. La 25 octombrie 1940 Filderman comunică Comunității referitor la legea de expropriere a proprietăților rurale ale evreilor, indicând proprietățile ce pot fi expropriate: „terenuri arabile, fânețe, islazuri, viile, conacurile, parcurile, livezi, pomi, pepiniere, crescătorii de animale, păsări, stupării, grădini de zarzavat și flori de comercializat și locuințele cu anexele lor aflate pe acest fel de proprietăți, indiferent dacă aceste proprietăți se află în oraș au sate. Nu intră în expropriere aceste proprietăți
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
în această seară bucuria noastră a fost foarte mare: scrisoarea voastră, vestea (în care eu cred de trei luni de zile) și fotografiile copiilor. Finul nostru este un adevărat voinic și ne închipuim ce isprăvi trebuie să fi făcut în jurul pomului de Crăciun. Poza pare a-l trăda puțin în acest sens. În ce mă privește, mai am un motiv de bucurie: ne a scris fina și cumătra, și ne-a scris foarte mult. Înseamnă că „emoțiile” de pînă acum nu
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
și cămeșuțe pentru copii”. Aceeași sărbătoare fusese pomenită și În textul care urmează: „Am mai trimis delegați cari au complectat comisiile CARS-ului de colectare de bani, alimente și obiecte În zilele de 22 și 23 decembrie În vederea organizării pomului de crăciun”. a.g. „PSD-ul nu răspunde la chemările noastre” După cum spuneam, nărăvașul partid social democrat (de atunci, nu de acum) nu privea cu ochi buni activitatea distructivă a comuniștilor și intenția lor de a supune completamente țara hachițelor
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
studiu social (Înstrăinații - 1910, Pribegi în țara răpită - 1912, Moartea lui Cain - 1914), nuvele apărute sub genericul Din amintirile unui bătrân în revista „Neamul românesc” (1909-1910) și în „Arhiva” ieșeană (1911), proză memorialistică (Curtea domnească din Iași, Ulița mare și Pomul verde 1913), opera muzicală Cetatea Neamțului, opera comică Pescarii din Sulina ș.a. Era și un pasionat muzician. Nașterea, moartea și întreaga lui creație sunt legate de orașul Iași. Ieșenii mai vechi îi spuneau „cneazul Moruzzi din Tătărași”. Ultimii ani i-
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]