9,456 matches
-
în Anglia pentru următorii patru ani, în ciuda faptului că inițial i s-a spus că va studia în Marea Britanie numai un an. În timpul absenței ei, în Hawaiʻi au avut loc mai multe evenimente. Regele Kalakaua a murit în 1891 și prințesa Lidia Liliʻuokalani a devenit regină. Imediat, regina a numit-o pe Kaʻiulani moștenitoarea sa. În 1893, monarhia a fost înlăturată și noul guvern a încercat să devină parte a Statelor Unite.<br> Vestea a ajuns la Kaʻiulani la 30 ianuarie 1893
Victoria Kaiulani () [Corola-website/Science/326426_a_327755]
-
referindu-se la ea în print ca o jumătate de rasă sau numind-o "sumbră", deși ea nu a primit un tratament în mod flagrant rasist cum a primit mătușa ei. În călătoria pe care a făcut-o în Statele Unite, prințesa a surprins membrii cu mintea deschisă din presă. În locul termenului "barbar" folosit de inamicii regatului Hawaiʻi, jurnaliștii și publicul s-au confruntat cu o prințesă regală modernă care purta rochii elegante și era vorbitoare de engleză (sau hawaiiană, franceză sau
Victoria Kaiulani () [Corola-website/Science/326426_a_327755]
-
rasist cum a primit mătușa ei. În călătoria pe care a făcut-o în Statele Unite, prințesa a surprins membrii cu mintea deschisă din presă. În locul termenului "barbar" folosit de inamicii regatului Hawaiʻi, jurnaliștii și publicul s-au confruntat cu o prințesă regală modernă care purta rochii elegante și era vorbitoare de engleză (sau hawaiiană, franceză sau germană). A mers la Washington DC, unde s-a întâlnit cu președintele Grover Cleveland și cu soția acestuia la Casa Albă. Kaʻiulani a făcut o
Victoria Kaiulani () [Corola-website/Science/326426_a_327755]
-
Anglia. Totuși, atunci când Cleveland a adus cazul Kaʻiulani în atenția Congresului, în timp ce Senatul Statelor Unite nu a mai continut anexarea, a refuzat restaurarea monarhiei. Situația în Hawaiʻi nu s-a îmbunătățit și Kaʻiulani a fost profund dezamăgită. Pentru următorii câțiva ani, prințesa a rămas în Europa. În 1894 a primit vestea că prietenul ei din copilărie, scriitorul Robert Louis Stevenson, a murit și s-a fondat o nouă Republică Hawaii. Sănătatea ei a început să se deterioreze. Starea s-a agravat când
Victoria Kaiulani () [Corola-website/Science/326426_a_327755]
-
nouă Republică Hawaii. Sănătatea ei a început să se deterioreze. Starea s-a agravat când a aflat că sora ei vitregă, Annie Cleghorn, a murit în 1897 și că tutorele ei din Anglia, Theophilus Harris Davies, de asemenea a murit. Prințesa a suferit de probleme la ochi și a dezvoltat migrene după răsturnarea monarhiei (deși avea o astfele de migrenă a participat la un eveniment de caritate la Paris, unde un incendiu devastator a ucis zeci de femei de societate). Numeroase
Victoria Kaiulani () [Corola-website/Science/326426_a_327755]
-
deterioreze în timp ce ea lupta să se readapteze la clima tropicala din insulele Hawaii. Cu toate acestea, ea a continuat să facă apariții publice, la îndemnul tatălui ei. Cu aprobarea reginei Liliuokalani, a fostei regine Kapiolani și în conformitate cu ultima constituție hawaiană, prințesa Kaiulani și prințul Kawănanakoa și-au anunțat logodna la 3 februarie 1898. Acum ea era cetățean privat al Republicii Hawaii și la 12 august 1898 a devenit cetățean al Teritoriului Hawaii când anexarea a avut loc. În timpul ceremoniei de anexare
Victoria Kaiulani () [Corola-website/Science/326426_a_327755]
-
Kaiulani și prințul Kawănanakoa și-au anunțat logodna la 3 februarie 1898. Acum ea era cetățean privat al Republicii Hawaii și la 12 august 1898 a devenit cetățean al Teritoriului Hawaii când anexarea a avut loc. În timpul ceremoniei de anexare, prințesa, mătușa ei Liliʻuokalani, împreună cu alți membri ai familiei regale și liderii partidelor politice din Hawaii au purtat haine de înmormântare și au protestat la ceea ce ei au considerat o tranzacție ilegală. Kaiulani iubea păunii. A crescut având în jur păuni
Victoria Kaiulani () [Corola-website/Science/326426_a_327755]
-
liderii partidelor politice din Hawaii au purtat haine de înmormântare și au protestat la ceea ce ei au considerat o tranzacție ilegală. Kaiulani iubea păunii. A crescut având în jur păuni care inițial au aparținut mamei ei și uneori era numită "Prințesa Păun". În 1898, în timp ce se plimba călare în munții din insula Hawaii, Kaʻiulani a fost prinsă de o furtună în urma căreia a avut febră și a făcut pneumonie. Anterior avusese o mică răceală de la înot și aceasta a înrăutățit lucrurile
Victoria Kaiulani () [Corola-website/Science/326426_a_327755]
-
, Contesă de Polignac ("Charlotte Louise Juliette Grimaldi"; 30 septembrie 1898 - 15 noiembrie/16 noiembrie 1977), a fost fiica lui Louis al II-lea, Prinț de Monaco și mama Prințului Rainier al III-lea. Din 1922 până în 1944 a fost Prințesă Ereditară de Monaco, moștenitoare a tronului. Născută Charlotte Louise Juliette Louvet în Constantine, Algeria, a fost fiica nelegitimă a cântăreței de cabaret Marie Juliette Louvet și a Prințului Louis al II-lea. Dacă Louis al II-lea ar fi murit
Prințesa Charlotte, Ducesă de Valentinois () [Corola-website/Science/322544_a_323873]
-
și a Prințului Louis al II-lea. Dacă Louis al II-lea ar fi murit fără să lase moștenitori legitim, tronul din Monaco urma să fie moștenit de Wilhelm, ducele german de Urach, vărul lui Louis al II-lea, fiul Prințesei Florestine de Monaco. Pentru a preveni acest lucru, la 15 mai 1911 a fost adoptată o lege prin care Charlotte era recunoscută ca fiica lui Louis al II-lea și a devenit membră a familiei suverane. O ordonanță din 30
Prințesa Charlotte, Ducesă de Valentinois () [Corola-website/Science/322544_a_323873]
-
permis să fie adoptată. Louis a adoptat-o pe Charlotte la Paris la 16 mai 1919 conferindu-i numele de Grimaldi și i-a acordat titlul de Ducesă de Valentinois. Ea a devenit astfel moștenitoare și a purtat titlul de Prințesă Ereditară din 1922 până la 30 mai 1944. La Monaco, la 18 martie 1920 printr-o ceremonie civilă și la 19 martie 1920 printr-o ceremonie religioasă, Charlotte s-a căsătorit cu contele Pierre de Polignac care a luat numele de
Prințesa Charlotte, Ducesă de Valentinois () [Corola-website/Science/322544_a_323873]
-
o zi înainte ca fiul ei să împlinească 21 de ani și în deplin acord cu tatăl ei, Charlotte a renunțat și a cedat drepturile ei la succesiunea tronului fiului ei Rainier. De la această dată ea nu a mai fost Prințesă Ereditară și a rămas cu titlurile de Prințesă de Monaco și Ducesă de Valentinois. După ce fiul ei și-a asumat tronul, Prințesa Charlotte s-a mutat la Le Marchais, un domeniu al familiei Grimaldi în afara Parisului. A trăit acolo cu
Prințesa Charlotte, Ducesă de Valentinois () [Corola-website/Science/322544_a_323873]
-
21 de ani și în deplin acord cu tatăl ei, Charlotte a renunțat și a cedat drepturile ei la succesiunea tronului fiului ei Rainier. De la această dată ea nu a mai fost Prințesă Ereditară și a rămas cu titlurile de Prințesă de Monaco și Ducesă de Valentinois. După ce fiul ei și-a asumat tronul, Prințesa Charlotte s-a mutat la Le Marchais, un domeniu al familiei Grimaldi în afara Parisului. A trăit acolo cu iubitul ei, un cunoscut hoț francez de bijuterii
Prințesa Charlotte, Ducesă de Valentinois () [Corola-website/Science/322544_a_323873]
-
a cedat drepturile ei la succesiunea tronului fiului ei Rainier. De la această dată ea nu a mai fost Prințesă Ereditară și a rămas cu titlurile de Prințesă de Monaco și Ducesă de Valentinois. După ce fiul ei și-a asumat tronul, Prințesa Charlotte s-a mutat la Le Marchais, un domeniu al familiei Grimaldi în afara Parisului. A trăit acolo cu iubitul ei, un cunoscut hoț francez de bijuterii numit René Girier. În 1977, Prințesa Charlotte a murit la Paris, Franța, la vârsta
Prințesa Charlotte, Ducesă de Valentinois () [Corola-website/Science/322544_a_323873]
-
Valentinois. După ce fiul ei și-a asumat tronul, Prințesa Charlotte s-a mutat la Le Marchais, un domeniu al familiei Grimaldi în afara Parisului. A trăit acolo cu iubitul ei, un cunoscut hoț francez de bijuterii numit René Girier. În 1977, Prințesa Charlotte a murit la Paris, Franța, la vârsta de 79 de ani.
Prințesa Charlotte, Ducesă de Valentinois () [Corola-website/Science/322544_a_323873]
-
a soției sale, Contesa Sophie Christiane de Wolfstein. A fost doamnă de onoare a reginei Poloniei, Christiane Eberhardine de Brandenburg-Bayreuth, unde Christian a venit să-și aleagă o soție. La 7 august 1721 s-a căsătorit cu Prințul Christian. Ca prințesă moștenitoare ea a trăit discret cu soțul ei: cuplul s-a opus celei de-a doua căsătorii a regelui. Adesea ea este considerată că a fost în spatele faptului că soțul ei și-a încălcat promisiunea de a respecta și proteja
Sofia Magdalena de Brandenburg-Kulmbach () [Corola-website/Science/322586_a_323915]
-
Gustav a servit ca ofițer în armata Austriei iar în 1829 împăratul Francisc I al Austriei l-a numit Prinț de Vasa. A fost ridicat la rangul de mareșalul-locotenent în armata austro-ungară în 1836. În 1828, s-a logodit cu Prințesa Mariana a Țărilor de Jos însă presiunea politică l-a împins să încheie orice plan de nuntă. La 9 noiembrie 1830 s-a căsătorit la Karlsruhe cu verișoara sa primară, Prințesa Amelie de Baden. Au divorțat în 1843. Fiul lor
Gustav, Prinț de Vasa () [Corola-website/Science/322598_a_323927]
-
austro-ungară în 1836. În 1828, s-a logodit cu Prințesa Mariana a Țărilor de Jos însă presiunea politică l-a împins să încheie orice plan de nuntă. La 9 noiembrie 1830 s-a căsătorit la Karlsruhe cu verișoara sa primară, Prințesa Amelie de Baden. Au divorțat în 1843. Fiul lor Louis care s-a născut în 1832 a murit la scurt timp după naștere. Fiica lor, Prințesa Carola, s-a căsătorit cu regele Albert I al Saxoniei însă nu au avut
Gustav, Prinț de Vasa () [Corola-website/Science/322598_a_323927]
-
nuntă. La 9 noiembrie 1830 s-a căsătorit la Karlsruhe cu verișoara sa primară, Prințesa Amelie de Baden. Au divorțat în 1843. Fiul lor Louis care s-a născut în 1832 a murit la scurt timp după naștere. Fiica lor, Prințesa Carola, s-a căsătorit cu regele Albert I al Saxoniei însă nu au avut moștenitori. Gustav a murit la 5 august 1877. În 1884, rămășițele sale (și ale fiului său) au fost mutate la Stockholm pentru a fi înmormântat lângă
Gustav, Prinț de Vasa () [Corola-website/Science/322598_a_323927]
-
Helene Caroline Therese, Ducesă de Bavaria (4 aprilie 1834 - 16 mai 1890) supranumită Néné, a fost prințesă bavareză și, prin căsătorie, membră a familiei Thurn și Taxis. A fost sora mai mare a împărătesei Sisi a Austriei. Helene a fost fiica cea mare a Ducelui Maximilian Joseph de Bavaria și a Prințesei Ludovika de Bavaria. Reședința familiei
Ducesa Elena de Bavaria () [Corola-website/Science/322603_a_323932]
-
1890) supranumită Néné, a fost prințesă bavareză și, prin căsătorie, membră a familiei Thurn și Taxis. A fost sora mai mare a împărătesei Sisi a Austriei. Helene a fost fiica cea mare a Ducelui Maximilian Joseph de Bavaria și a Prințesei Ludovika de Bavaria. Reședința familiei era Castelul Possenhofen. În 1853 ea a călătorit cu mama sa Ludovika și sora mai mică Elisabeta în stațiunea Bad Ischl din Austria superioară cu speranța că va deveni mireasa vărului ei Franz Josef, atunci
Ducesa Elena de Bavaria () [Corola-website/Science/322603_a_323932]
-
planurile de nuntă cu părinții ei care au acceptat imediat. Singura dificultate consta în faptul că deși familia Thurn și Taxis se număra printre cele mai bogate din țară, din punct de vedere social nu erau considerați egali cu o prințesă care avea sânge regal și cu o membră a Casei de Wittelsbach. Din această cauză, la început, regele Maximilian al II-lea al Bavariei nu a fost de acord cu căsătoria celor doi însă datorită influenței Eisabetei, în cele din
Ducesa Elena de Bavaria () [Corola-website/Science/322603_a_323932]
-
al III-lea al Saxoniei și a soției acestuia, Arhiducesa Louise de Austria. Bunicii paterni au fost regele George de Saxonia și Maria Ana a Portugaliei iar bunicii materni au fost Ferdinand al IV-lea, Mare Duce de Toscana și Prințesa Alice de Parma. După divorțul părinților săi din 1902, tatăl său a preluat singur responsabilitățile părintești. Copiii au fost educați de tutori privați într-o "școală a prinților" înființată de tatăl lor la curtea saxonă. Cele mai multe dintre cadrele didactice erau
Georg, Prinț Moștenitor al Saxoniei () [Corola-website/Science/322605_a_323934]
-
(4 octombrie 1841 - 19 ianuarie 1925) a fost ultima regină a Regatului celor Două Sicilii. A fost una din cei zece copii ai Ducelui Maximilian Joseph de Bavaria și ai Prințesei Ludovika de Bavaria. A fost sora mai mică a împărătesei Sisi a Austriei care s-a căsătorit cu împăratul Franz Joseph I. Cumnată a împăratul Franz Joseph I al Austriei s-a căsătorit din motive politice cu Prințul moștenitor Francisc
Maria Sofia de Bavaria () [Corola-website/Science/322604_a_323933]
-
în urma căreia a reușit să consume căsătoria iar Maria a rămas însărcinată pentru a doua oară, de data asta cu soțul ei. La 24 decembrie 1869, după zece ani de căsătorie, Maria Sofia născut o fiică, Maria Cristina Pia. Mica prințesă s-a născut în aceeași zi cu mătușa ei, împărăteasa Elisabeta, care i-a devenit nașă. Din păcate, copilul a trăit numai trei luni și a murit la 28 martie 1870. Maria Sofia și soțul ei nu au mai avut
Maria Sofia de Bavaria () [Corola-website/Science/322604_a_323933]