8,847 matches
-
-i nebun, e fanatic... Da’ m-a ferit Dumnezeu, că n-am fost la Pitești și la Gherlă, că nu știu dac-aș fi rezistat. Acolo nimeni n-a rezistat, acolo toți sunt În mâna Domnului și cei care vorbesc prostii și care rezistă..., dar nimeni nu rezistă. Acolo nimeni n-a rezistat, nimeni nu s-a lăudat. Bine, mulțumesc. Am tăcut, gata. Uite, c-am stat două ceasuri și mai bine de povești. Mulțumesc și eu... Nagy Gézatc "Nagy Géza
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
acolo nici acuma nu știm, pentru că este un referat foarte amănunțit despre el... Așa este o expresie, că a fost un „informator cu rea intenție”. Ei, dar după patru ani, Încă un referat, și este scris așa: „A făcut multe prostii, dar, Într-adevăr, a fost Îndrumat greșit de noi”. Dumneavoastră unde ați fost dus pentru executarea pedepsei? După penitenciarul din Cluj am fost transportat la Aiud, dar numai ca trecător, și de acolo la Jilava și la Pitești. La Pitești
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
afară mai mult de un an de zile, doi ani, și nu știai cum e afară. În cele din urmă, după bătaie incontinuă, după o presiune morală, psihică, omul poate crede că, Într-adevăr, el a greșit, a făcut o prostie, și lumea din afară s-a schimbat. „Numai eu să fiu prost ca să rămân așa cum am fost?” Cam astea erau gândurile noastre... După demascări s-a trecut la „Învățături”... Ne spuneau că societatea burgheză e complet putredă, că mama ta
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
o spus el, că ce i-o scris pretinu’, că să recruteze cât mai mulți În organizație și cum o să se Înarmeze... Mi-o spus tot, tot, tot detailat. Și zic către el: „Auzi, mă, tu să nu umbli cu prostii, că ți-s ușile pușcăriei deschise În orice moment”. Pe cuvânt vă spun că așa i-am zâs... Și am mai discutat cu el ce am mai discutat și mai vine unul, și Încă unul, dar nu s-o mai
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
o bătut de am crezut că toate le-o rupt În mine”. La anchetă ce vă punea să recunoașteți? Că am discutat cu ei... Și să vedeți unde am ajuns, că nici Virgil nu o știut, și o spus alte prostii... O spus că o stat de vorbă cu mine În luna mai În ’55 și mi-o trasat sarcini ca să recrutez ofițeri din cadrele armatei. Tulai Doamne și Iisus! Și am zâs În anchetă: „Dom’le, păi eu În ’55
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ce a fost. Dar nicidecum el nu mi-o trasat sarcini. Mi-o spus de organizație, dar eu nu am luat-o În serios, că el o avut 17 ani Împliniți, era un minor aventurier. Eu le-am luat drept prostii ce mi-a spus el, dar În schimb o fost realitatea. După o bătaie care mi-au dat-o m-o durut stomacul... și, cum Înghițeam un pic de apă, doar câtă picură din ochi, cât o lacrimă, cum o
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Dumnezeu vă deie sănătate!”. Odată, zice către mine: „Auzi, la ce condamnare te aștepți?”. „Da’”, zic, „În primul rând de ce să mă condamne? Că n-au pentru ce.” „Cum să nu aibă?” „De ce ai semnat În alb? Cea mai mare prostie”... „N-am putut rezista... N-am mai rezistat și gata. N-am avut altă scăpare. O trebuit din cele două rele pe cea mai puțin rea, fiindcă nu e totuna și cu stomacul deplasat... și, gândindu-mă la ce ne-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
lot i-am cunoscut pe-o parte, da’ din lotul doi nu i-am cunoscut pe nici unul. Și ce făcea organizația? Cu ce se ocupa? Păi, ei erau muncitori, la telefoane. Dar atunci când ne-o descoperit, Popescu o făcut o prostie, că o tăiet cu foarfeca un cablu telefonic și-o-ntrerupt legătura cu Securitatea, cu Miliția, cu partidu’, cu ăștia... O fost mare vâlvă-n Baia Mare, extraordinar... Dar acest Popescu cu ce se ocupa? El era din București și o fost junctor
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
pusă deasupra... Și la mâncare tot așa mai rău sau mai bine? Apoi, În Securitate ne-o dat terci de-ăla dimineața și la amiază ne da arpacaș... Ne da mâncare slabă tare În Securitate... Acolo io am făcut o prostie, că n-am băut apă săptămâni Întregi, și luni de zile cu mâncarea aia slabă... Și când meream la w.c. la treaba mare... Doamne feri’! Așa m-am constipat, că n-am băut apă. Am făcut un pic de fisură
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
era Gheorghe Ionescu. Matei Theo dor a ținut o conferință în limba latină pe care n-a ascultat-o nimeni. Spre a nu rămâne mai prejos, am ținut și eu o conferință Despre progres, cu care prilej am spus multe prostii. Colegii m-au felicitat, însă eu simțeam că plictisisem auditoriul. Spre a încălzi odaia, eram obligați să aducem fiecare câte un lemn la subțioară. După două săptămâni de activitate, conform bunului obicei românesc, 1. Gh.I. Ionescu-Gion (1857-1904), publicist, istoric și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
agitat, răzvrătit, nu și află locul. „Am (îmi arată carnetul) o pensie frumoasă; alții ar sta acasă, eu însă nu pot. Cunosc (a fost plutonier sanitar în armată) aproape toate medicamentele, dar pentru starea mea nu-i nici unul”. Nu suportă prostia, iar antipatiile lui sînt adînci și incurabile. „Prostul chiar ajuns în vîrful proțapului nu poate spune «cotcodac»!” *M-a cuprins sila cînd am citit „cronica dramatică” semnată de Genoiu în „Tribuna”. E un pupat lung, apăsat, bălos al unui obraz
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mare a Casei de Cultură și-a făcut apariția Nichita Stănescu. Aburit de băutură, a vociferat mereu pe seama conferențiarului. Apoi a vorbit și el, scurt. A zis: „Călinescu a fost un glonț cu aripi de fluture tras împotriva ignoranței și prostiei”. Ținta frazei sale era lingvistul, pe care, în discuțiile din ziua următoare, l-a atacat în chip explicit: „Am fost elevul lui G. Călinescu, dar și al profesorului Boris Cazacu, care-mi dădea note mici și a cărui învățătură era
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
amintesc bine) că în „sala de reanimare nu vezi ateiști”! Acum înțeleg: (auto) flagelarea era un mod de a elimina, în primul rînd, dorințele erotice, cele care ne țin în viață. Încătușat de durere, omul nu se mai gîndește la „prostii”. Dar imediat ce durerea dispare, el visează la dragoste. Chiar și „colocatarilor” mei din acest salon de spital, oameni în vîrstă, le surîde ideea de a discuta despre ea. Victor, morarul din Urziceni (o hahaleră simpatică), e îndemnat de cîteva ori
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Am abordat și eu, recent, chestiunea într-o convorbire cu profesorul Constantin Ciopraga, care e un democrat, însă unul pătruns de sentimentul ierarhiei. Dînsul mi-a spus (rezum cu vorbele mele) că a nega inegalitățile naturale dintre indivizi e o prostie, că uniformizarea, omogenizarea, dacă s-ar realiza, ar avea ca efect regresul societății. O formulare mult mai dură se găsește la Jean d’Ormesson, care, într-un „Le Figaro magazine” de acum cîțiva ani (no 165, 12-18 juin 1982, p.
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Inutil! Mi-a părut rău că n-am schimbat registrul, de la serios la comic, spunîndu-i vorba auzită zilele trecute de la un tip mort de beat (care-i reproșa tovarășului său de pahar, cu arătătorul dus la buze): „Pssst! Spui niște prostii originale!...” Am stat cam o oră la coadă la pîine. În spatele meu se afla un țigan orășenizat: fața smeadă, suptă, ochi negri, vioi, chică creață, ieșită la spate de sub căciula cu urechi suflecate, roase, a căror culoare trecea de la gri
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în Portrete și semnificații, p. 173). M-a tulburat „povestea lui Emydio” de la începutul părții a opta din Tropice triste de Claude Lévi-Strauss. Autorul n-o comentează părîndu-i-se, probabil, suficientă concluzia unuia din personaje. După părerea mea, nu numai despre prostie sau neputință e vorba în cazul evocat, ci și despre o educație greșită, care, prin autoritatea ei, condamnă la inadecvare. Iată textul: „Un om văduv avea un singur fiu, adolescent. într-o zi îl cheamă la el și-i spune
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nu ajungă în „pătura prăfuită a intelectualilor”. Dar, bagă el seama retrospectiv, „în timp ce noi duceam muncă politică, fiii popilor, ai doctorilor etc. Învățau la facultate, și azi ne conduc”! Mi-a descris cîțiva activiști din epoca formării sale, exemple de prostie, ipocrizie și șmecherie: Trifan, Pahonțu, Calimandric. Într-o ședință, primul i-a reproșat că referatul pe care-l citise „e mistic”. „Cum așa?”, a fost întrebat. „Păi, nu vedeți că folosește expresia «Din păcate»: «Din păcate, nu toți tovarășii...»”. Ambalîndu-se
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
am imaginat o surcică de brad, fină, aproape transparentă, răsucită ca un inel, abia ieșită de sub rindeaua stolerului. Dacă-i dai foc, arde (incandescent) la fel ca o lamă de magneziu. *Mă enervează refrenele idioate de muzică ușoară și toate prostiile care-mi intră în cap și apoi zdrăngăne o oră sau o zi. Dimineață, pe stradă, s-a prins de mine ca scaiul o reclamă în versuri: „Lozu-i mic la-nfățișare, / Dar cîștigu-i foarte mare!” E amia ză și încă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Am asistat deocamdată la un dialog unilateral cu invitații”?... De ce cînd au un cuvînt mai lung maimuțăresc felul de a vorbi al Conducătorului, preluînd și greșelile de pronunție, ridicîndu-le la gradul de norme? Cred că astfel dovedesc atașament? Nu, dovedesc prostie! *Am fost trimis (împreună cu Petru Cimpoeșu și Viorel Savin) pentru o „șezătoare literară” la Casa de Copii școlari din Tîrgu Ocna, care a împlinit 20 de ani de la înființare. Sub această denumire inocentă funcționează, de fapt, unul din penitenciarele pentru
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
care să-i cînte vitejiile, precum Ahile pe Homer, expresia a cărei lipsă o constatam la începutul acestor rînduri cu siguranță că ar fi existat. Recitind pasajul din Cartea de învățătură pentru Romanós, mă întreb (sper că nu e o prostie) care din cei doi, Ahile sau Spandiatis, era de fapt mai protejat. Unde e mai greu de țintit: în călcîi sau în inimă? Ce dușmani îți pot veni de hac în cazul în care călcîiul ți-e vulnerabil și ce
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
vinde partidul tot ce avem mai bun, ne lasă doar oasele și fierăria industrializării socialiste pe care nu prea o cumpără nimeni. Suntem plictisiți, sătui de cultul unui om, de mincinoși și lingușitori care întrețin cu inconștiență climatul apăsător și prostia urcate în jilț. Suntem sătui de corupție. Toți se roagă Ceaușeștilor prin petiții, scrisori, rapoarte de nedreptăți, de abuzuri, prin emisiunile dvs. se roagă disperați ca unor Cristoși care doar ei le mai pot aduce izbăvirea unui pașaport de fugă
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
forțează prin lozinci agățate pe clădiri, în loc de firme și reclame frumoase, cum am văzut în Occident, să le urezi să trăiască, să le mulțumești pentru mizeria pe care ți-o oferă. Lozinci în loc de mâncare și bunăstare. Laude aduse incompetenței și prostiei, de nu-ți poți explica vremurile în care trăiești! Pumnul în gură, jargonul golănesc al păzitorilor castei care practică cel mai oribil apartheid împotriva propriului popor. Șleahtă de inculți brutali cu stele multe ca și titlurile academice. Figuri buhăite cu
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
din Kafka, o consemnare datată 27ianuarie 1922: „Ciudată, tainică, poate primejdioasă, mântuitoarea alinare a scrisului. Sari deodată din șirul asasinilor”. Cuvinte de-a dreptul provocatoare. Sperasem, cine știe, că următoarele propozițiuni ale citatului vor „tempera” sensul. Ar fi fost o prostie. „Sari deodată din șirul asasinilor” era o formulare prea puternică, nuanțările literare care urmau, deloc minore, nu puteau decât să potențeze și ele suspiciunea cititorilor de la Serviciul Vamă și Pașapoarte. „Poți să observi faptele. Observând faptele - Îți construiești o formă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și clișee! Indestructibilul atașament față de frumusețe și estetic a fortificat ființa, altminteri ludică și fragilă, a scriitorului, În vremuri de exaltare legionară, ca și În cele de derută și urgie comunistă. I-a conferit coerență... morală. Urâțenia, barbarul, vulgaritatea și prostia În care eșuează repede marea Înscenare totalitară s-au dovedit, cât de reconfortant!, refuzate de Frumusețe. Cu firesc dezgust și justificată spaimă, refuzate. Cele două excelente volume memorialistice ale prietenului său de-o viață, Nicolae Balotă, autentifică În Caietul albastru
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și superb studiu introductiv), de Biblioteca Apostrof, În 1994. Legionarismul i-a servit romanticului june (pentru care, cum spune Ion Vartic, „frumosul este paradox”) ca o bună inițiere În capcanele exaltării, ferindu-l, apoi, sub urgia comunistă, de exaltare și prostie, de complicitatea cu umflata și mizerabila Putere, la care consimțeau atâția dintre cei ce aveau să se revendice, imediat după căderea zdrențuitei cortine roșii, eroi. Nego nu s-a sfiit să-și expună public „culpa” juvenilă și tocmai această mărturisire
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]