10,102 matches
-
-o la o parte cu mâna, apoi s-a întors la ea și a început să urmărească o vreme cu buricul degetului șirurile de calcule. Și pe urmă în altă zi, cu siguranță în altă zi, l-a văzut cum refăcea calculele cu creionul pe marginea lată a revistei sau cel puțin Rodica Dumitrescu, acum istorisindu-i lui Andrei Vlădescu, socotea că reface calculele, poate le copia pur și simplu, dar oricum s-a crezut că i s-a trezit interesul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
șirurile de calcule. Și pe urmă în altă zi, cu siguranță în altă zi, l-a văzut cum refăcea calculele cu creionul pe marginea lată a revistei sau cel puțin Rodica Dumitrescu, acum istorisindu-i lui Andrei Vlădescu, socotea că reface calculele, poate le copia pur și simplu, dar oricum s-a crezut că i s-a trezit interesul vechi. Iar după un alt timp au descoperit că, în vremea cât privea pe fereastră, umplea pagini întregi cu formule și calcule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
știe dacă va fi în stare să i-l spună vreodată sau cum. Pentru că ea știe că tratamentul ăsta e inutil, speră și ea, bineînțeles, ca orice muritor, într-o minune, dar ce au scos din capul lui se va reface și atunci nu rămân decât două lucruri de spus, niște cifre, el n-are decât patruzeci de ani, iar eu treizeci și cinci... O privea răsucindu-se și cufundându-se în fotoliu, cu fața trasă, pudrată în cenușiu-trandafiriu, cu bărbia ascuțită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
va limpezi și nu voia să afle ce știa fără să știe că va afla, încât ar fi vrut s-o ia la goană înapoi, cu o zi, cu o lună, chiar și cu trei luni și pe urmă să refacă totul cu știința de acum sau pur și simplu s-o ia la goană înapoi, numai să dispară senzația treptat acaparatoare că faptele se repetă sau că nu le poate scăpa chiar și dacă nu se repetă, ci numai impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
celor șase etaje încolăcite în jurul ascensorului antediluvian, sub lumina chioară, ținându-se de mână și oprindu-se din loc în loc să se privească, fără o vorbă, doar ea zicându-i brusc: „hai, băiatule“, și trăgându-l mai departe, în vreme ce mintea lui refăcea în flashbackuri scurte esențialul celor aproape o mie de zile, iar emoția s-ar fi trădat în palmele lor transpirate și strânse una în cealaltă, palpitând la răstimpuri, ca niște inimi. Și mai apoi ea l-a mai strâns o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cap că l-a ajutat gândul acela cu LowellHaiseSwigart sau poate întreaga lui ființă nu fusese în realitate decât îndârjire cu care să accepte orice se întâmplă ca pe un lucru firesc.“ „Și Rodica ce face acum?“, zise. „Nimic. Se reface“, spuse el încet. Memoria lui umbla aiurea. Privea motanul castrat care se trezise din somnul scurt și se întindea ca un arc cu labele din față duse mult înainte. „Știi că am fost într-una din zilele astea în grădina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
scriu despre el. Cum s-a închis în el; cum s-a alterat; cum s-a sinucis. Cum a obținut până la urmă tot ce-a vrut, încât aș putea spune că a parvenit, într-un anume sens. Dar cu zidul refăcut în jurul lui, iar dincolo de zid - golul. Cum a pierdut totul, dar n-a înțeles nimic din ce se întâmplă cu el și n-o să mai fie în stare să înțeleagă vreodată. Mă înșel? Pentru că a suferit o înfrângere și ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
la ei, Vera... Încurcat, Jim nu știa dacă să se plîngă sau nu. Mama Îi spusese să fie drăguț cu Vera și să nu o tachineze, cum făcuse cu guvernanta anterioară. Rusoaica aia cu toane Îl Îngrozise pe cînd se refăcea după pojar, spunîndu-i că ea putea auzi vocea lui Dumnezeu În Amherst Avenue, atrăgîndu-le atenția oamenilor Încotro se Îndreaptă lumea. Curînd după aceea, Jim Îi impresionase pe prietenii săi de școală anunțîndu-i că el era ateu. În contrast, Vera Frankel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
proaspăt Îl Învioră curînd și, unul cîte unul, Își scoase bandajele de hîrtie care Îi fluturau pe față și la Încheieturile mîinilor. Ajutat de Jim, Își mută salteaua de lîngă soldatul englez muribund de lîngă perete. După o săptămînă, se refăcuse suficient ca să-i poată urmări pe paznicii japonezi și pe femeile eurasiatice care găteau pentru deținuți. În timp ce curăța gamela lui Basie, Jim se Întreba dacă marinarul Îl recunoscuse cu adevărat. Oare știa că Jim Îl păcălise? Poate că Îl va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
din spate pe podeaua camionului. Trecu peste picioarele Întinse ale doctorului Ransome și se așeză În genunchi pe bancă, numai ochi și urechi cearta dintre șofer și paznicul japonez. La vreo două sute de metri mai În aval, unitatea de pionieri refăcea partea centrală a vechiului pod de cale ferată. Jim era bucuros să-i vadă la lucru. Aproape toată dimineața se simțise amețit, iar curgerea continuă a apei prin pontoane era o priveliște liniștitoare. Își măsură pulsul, Întrebîndu-se dacă nu cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ce invadaseră Elada și a naufragiului corăbiilor persane 1; atunci, ascultând trista relatare și deplângând soarta crudă a perșilor, fantoma aceasta, care cunoaște mai multe lucruri decât toți pământenii laolaltă, va reînscrie în curgerea timpului întreaga istorie a neamului său. Refăcând genealogia marilor conducători persani de la origini și până în prezent, reconstituind, așadar, tot parcursul istoric al Persiei, ea prevestește împlinirea viitoare a profețiilor. Fantoma lui Darius leagă astfel lanțul trecutului de veriga viitorului, de șirul de morți ce vor veni, anunțați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
de pe meterezele castelului), confirmând prevestirile și intuiția durerii materne. Astfel, prin jocul între falsa și adevărata moarte, prin sinuciderea ce restabilește implacabila ordine a morții ce se dovedește imposibil de clintit în ciuda tuturor speranțelor, întregul act al patrulea al piesei reface drumul tragic de la vestea mincinoasă a morții lui Arthur la adevărata lui moarte, una dintre cele „frumoase”, în care trupul acestuia simbolizează drama inocenței și a frumuseții ucise în floarea vârstei. Drama unei regalități ce se stinge, deși s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
siracuzan Aegeon și soția lui, împreună cu fiii lor gemeni și cu alți doi gemeni născuți la aceeași oră ca și pruncii lor și cumpărați de la o familie nevoiașă, pentru a deveni slujitorii copiilor negustorului din Siracuza. În urma catastrofei, cuplurile se refac reunindu-i pe copiii mai mari (primii născuți), pe de o parte, iar pe mezini, pe de altă parte. Pe deasupra, cum gemenilor li se dăduseră aceleași nume, încurcătura nu are cum să nu se producă: cei doi Antipholus și cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
accede la descoperirea fatalității ca resort existențial: trecutul ne urmărește, nimeni nu i se poate sustrage. Într-un anume fel, pentru el, ca și pentru personajul tragediei antice, „sunt vii morții culcați în pământ”. O nouă Ate îl silește să refacă drumul străbătut de predecesorul său, relația lor rămânând însă destul de incertă. În scena din sera de flori, tinerii Regine și Osvald retrăiesc, într-adevăr, scena jucată odinioară de șambelanul Alvig și de Johanne, servitoarea casei, mama Reginei, și totuși, între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
fost o veritabilă răpire pe care, cu siguranță, el n-o va uita niciodată. Și nici eu. Am făcut o pneumonie soră cu moartea. Aproape șase săptămâni n-am mai fost bună de nimic. Acum sunt pe insula Kriti. Îmi refac forțele în albastrul Mediteranei. Am profitat de o mică furtună ca să-ți scriu. E și un mic paj prin preajmă, băiatul gazdei, care îmi unge pielea cu o loțiune destul de plăcut mirositoare. Ori de câte ori rămânem singuri, se arată uimit de umerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de târfă pe care le scoți? Parc-ai fi o nimfomană beată care trece pe stradă. — Dar, Lana... — Pasărea-i bine. Tu strici. Lana își înfipse o țigară între buzele ei ca de coral și și-o aprinse. Trebuie să refacem tot număra’. Arăți de parcă ți s-a deranjat motoru’, sau așa ceva. Asta-i o meserie pe care eu o cunosc bine. Striptease-ul i-o insultă adusă femeii. Babalâcii care vin aici nu vor să vadă o pipiță insultată. — Hei! Jones
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Sunt atât de nesuferiți, amândoi. M-au adus aici să-mi arate cum ai redecorat locuințele sclavilor și așa, deodată, m-au legat cu lanțurile astea murdare și au fugit înapoi la petrecere. Micul marinar își zăngăni lanțurile. Abia am refăcut partea aceasta a casei, îi reproșa Dorian lui Ignatius. Biata mea ușă! — Unde sunt agenții aceia? întrebă Ignatius, desprinzându-și hangerul și fluturându-l în aer. Trebuie să-i capturăm cât încă n-au părăsit clădirea. — Te rog scoate-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Ce-a făcut? — Îmi puteți spune unde a fost domnul Caldwell Între orele nouă și unsprezece ieri-dimineață? Darren se lăsă pe spate pe canapea, afișând un zâmbet mulțumit, iar Logan simți iar o strângere de inimă. — M-a ajutat să refac instalația la un Volvo. De ce? — Suneți sigur? Urmă o mică pauză, iar apoi: Normal că-s sigur. Eram acolo. Dacă era altundeva, sigur observam. Despre ce-i vorba? Mai dură cinci minute să scape de el. Logan puse jos telefonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
am făcut-o. Se șterse cu mâneca la ochi și suspină din nou. — Eu l-am luat. Logan se rezemă de blatul de lucru. — Nu, n-ai făcut-o tu. — Ba da! — Erai la serviciu. Volvo-ul a cărui instalație o refăceai era al mamei tale. Am sunat Înapoi la garaj și am verificat numărul. I-ai Împrumutat mașina ta. Ea a fost cea care l-a luat pe Richard Erskine. Nu tu. — Ba eu! Ți-am zis că eu am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
birou și cercetându-și buzunarele În căutarea a ceva dulce. Logan se abținu să ridice din umeri. Nu putem face o reconstituire. N-avem idee cu ce era Îmbrăcată Înainte să ajungă În pungă și n-o să ne lase să refacem aruncarea cadavrului. I-a apărut poza În toate ziarele. Poate iese ceva de-aici. Singurul beneficiu pe care Îl aveau de pe urma faptului că Aberdeen era „capitala cu copilași morți a Scoției“ În clipa aceea era că tabloidele naționale și ziarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
proaspeți, Înghețați, care veneau de sus. Se agățau pe pereții caselor ca și cum cineva le Învelise În vată sclipitoare. Pomii de Crăciun străluceau și luminau ferestrele Întunecate; Moși Crăciuni veseli agățați la geam. Și, pe ici pe colo, unii Încercaseră să refacă ferestrele de modă veche, lipite cu bandă, folosind bandă izolatoare neagră și spray cu zăpadă artificială. Watson trase mașina după un colț, departe de casă, unde să nu poată fi văzută. Insch, Watson, Logan și un agent În uniformă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
De fiecare dată era deprimată, avea remușcări, iar a doua oară am consiliat-o puțin. — Tu psihiatru? Lux râse. — Nu, dar mă distrează să-i aud cum se confesează. În ’43 De Haven mi-a spus că voia să se refacă pentru că un iubit de-al ei, un mexican, fusese bătut în timpul revoltelor costumelor zoot, iar ea dorea să devină o combatantă mai eficientă pentru Revolta Poporului. În ’47 audierile comuniștilor de pe Coasta de Est au dat-o peste cap. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
scoase și Coleman era tatăl lui, dar cu douăzeci de ani mai tânăr. Iar Reynolds și-a sedus propria imagine din tinerețe. Coleman a acceptat. Știa că acum nu mai trebuie să se teamă de Vocea de Scoțian. În timp ce se refăcea după operație, habar n-avea cum va arăta noua lui față, dar acum știa că e chipeș. Era o perversiune îngrozitoare, dar permanent excitantă. Se simțea ca și cum ar fi fost o wolverină și ar fi mișunat printr-o casă străină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
htonieni (Callicanțari) bântuie așezările omenești timp de 12 zile, între Crăciun și Bobotează. „Este vremea când ei ies la suprafața pământului, încetând să mai roadă arborele lumii, care tocmai acum este pe punctul să se prăbușească și care se poate reface grație acestui fapt” (11). Aceste 12 „zile cosmogonice” (71, p. 121) corespund simbolic celor 12 luni ale anului, dar această perioadă nu face parte efectiv nici din anul vechi, nici din cel nou. Este o perioadă în care timpul este
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de Anul Nou și de Bobotează (8, pp. 64-67 ; 29, pp. 334, 339, 345). Or tocmai în aceste momente pare să se restabilească o pierdută stare paradiziacă : omul înțelege graiul animalelor, i se împlinește orice dorință și, mai ales, se reface comuniunea primordială cu divinitatea. Când „cerurile se deschid”, pe de o parte, oamenii pot să vadă „mese întinse, lumânări aprinse” (8, p. 65) și pe „Dumnezeu umblând pe cer” (29, p. 345), iar pe de altă parte, Dumnezeu cu toată
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]