11,416 matches
-
vânat (cu hăitași), fazani în Pădurea Holumburi. Miercuri, 10 ianuarie. Dimineața, pe o temperatură de -7/-8°, au fost vânați 1.300 fazani în Pădurea Adea. Întâmplarea legată de surclasarea lui Carol de către Mihai la vânătoare de fazani, va fi relatată de către regele Mihai lui A. Gould Lee, dar nefiind încadrată cronologic, e posibil să se fi petrecut acum. Joi, 11 ianuarie. Frigul se întețește. -12. S-au vânat fazani și vulpi în Pădurea Somoș. Vineri, 12 ianuarie. La ora 12
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
de templu părăsit. Generalul îmi comunică că Elena Lupescu a ținut morțiș ca și Marele Voievod să plece din țară, lăsând tronul fără urmași”. (E posibil ca generalul să fi discutat cu Carol după sosirea la Palat.) Același moment este relatat și de către M. Manoilescu. Către orele 8 și jumătate, gen. I. Antonescu și însoțitorii săi, inclusiv M. Manoilescu, au ajuns la Palatul Regal și au urcat la etaj, unde era Sala Tronului. „Sala tronului era goală. O masă așezată în
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
Țării, Majestății Voastre și mie». Regele a venit, cu aceeași figură palidă, obosită și înfiorător de tristă, mi-a dat mâna mie, generalului, apoi demnitarilor Palatului și sfârșind cu cei care-l însoțea pe patriarh”. Peste ani, Mihai i-a relatat lui A. Gould Lee trăirile din timpul depunerii jurământului la urcarea pe tron: „Cu mâna pe Biblia deschisă ținută de patriarhul în veșminte sacerdotale, Prințul repetă jurământul declarând loialitate poporului român, supunere față de legile țării și angajându-se să apere
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
nu toți putem fi Ciceroni sau Platoni, Virgili sau Homeri, dar putem fi oameni buni, folositori, sensibili la frumos, la artă, atâta cât trăim, știut fiind că "arta e lungă, viața e scurtă" (Hipocrat). În cartea de față încerc să relatez câteva amintiri și întâmplări petrecute în satul meu natal, Costișa, din anii frumoși ai copilăriei și adolescenței (1932-1955). . Încerc să perseverez și eu, căci timpul nu așteaptă. Un dicton latin spunea că " Totul trebuie făcut la timp". Einstein are mare
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
mea de copil și n-am putut să-l uit. Cu câtă gingășie urmărea mama fiecare amănunt în zorii acelei dimineți, care va rămâne încrustat în mintea mea, încă multă vreme! Câte amintiri deosebite mă leagă de mama! Aș putea relata atâtea... Voi menționa însă că n-o voi da uitării nicicând. Cum aș putea uita grija și atenția ce mi-a acordat-o la vârsta fragedă a copilăriei! Cum aș putea uita sacrificiile făcute de atâția ani cât am locuit
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
avut loc la sediul Comisiei Aliate de Control, la care au participat coloneii N.K.V.D., Borisov și Gusiev, precum și colonelul Banserov, șeful N.K.V.D., pentru trupele sovietice de ocupație. Arătăm, mai întâi, momentul începerii ședinței, așa cum a fost descris de Al. Danielopol (relatat apoi și de ceilalți membri ai părții române): “După sosirea noastră și intrarea în sala de discuții ușile au fost închise. Coloneii în uniformă au pus ostentativ pistoalele pe masă. Ministrul Edmond Ciuntu era consternat. Eu am reacționat aproape instantaneu
12 SEPTEMBRIE 1944-SEMNAREA CONVENŢIEI DE ARMISTIŢIU CU U.R.S.S.. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1670]
-
pentru protecția împotriva spiritelor rele. La fel ca și la noi, de Anul Nou, se fac daruri celor dragi. În Japonia, unul dintre darurile aflate la mare preț este „Takasago”(un tablou ce reprezintă un cuplu legendar). Emiko mi-a relatat legenda referitoare la el: „Cândva, exista un cuplu celebru, Uba și Jou care s-au îndrăgostit de tineri, unul de celălalt. În lunga lor viață au fost devotați, iubindu-se și respectându-se foarte mult. După moarte, spiritele lor s-
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
Zăbovii și la casa lui Sadoveanu. Tot în amintirea scriitorului, am oprit din nou la hanul de la Braniște, să mănânc ceva. Nu am multe detalii despre aventurile de pe drum, că nu le- am notat la timpul potrivit, de aceea voi relata totul pe scurt. Trecusem pe lângă Secu, prin dreptul mănăstirii Neamț, prin Vânători și Târgu Neamț. Nu mai știam cât trebuia să pedalez pentru a ajunge la Văratec, noroc de localnicii numeroși în zonă. Urcai un "deal”, cu cetatea mereu în
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
mâini degetul care se jupuise și din care țâșnea sânge... Ratat! Peste mine s-au rostogolit din viteză trupurile înfierbântate și transpirate ale colegilor de miuță, formând o moviliță cu respirație unică și agitată. La momentul pe care vi-l relatez acum, tata era deja arestat de trei ani de zile, fiind "oaspetele" unei celule de maximă siguranță, tratat cu cel mai draconic regim inventat de bestiile comuniste: exterminarea rapidă. Un polițist cinstit, conștiincios și nevinovat, care manifestase corectitudine și abnegație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
căruia îi place grozav de mult zahărul? Să nu mai faci așa, Titi. Nu-i frumos. De ce nu mi-ai cerut? Ți-aș fi dat cu plăcere. Auzi? Când a venit Silvia de la școală, m-a găsit bosumflat. Mama îi relatase totul. Lasă, Titi, nu fi supărat. Mama este bună și-ți va da cubulețe să-i duci lui Lili. Numai că nu-i frumos să procedezi așa. Ai înțeles, dragul meu? Da? Uite, cere-i mamei și vei primi tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de nasturi". Aici munca era ceva mai ușoară, iar remunerația net superioară față de precedentul loc de muncă. Așa s-au scurs câțiva ani buni de zile, până în momentul în care tata s-a îndrăgostit de mama și, precum v-am relatat mai sus, i-a făcut mamei mele prima vizită acasă, oferindu-i o cutie cu ciocolată, un imens buchet cu trandafiri și cerând-o tot atunci de soție. Vă spuneam că mama venise într-o fugă până acasă pentru a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
fost înțeleasă însăși esența comunicării, am repetat cu o intensitate sporită: A murit bapțea! De data aceasta, au înțeles perfect. S-au repezit amândoi pe scări în camera bunicii. Ea era acolo și parcă o aștepta pe mama să-i relateze cele petrecute. Așa credea mama, în disperarea ei. Dar bapțea era moartă. Plecase fără să-și ia rămas bun de la fata ei. Cele două bătrâne și lumânările aprinse vorbeau de la sine un limbaj al tăcerii. Mama stătea în genunchi al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
care s-a convenit să-l numim viață. Când "păpușa" și-a descărcat ultimul atom de energie, este "ascunsă" la doi metri sub pământ, intrând în circuitul perpetuu al materiei universale. Ecce homo! Dată fiind situație pe care v-am relatat-o, părinții mei au decis că e momentul să părăsească localitatea Romanești și să-și mute familia în altă parte. După ce s-au făcut cu pioșenie toate cele creștinești și după parastasul de patruzeci de zile, ne-am îndreptat spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
nu-l iubești, ci îl ucizi!! Păi cum? De ce nu faci și Tu ceea ce ne pretinzi nouă?? Vezi cum ești?? Păi??? Una zici și alta faci... Mărire Ție, Doamne! Titi, spune-mi tot ce s-a întâmplat, tot. I-am relatat mamei adevărul fără să ascund niciun amănunt. Apoi mama s-a îmbrăcat și s-a dus la școală. Începând de a doua zi, atitudinea huliganului față de noi s-a modificat radical. În ceea ce mă privește, n-am mai avut cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cele prezentate, folosindu-se de un întreg arsenal actoricesc: variații de ton, mimică, gestică, de așa manieră încât ne convingea de existența reală, concretă și palpabilă a tot ceea ce reprezenta conținutul fiecărei pilde, pericope sau parabole pe care ne-o relata. Ne aflam sub vraja cuceritoare a unui narator peste care coborâse, ca o mană cerească binefăcătoare, harul divin. Eram în transă. Eram teleportați fără voia noastră, fără să ne dăm seama, în lumea adamică și mirifică a perpetuului Eden. Era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
greco-bizantin al bătrânului isonar, în timp ce cu mâna dreaptă făcea deasupra moartei semnul sfintei cruci cu sticla, din care gâlgâia vinul roșu, simbol creștin al sacrificiului suprem. La o distanță cam de vreo 10 metri de scena pe care v-am relatat-o, ascunzându-se de vipia nemiloasă a soarelui în coroana unui vișin umbros, doi guguștiuci dezbăteau, în graiul lor, spinoasa problemă a perpetuării vieții într-o altă lume, în alt univers. Vezi, draga mea, ce viață chinuită a mai avut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
șansa de a se îmbunătăți. Titlul acestui roman autobiografic îți îngheață sângele în vine: Dumnezeu a murit în Bărăgan și trimite de îndată la locul, timpul și intensitatea unei pătimiri colective de proporții. Am să prezint foarte pe scurt povestea relatată în cele două caiete ale cărții, așa cum am priceput-o eu. Ea începe în Cernăuți, înaintea izbucnirii celui de-al doilea Război Mondial. Un tată polițist și o mamă casnică, amândoi tineri, frumoși și încrezători în viață, alături de cei patru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
dormea. Dormea somnul drepților. Bunica l-a fixat câteva secunde cu ochii ei pătrunzători, apoi a decretat pe un ton ce nu suporta comentarii: Apăi, di-amu, n-o sî-i mai hii foami... Dă..." Și ajung așa la Caietul 2, care relatează epopeea mamei și a copiilor deportați în Bărăgan. Tatăl este de mulți ani în închisoare, iar drumul de la Timișoara până la punctul terminus al călătoriei, gara Dudești, este o veritabilă călătorie inițiatică pentru copilul care într-o zi va deveni autorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de la o carte religioasă „Cartea mormonilor”, publicată de Întemeietorul sectei Joseph Smith (1805-1844). Această carte legendară ar fi fost gravată pe foițe de aur, de către profetul mormon, după dictarea unui Înger. Cartea e un fel de biblie a lor, care relatează migrarea ultimului trib evreu În lumea nouă. Esența cărții o constituie relația divină continuă, promisiunea unui Sion divin, cultul muncii și poligamia. Remediul disproporției dintre femei și bărbați stă În căsătoria unui bărbat cu mai multe femei, deci poligamia e
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Nistor Man, Ion Fulea, Nicolae Bardac, Constantin Voloșniuc, Constantin Brandabur, Gheorghe Dipșe, Vanghele D. Vanghele, Ilie Popa, Octavian Balaban, Dumitru Daina, Vasile Popescu, Traian Coriciuc, Vasile Coriciuc, Mihai Nour, Victor Encea, Constantin Negoiță, Dumitru Stamu și Dumitru Străchinaru. Mihai Rădulescu relatează și o altă versiune a reeducării (cea a lui Gheorghe Penciu), conform căreia elevii s-au apucat să citească volumele din plictiseală. Informatorul oficial al lagărului era Dumitru Ibănescu, fost sucevean, dar venit cu mult înaintea acestora. Lotul sucevenilor ar
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
despre unii colegi de lot care ar putea fi utilizați și ei. După ce erau torturate, victimele erau preluate de grupul Țurcanu și forțate să lovească, la rândul lor, pe alții, refuzul însemnând o nouă bătaie. Un alt episod important este relatat de același Pafnutie Pătrășcanu și a avut loc pe 11 sau 12 decembrie 1949, când el și Țurcanu l-au bătut pe Aurel Tacu, care nu cedase după primele torturi. Tacu a făcut o criză nervoasă, iar doctorul penitenciarului l-
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Pătrășcanu-n.n.]: a făcut ce-a făcut afară, a făcut ce-a făcut în penitenciar, dar s-a rupt hotărât de trecut și a avut o atitudine frumoasă; de așa oameni are regimul nevoie.... Alt participant la evenimente, Maximilian Sobolevschi, relatează în anchetă felul în care a fost instruit de Țurcanu. Acesta tocmai fusese la raport la administrație și l-a prevenit, în jurul datei de 21 decembrie 1949, că va fi trimis la camera 4-spital împreună cu Pătrășcanu, Andronache, Burculeț și Coriolan
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Nicolae Călinescu, Nicolae Eșianu, Petru Cojocaru, Cornel Pop, Ion Angelescu, Ion Soare, Emil Sebeșan, Iosif V. Iosif, Constantin Barbă, Radu Ciuceanu, Lucian Plapșa, aceștia (dar și alții) constituind primul lot masiv de torturați în cadrul acțiunii violente de la Pitești. Emil Sebeșan relatează că pretextul pentru începerea bătăii a fost înfruntarea dintre Țurcanu și Angelescu, ultimul fiind revoltat de faptul că un coleg deținut își permite să dea ordine în cameră. Deși Sebeșan, Ciuceanu și Ion Soare au încercat să îi sară în
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Pandurescu și Constantin Oprișan, ca să vorbească de rău societatea burgheză, mizându-se pe compromiterea lor în ochii foștilor colegi. Se pare că în această cameră au avut loc mizanscene cu caracter blasfemic în perioada Paștelui din anul 1951, Mihai Buracu relatând că cei din celulă trebuiau să sărute un falus din săpun atârnat de gâtul unui 'sacerdot'. Existau spini, bâte în loc de ramuri înverzite de salcie și un 'Pilat' care l-a osândit pe 'Iisus' la răstignirea pe hârdăul cu excremente. Juberian
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
doi au fost nevoiți să se descurce pe cont propriu, Prisăcaru cerându-i gardianului să fie mutat și el la infirmerie. Peste o săptămână, Nemeș a efectuat o nouă vizită, dar a evitat contactul direct cu cei doi: Sobolevschi a relatat în scris toate informațiile pe care le obținuse în cabinetul medical, iar Prisăcaru a făcut același lucru în sala de ședințe a gardienilor. Scopul acestei proceduri este incert, cu atât mai mult cu cât Sobolevschi și Prisăcaru au fost chemați
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]