12,551 matches
-
expresiei hepatice a genei tanis de către glucoză sanguina, AGL și insulină plasmatica sugerează posibilitatea intervenției sale în mecanismele de reglare metabolica implicate în stările de deprivare de energie. Genă tanis nu a putut fi încă alăturată nici unei clase proteice cunoscute. Remarcabilă să conservare filogenetica însă, sugerează o posibilă semnificație fiziologica (234). 3.5. Glicoproteina acidă ?1 (Orosomucoidul) Glicoproteina acidă ?1 este o proteină sintetizată în ficat. Concentrația ei serica este crescută în condiții de inflamație și refacere după stresuri variabile. Din
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
să afli ce s-a întâmplat între căsătorie și crimă, o să ai o nuvelă pentru tine, și pentru mine o schiță scurtă. Du-te, fă-ți timp, și dă la iveală tragedia, căci este o tragedie". (Autobiografie - 317). Ceea ce e remarcabil în indicația lui Steffen este intenționalitatea subliniată a direcției literare, pentru că la sfârșit produsul va fi o schiță pentru el și o nuvelă pentru Cahan. Steffen era editorul responsabil pentru New York Commercial Advertiser și sprijinea direcția jurnalismului literar făcând asta
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
particulare, Boswell crede că cititorii "vor un grad de cunoaștere considerabil" despre Johnson (165). Intenția lui Boswell era să treacă peste abstracția retorică pentru a ajunge la ceea ce Connery numea "simțământul" concret al faptelor ("The Third Way" 6). Ceea ce este remarcabil în perioada de după Războiul Civil până aproape de sfârșitul secolului a fost gradul în care tehnica romanului a fost modelată pentru a fi folosită în presa populară. Așa cum nota Connery despre reportajele lui Stephan Crane având ca temă New York City, "Crane
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
cât și cliche-ului sentimentaloid specific stilului realist al epocii, așa cum remarcă William Dean Howells (Criticism and fiction 10-12, 27-28). Spre exemplu "sprâncenele mari și negre, mereu strânse asemeni Meduzei, ca și cum ar fi fost apăsate de o durere veșnică" sugerează calitatea remarcabilă a feței ei, făcând imposibilă confuzia că această față ar fi numai "foarte moale și tânără". În același timp asocierea acestor calități cu imaginea Meduzei - cu rotunjimile tinereții proaspete și cu o gură grea, pasionată, plină de o dulce senzualitate
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
se dezbătea la fiecare masă și în teatrele unde publicul era împărțit: partida realistă fluierând o piesă romantică, și romanticii aplaudând din răsputeri și luptându-se pentru ea din când în când cu pumnii și unghiile. A fost un fenomen remarcabil, o mulțime de mii de oameni luptându-se pentru o problemă a artei ca sălbaticii așa cum alți oameni s-au luptat pentru probleme politice sau religioase, învrăjbind familii, despărțind frați, distrugând afacerile unor firme, și în final, forțând de fapt
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
timpuriu al realismului și al urmașului său, naturalismul, mai înainte ca această mișcare literară să fie anunțată de Howells în anii '70 ai secolului al XIX-lea. Este un manifest care anticipează nu numai realismul/naturalismul dar și, ceea ce e remarcabil, jurnalismul de investigație și cel literar narativ mai înainte ca aceste genuri să se structureze și să capete o formă înfloritoare. Pe numele de fată Rebecca Harding, ea a scris Life in the Iron-Mills - Viața la furnale - care apare în
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
propria literatură și să impună o balanță între cunoașterea existenței lumii înconjurătoare nemijlocite și contingente, pe de o parte, și existența acestei lumi înconjurătoare numai ca o percepție a unei conștiințe labile, o structură argumentativă critică care reflectă în mod remarcabil modul în care, așa cred eu, funcționează și jurnalismul literar narativ. Garland folosește un punct de vedere util în examinarea demarcației pozițiilor critice, nu numai pentru că era și critic și romancier dar și pentru că era nonficționist, ale cărui memorii trec
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
și jurnalismul literar narativ. Al doilea este "imperfecțiunea vieții" care se implementează "la întâmplare", poziție care o reia pe cea a lui Garland cu privire la lumea indeterminată. Ambele comentarii, a lui Garland și cel din Scribner's sunt în mod special remarcabile și prin aceea că anticipează pozițiile postmodernismului cu privire la narațiune în general și asupra jurnalismului literar narativ în particular, și asta înainte de ascensiunea literaturii moderniste și a esteticii ei esențializante. Dar apariția aceasta nu trebuie considerată o surpriză dacă luăm în
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
veșnică" ca rezultat al contactului "cu realitatea inconcluzivă a prezentului de zi cu zi". Realitatea contemporană a lui Bakhtin "era inconcluzivă și fluidă" pentru că sublinia reflectarea unui prezent indeterminat (Garland) și o lume fenomenologică așa cum o înțelege Nietzsche. Deci este remarcabil faptul că articolul din Scribner's anticipează poziția lui Bakhtin. Una din formele prozei bakhtiene care s-a dezvoltat, și care se află în opoziție cu structura romanului tradițional, este "nuvela" sau "narațiunea" jurnalismului literar narativ, sau, ca să cităm alte
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
aibă o reacție față de text" (303). Afirmația lui Bakhtin că un individ dobândește "inițiativă" reflectă subiectivitatea implicită în cadrul "activității intelectuale și emoționale complexe" și autorizarea imaginației "la un răspuns particular necesar". Încă o dată interpretarea lui Davidson se aseamănă în chip remarcabil cu ceea ce spune Garland: "o persoană care e confruntată cu anumite fapte și ne relatează relația lui individuală cu acestea". Jurnalismul literar narativ, deci, a încercat să aducă conceptul jurnalistic al realității verificabile reflectat de cerința adevărată "într-o zonă
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
grevă ce este, ori să se alăture greviștilor, ori să plece. Nu există poziții neutre" (154). Și alege să plece, învingându-și subiectivitatea, iar apoi se refugiază din nou în ziar, cu iluzia că duce o viață activă. Ceea ce rămâne remarcabil e nivelul până la care scriitori realiști precum Howells și Dreiser, ambii foști jurnaliști (și uneori practicanți ai jurnalismului literar) au distins și intuit divorțul subiectivității de experiența lumii în cazul jurnalismului obiectiv. Tocmai acest aspect a fost detectat de Steffens
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
se va mai întâmpla ca patrulele să mai audă un plescăit brusc în râul întunecat (11-12). Cu siguranță că aluzia la "acest Copil al Barajului" nu va scăpa în întregime de acuzația de paternalism din partea perspectivei noastre contemporane. Este însă remarcabil că Hearn a conturat un portret compătimitor unui membru al unei rase marginalizate în acea perioadă, iar în cazul lui nu este deloc neobișnuit. Acesta a scris frecvent despre viața afro-americanilor de la baraj. Ba chiar și-a făcut publică relația
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
cazul lui nu este deloc neobișnuit. Acesta a scris frecvent despre viața afro-americanilor de la baraj. Ba chiar și-a făcut publică relația cu o femeie mulatră, ceea ce l-a costat până la urmă unul din posturile de la ziar. Dar cel mai remarcabil la acest pasaj este probabil faptul că prin speculația sa liberă, Hearn și-a conștientizat propria subiectivitate în timp ce încerca să o înțeleagă pe cea a lui Jones. Este un subiect pe care Hearn îl va aborda mai departe în tentativa
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
în toate culorile curcubeului" sugerează gradul de asimilare americană și succesul fetei, din nou în opoziție cu familiile de imigranți descrise mai sus (116). Ceea ce îi face hainele în culoarea curcubeului și pădurea de pene de struț încă și mai remarcabile este faptul că visul ei american este cel al unei servitoare. În mod clar, ea s-a îmbrăcat astfel pentru a ieși în evidență, deși ocupă o treaptă de jos în ierarhia socială. Pentru familiile de imigranți care își așteptau
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
a pus propriul cap asupra lui pentru a-l salva de la moarte: la care Împăratul i-a cruțat viața" (151). Pasajul din lucrarea Generall Histoire of Virginia, New England, and the Summer Isles.. scrisă de John Smith în 1624 este remarcabil deoarece atunci când acesta descrie gestul lui Pocahontas de a-i lua capul în brațe și a-și așeza propriul cap deasupra lui, descrie o scenă de tandrețe psihologică și de sacrificiu de sine. Astăzi, o astfel de strategie retorică - dacă
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
care lucra pentru Thomas Beckett și care a fost martor la martiriul lui din 1170. FitzStephen a fost și autorul cărții Beckett's Life (Viața lui Beckett), în a cărei prefață se găsește relatarea sa despre Londra. Portretul orașului rămâne remarcabil datorită scenelor din viața cotidiană. Descrierile sunt de asemenea remarcabile grație oricărei dorințe de a moraliza. De exemplu, FitzStephen descrie "bătăliile pe apă" duse de tineri în timpul sărbătorilor de Paște: "Un scut este agățat de un par înfipt în mijlocul râului
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
la martiriul lui din 1170. FitzStephen a fost și autorul cărții Beckett's Life (Viața lui Beckett), în a cărei prefață se găsește relatarea sa despre Londra. Portretul orașului rămâne remarcabil datorită scenelor din viața cotidiană. Descrierile sunt de asemenea remarcabile grație oricărei dorințe de a moraliza. De exemplu, FitzStephen descrie "bătăliile pe apă" duse de tineri în timpul sărbătorilor de Paște: "Un scut este agățat de un par înfipt în mijlocul râului, o barcă fără vâsle este pregătită pentru a fi dusă
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
pământ în noua colonie. Cu acest proiect, spune Bradfort "mă voi strădui să scriu într-un stil simplu, mereu atent la adevărul simplu ce se află în toate lucrurile; cel puțin pe cât îmi permite judecata" (3). Prefața lui Bradford este remarcabilă nu numai datorită afirmației că este scrisă într-un stil simplu dar și pentru că reflectă în mod clar dicotomia obiectiv-subiectiv aflată în evoluție și modelele combinate de story și informativ. Venirea Pelerinului în lumea nouă s-a întâmplat după treizeci și cinci
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
înregistrat o acalmie în practica jurnalismului literar. Un exemplu timpuriu din anii 1920 este articolul "Italy, 1927", pe care Hemingway l-a scris pentru ziarul New Republic. O relatare la persoana a I-a despre Italia fascistă, "Italy, 1927" este remarcabilă pentru că Hemingway o va antologiza mai târziu în volumul de proză scurtă de ficțiune, intitulat Che Ti Dice la Patria. Însă ceea ce este și mai remarcabil e faptul că la prima publicare, articolul a apărut într-un ziar dedicat în
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Republic. O relatare la persoana a I-a despre Italia fascistă, "Italy, 1927" este remarcabilă pentru că Hemingway o va antologiza mai târziu în volumul de proză scurtă de ficțiune, intitulat Che Ti Dice la Patria. Însă ceea ce este și mai remarcabil e faptul că la prima publicare, articolul a apărut într-un ziar dedicat în special analizei știrilor sau mai degrabă analizei, foarte asemănătoare știrilor obiective, care încerca să prezinte o interpretare de încredere care depășea subiectivitatea. "Italy, 1927" se găsește
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
cele mai pitorești personalități din vremurile moderne, un om care va fi descris în paginile romantice ale istoriei, alături de Raleigh, Drake, Clive și Gordon" (6). Însă Thomas nu se oprește aici. El susține că în timpul Primului Război Mondial "au apărut două figuri remarcabile", Lawrence și Generalul Edmund H. H. Allenby. "Aventurile curajoase și anecdotele din cariera lor vor furniza subiecte superbe scriitorilor din viitor, la fel cum viața lui Ulise, a regelui Arthur sau a lui Richard Inimă de Leu au făcut-o
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
pe cititor să perceapă faptele. Cei mai iscusiți scriitori de reportaje sunt artiști în adevăratul sens al cuvântului. Aceștia își expun opiniile prin intermediul imaginilor" (North, 121). La vremea aceea, Joseph North era redactor-șef la ziarul New Masses, o publicație remarcabilă de stânga. În exprimarea opiniilor poate fi detectată conștiința modelată a jurnalistului, în timp ce în imagini se regăsește apelul la intuiția comună. După cum remarcă Boylan, "reportajul documentar de la începutul anilor '30 ai secolului al XX-lea... a fost creat pentru a
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Hemingway, dat fiind detașarea emoțională din ficțiunea sa care, în mod paraoxal, l-a făcut celebru) - iar acest lucru îi va transforma în niște activiști. Totuși, nu toți scriitorii sau toate publicațiile au devenit avocați ai poporului. Una dintre excepțiile remarcabile a fost articolul apărut în revista The New Yorker, care, de la fondarea sa în 1925, a fost o campioană timpurie și consecventă a jurnalismului literar, evitând în același timp adoptarea fățișă a unei poziții politice în articolele sale. O influență
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
deopotrivă. Iar în timp ce colegii de breaslă coborau sicriul pe treptele catedralei, scrie Berger, "dinaintea purtătorilor de sicriu s-a făcut o cărare de-a lungul treptelor de piatră, iar despărțirea în două a mării de oameni amintea de cea mai remarcabilă replică a lui Marc Connelly: "Faceți loc! Faceți loc pentru Domnu' Dumnezeu Iehova"". Astfel, după cum sugerează Berger, cel umilit va moșteni atât împărăția pământului, cât și împărăția cerului. Rămâne de văzut dacă același lucru se poate spune și despre Capone
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
de viață al "celeilalte jumătăți" obiectivizate, ci și prin încercarea de a o experimenta prin tehnica "detaliului simțit" al lui Trachtenberg. Bineînțeles, prima jumătate a anilor '40 ai secolului al XX-lea a fost și perioada unui reportaj de război remarcabil. Liebling a scris despre Londra și despre Ziua-Z81 pentru ziarul New Yorker; Ernie Pyle a scris atât despre campania europeană cât și despre cea din Pacific în cărți precum Brave Men (Bărbați curajoși, n. trad.); Robert J. Casey a scris
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]