9,812 matches
-
să știi că de-acum nu te mai protejează, ba dimpotrivă. Ești lipsit de protecția lor oricum, de acum înainte. Toată lumea și-a ținut respirația cât timp a vorbit Rahela. Ochii lui Laban se măreau de furie și începuse să tremure. Se holba la frumoasa lui fiică, care parcă strălucea în lumina rozalie a cortului roșu. A fost o clipă teribilă și parcă fără sfârșit care s-a terminat doar când Laban s-a întors cu spatele și a dispărut. Afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de-a doua zile după acest coșmar, tata era destul de bine încât să stea la intrarea cortului său și să mănânce. Îl durea încă piciorul și abia putea să meargă, dar ochii îi erau limpezi și mâinile nu-i mai tremurau. Am putut să dorm din nou fără nici o frică. Am stat două luni pe malul fluviului Jabbok, pentru ca Iacob să-și revină complet. Au fost ridicate toate corturile femeilor și ale servitorilor. Zilele deja se scurgeau liniștite, cu bărbații care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
foc mare. Ni s-a făcut părul măciucă, Iosif m-a luat de mână, iar palma îmi era umedă de frică. Ne-am uitat în sus și eram complet singuri - nu se auzea nici un cântec de păsări, nici o frunză nu tremura în bătaia vântului. Arsura din țărână nu mirosea în nici un fel și chiar lumina soarelui părea ștearsă în jurul noastru. Aerul era mort, exact așa cum fusese moartă Ruti în valea aceea secată. Aș fi vrut să plecăm mai repede de acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
l-a oprit pe mistreț din goana lui și animalul a căzut, ca lovit de o săgeată. Iosif și-a tras piciorul rănit și a mers șchiopătând până pe malul celălalt. Acolo ne-am oprit și ne-am luat în brațe, tremurând. În jurul nostru se auzea apa clipocind, frunzele fremătând și inimile noastre care băteau să ne spargă piepturile. - Ce era cu locul ăla? a zis fratele meu, iar eu n-am putut decât să dau din cap. Ne-am uitat înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
unui pântec uriaș din care ieșiseră numai oameni cu părul roșu, femei și bărbați. Era o poveste lungă, misterioasă, plină de plante și animale necunoscute. Totul se desfășura într-un loc foarte rece, unde vântul scrâșnea de durere. Eram speriată, tremuram și mă simțeam foarte singură. Când s-a oprit, focul se stinsese și mai pâlpâia doar o singură lampă. Cei mici adormiseră în brațele mamelor și chiar câteva dintre femei moțăiau, cu capetele căzându-le pe piept. M-am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
în poală ca și cum ar fi fost un băiețel și nu un tânăr aproape bărbat. Isaac l-a mângâiat tandru pe față, urmărându-i cu degetele trăsăturile chipului și liniile brațelor. Un vânt ușor s-a stârnit atunci și a făcut să tremure cortul înalt de mătase, iar Bunicul și nepoții lui au fost învăluiți într-un fel de curcubeu. Era o priveliște care-ți tăia răsuflarea. Și exact în acel moment, după ce se ținuse la distanță, Rebeca a rupt tăcerea maiestuoasă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Din acea zi, Zilpa a început să zâmbească mereu, zâmbea și când lucra la războiul de țesut - și nu era doar un zâmbet fugar, ci un zâmbet larg, cu toți dinții, de parcă și-ar fi amintit o glumă bună. Bilha tremura la gândul că avea să fie interogată de Bunica și când a sosit momentul să se apropie de bătrână, se clătina pe picioare. Bunica s-a încruntat și a oftat în timp ce Bilha se uita la propriile mâini. Tăcera devenea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
apropiat de el și s-a uitat drept în ochii lui până când el a trebuit să-și întoarcă privirea. - Trebuie să dai înapoi ce-ai luat, a spus ea pe un ton care suna ca un avertisment. Umerii i-au tremurat și i s-a dus toată îndrăzneala. - N-am ce să dau înapoi și n-am nici bunuri de dăruit, Bunică, a spus el. - E singura cale, a spus ea, cu o voce ridicată, oficială. L-a îndepărtat apoi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Eram pe parcela de grâu din mijlocul grădinii - un loc ascuns, unde erau cultivate cerealele pentru sacrificii. Pământul era arat pentru că urma să se însămânțeze după revenirea lunii, iar eu eram dezbrăcată, culcată cu fața în jos pe pământul rece. Tremuram. Mama mi-a lipit obrazul pe pământ și mi-a împrăștiat părul în jurul capului. Mi-a desfăcut brațele larg „ca să îmbrățișezi pământul”, a șoptit ea. Mi-a îndoit genunchii și mi-a lipit tălpile una de alta, „ca să dai primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
lui pentru că fuseseră de acord să-l plătească. O uram pe soacra mea pentru că făcuse ca lucrurile să pară mai ușoare. Mă uram pe mine pentru că eu eram cauza tuturor acestor lucruri. Am stat întinsă pe pat, înfofolită în pături, tremurând de furie și de frică și de o presimțire necunoscută, până când a fost adus înapoi la mine. Totul se făcuse în antecamera regelui. Shalem fusese primul și apoi tatăl lui, Hamor. Nehesi spunea că nici regele, nici prințul nu țipaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
un cuvânt, cu o răsuflare, cu o privire. - Iacob, am strigat, cu o voce de animal rănit. Iacob, am urlat, strigându-l pe nume, de parcă eu aș fi fost tatăl, iar el, copilul neascultător. Iacob a ieșit din cortul lui, tremurând. Mai târziu a pretins că nu știa nimic despre cele care se făcuseră în numele lui. I-a blamat pe Simon și pe Levi și le-a întors spatele. Dar am văzut că știa totul foarte bine, am văzut asta în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
apă. A fost prima dată când m-am gândit la Lea în mai bine de o lună. Mama nu știa că eram însărcinată. Mătușile mele nu știau nici dacă mai trăiesc. M-am înfiorat de singurătate. Herya m-a văzut tremurând și, luându-mă de mână, m-a dus prin vestibul înspre ușa de la intrare. Ne-am oprit la nișa din perete și a luat pentru mine micuța zeiță. Era un hipopotam care stătea pe picioarele de dinapoi, cu o burtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
primit cu tăcere; avea cordonul în jurul gâtului, iar buzele îi erau vinete. Meryt s-a precipitat. A tăiat cordonul din jurul gâtului, și-a luat tuburile și a supt moartea din gura lui, suflându-i viață în nări. Eu țipam, plângeam, tremuram. Herya m-a ținut în timp ce noi toate urmăream ce făcea moașa. Fața întunecată ca de câine a morții a înaintat, dar exact atunci copilul a tușit și când a început să plângă supărat, ne-a alungat toate temerile. Colțul întunecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
banchete în marile case și chiar la palatul regelui. Dar viața curge prea repede, zicea ea, cu un suspin prefăcut. Sunt deja prea grasă ca să mai dansez pentru prinți, și-și lovea cu palma pielea de sub brațele slabe, care nu tremura și izbucnea într-un râs molipsitor. Meryt putea face pe oricine să râdă. Chiar și femeile care erau în travaliu își uitau agonia și râdeau la glumele ei. Când era mic, Re-mose o numea „Prietena lui Ma”, chiar înainte ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pentru că ei îi plăcea să vorbească. Mama ei fusese bucătăreasă și se măritase cu un brutar și fusese totodată cântăreață. Era deseori chemată la petrecerile stăpânului ei. Vocea ei profundă și gravă îi făcea pe cei care o ascultau să tremure de plăcere. - Dacă n-ar fi avut pieptul la vedere, ai fi avut îndoieli că e femeie, zicea Meryt. Dar mama murise când fiica era încă o fetiță, iar stăpânii nu avuseseră ce face cu ea, așa că fusese trimisă în locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fost iubită zace aici moartă. Duhoarea nefericirii ei se simte încă. Pentru asta, o să mori în chinuri. Amândoi, și Meryt și preotul au rămas cu gura căscată în timp ce eu îmi spuneam blestemele și când am terminat bărbatul a început să tremure și cu o voce înspăimântată, a șoptit: - O vrăjitoare străină în Casa Zeilor! Vocile noastre făcuseră să se adune și alți preoți, care nu s-au uitat în ochii mei și care l-au ținut pe fratele lor pentru ca eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
înfometați și căutând adăpost, am scos cuțitul. I-am acuzat de hoție și i-am obligat să se târască în genunchi în fața lui Zafenat Paneh-ah. I-am văzut pe Levi și pe Simon punând fruntea pe jos în fața mea și tremurând. M-am bucurat și i-am trimis înapoi la Iacob și le-am cerut să mi-l trimită pe Beniamin. L-am pedepsit pe tata pentru că și-a ales favoriți. I-am pedepsit pe frații mei de asemenea și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a luat fiii de mână și l-a urmat pe Iuda în cortul unde Iacob trăgea să moară. Eu am rămas cu restul servitorilor lui Zafenat Paneh-ah și i-am urmărit cum dispar în satul prăfuit. Eram înșurubată în pământ, tremuram, furioasă că nici unul nu mă recunoscuse. Dar eram și ușurată în același timp. Benia m-a condus spre locul unde servitorii ridicau corturile pentru noapte și am așteptat acolo. Nici n-am avut timp să-mi dau seama ce simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
bebeluși. Apoi Iacob a părut să adoarmă, dar dintr-odată a strigat din nou „Unde e Iosif?”, de parcă nu tocmai mă sărutase. „Aici sunt”, am zis. „Lasă-mă să binecuvântez băieții. Vreau să-i văd și eu acum”. Fiii meu tremurau lângă mine. Cortul puțea de la boală și răcnetele lui îi speriaseră, dar le-am spus că bunicul lor vrea să-i binecuvânteze și i-am împins înspre el, câte unul de fiecare parte. Și-a pus mâna dreaptă pe Efraim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
să rămân acolo. Singura soluție era să mă rog lui Dumnezeu să mă ajute să scap din capcană. Și chiar am început să bolborosesc, speriat, o rugăciune când mi-a trecut prin minte că Dumnezeu este Marele Dresor în fața căruia tremură toate fiarele pământului și că eu, ah cât de bine cunoșteam mirosul de la circ, mă aflam de fapt într-o cușcă pe acea mică bucată de pământ, înconjurată de un zid înalt, de unde Dumnezeu, la cererea oamenilor, vroia să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
se urce în bărci. Consemnul suna limpede: cine trece nu mai e primit înapoi. Și nu m-a surprins când, după prima mea vizită în cătun, m-au asaltat cu întrebări. „Cum a fost? E adevărat că există văduve care tremură de bucurie când apare un străin?” „Și pescarii ce fac? Stau chiar așa, în fața cafenelei, fără să scoată o vorbă?” „Dar de ce tac? Nu v-ați lămurit?” „Și ce-i cu cerbii aceia? Nu-i minciună?” „De unde până unde cerbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
M-am stăpânit, să nu vadă. Și ca să-mi dau curaj am strigat la el. „Cum te cheamă?” Nimic. Nici un rezultat. Am bătut cu pumnul în masă. „Cum te cheamă?” am zbierat. Nici măcar nu s-a clintit. Am început să tremur. Nu-mi mai stăpâneam nervii. Vrând să ies pe ușă, l-am auzit murmurând ceva. N-am înțeles și m-am întors. „Ce-ai zis?” „Nu sunt nebun”, bâigui el. „Nu mă interesează asta, am strigat. Cum te cheamă?” Parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ești curios?” l-am întrebat. „Deloc. Eu nu sunt făcut să mă duc în sălile de felul ăsta. Rolul meu e mai modest. Să mă tem de cei care stau pe fotoliile de răchită”, mi-a replicat Dinu. „Și să tremuri de ei”, am zis. Dinu ridică din umeri: „Mă rog, dacă vrei tu, așa să fie. Dar tu?” Își fixase ochii cenușii, apoși, asupra mea. Am simțit o mare dorință să-l impresionez. „Eu? Dacă nu mă cheamă, dau năvală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
goală și că, din acest punct de vedere, nu mă deosebesc de alții decât prin abuz și prin faptul că eu nu ascund ce gândesc. Când se strica vremea, Dinu nu mai era deloc altruist; devenea un bolnav egoist care tremura pentru viața lui. De câte ori se lăsa o ceață deasă peste mare, îl vedeam cum intra în panică, lăsa totul baltă și se repezea să-și pună un șal în jurul gâtului, de teamă să nu răcească. El simțea atunci lumea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ciupeau. Le striga atunci, răutăcioasă: „Hei, moșule, fii atent că-ți cade proteza”. Și scăpa astfel, pierzând, desigur, și din simpatii, ba chiar împingându-i fără voie pe clevetitori să se răzbune. În dimineața aceea, însă, era cu totul alta. Tremura, și de frig poate, dar cu siguranță și din pricina tulburării care pusese stăpânire pe ea. Valurile deveneau din ce în ce mai mari, aerul avea un miros insistent de iod, fulgerele începuseră să brăzdeze cerul întunecat, iar Laura urmărea furtuna, pradă unei agitații puternice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]