10,163 matches
-
armonia și împăcarea. Modelul pe care opera dostoievskiană îl repetă este cel al lumii creștine, a cărei eficiență rezidă în comuniune. „în planul concepției sale utopic-religioase despre lume, Dostoievski transferă dialogul în eternitate, pe care o concepe ca pe o veșnică co bucurie, co-armonie. în planul romanului, această idee este într-un dialog mereu deschis, iar inițial în infinitul insolubil al acestuia.” Demonul, revoltatul Dostoievski mărturisea în scrisorile sale că a dorit să construiască un personaj pozitiv, reflectare a imaginii cristice
Motive biblice în opera lui F. M. Dostoievski. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
cu astfel de necazuri suportă și acum consecințele acelor blestemate inundații. Unii dintre ei sunt bătrâni,fără speranțe de a-și mai reface fostele lăcașuri, din care să i poată scoate preotul pentru a-i duce la locurile de odihnă veșnică. Aceasta, cu atât mai mult cu cât nu mai există speranțe de ajutorare din partea guvernului sau a organelor locale, speranța se spune că moare ultima. Inainte de 1990, se mai putea face câte ceva, mai primeau ajutor de la stat, sau de la
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
locuri ispititoare, pline de belșug și frumuse, scrie marele istoric N.Iorga. Chiar la răscrucea furtunilor care bat și vor mai bate în fiecare veac, pentru că suntem la poarta trecătorilor oștilor străine. Suntem un copil al Romei,pierdut în pustiul veșnic înnoit al barbarilor și siliți de a trăi mereu perioade îndelungate de timp,de la o bejenie la alta,dar am revenit mereu la albia și țărmurile părăsite pe lungi perioade de vreme. Oricare altă nație,scrie N.Iorga,s-ar
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
Pentru aceste motive pentru care națiunea noastră a fost umilită și înjosită de-a lungul istoriei de către mulți străini, Nicolae Iorga, cere: "Voi urmașilor, învățați istoria trecutului strămoșilor noștri" în volumul Neamul Românesc. Suntem copii ai Romei, pierduți în pustiul veșnic râvnit al barbarilor și siliți de a trăi mereu cu sabia scoasă pentru a ne apăra, deoarece soarta sau Dumnezeu, ne-o fi aruncat la această răscruce de drumuri, în calea oștilor străine. Capitolul X Răpirea fetei de către teroriști Tot
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
a animei din psihicul său. (Cum se poate vedea acum cu limpezime, făptura aceasta galactică e și sursa inconștientă a cărei proiecție multiplicată umple spațiul Poeziei lui Eminescu: făcută strict dintr-o materie „siderică“ și venită tot din „tărâmul palorilor veșnice“, ea reprezintă o stea-înger primordială, din care se vor isca acelea înseilate în marele lui studiu eminescian.) Conform descoperirii lui Jung, „fiecare bărbat poartă cu sine imaginea eternului feminin, nu imaginea unei femei anume, ci a unei femei în genere
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
pentru atare distracție, se poate spune că, deși șederea noastră acolo a durat câțiva ani buni, noi n-am făcut parte din societatea Aiudului, al cărei tartor era o coloneleasă, Anișoara Secărescu, înaltă, osoasă, marțială, plină de nerv, cu țigara veșnic în gură, comandându-l, înainte de toate, pe moalele, durduliul și zâmbărețul ei soț. Cu atât mai semnificativă mi se pare următoarea întâmplare: ne aflam deja de vreun an pe acest meleag cu case pline de igrasie și vin bun, când
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
ale sufletului, când moartea ne-a dat lovituri ireparabile, când toate legăturile par zdrobite între noi și ceea ce iubim; cine n-ar crede, zic, că un glas care ne-ar vesti o reunire nespe rată, făcând să țâșnească din tenebrele veșnice o lumină neașteptată, smulgându-i sicriului pe cei fără de care n-am putea trăi, și pe care credem că nu-i vom mai revedea niciodată, n-ar trebui să stârnească decât bucurie, recu noștință și asentiment? Însă atunci când consolatorul se
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
degradarea generală. Monseniorul Lacroix mă însoțește până la mine, unde mă aștepta un alt prelat, Monseniorul de Falloux, fratele fostului mare om, care a luat-o, după părerea mea, pe căi greșite, dar care nu merită mai puțin pentru asta recunoștința veșnică a Parisului și a Romei. Fratele lui nu este un om de aceeași valoare; este un caracter greu de definit: bastard al Bourbonilor, între papagal și om, nu se vede bine dacă este un bărbat încă tânăr sau o femeie
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
spre a-și menține locul fruntaș pe care a situat-o strădania generațiilor anterioare. Cu această convingere și cu certitudinea că geografia ieșeană a rămas pe mâini bune, a venit timpul să mă retrag și să mă reculeg întru cele veșnice. CUPRINS O viață de om / 5 I. Ținutul de origine Colinele Tutovei / 8 II. Județul Vaslui Comuna Voinești / 26 III. Satul natal Stâncășeni / 39 IV. Familia Barbu / 77 V. Copilăria / 114 Primii ani (1924-1931) / 114 Școala generală (1931-1937) / 116 VI
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
la picaresc) de la o zi la alta și nu mai departe. Acest plan de azi pe mâine face din romanul Desperado o istorisire de cursă scurtă. Pentru Anna Wulf din The Golden Notebook (Doris Lessing), ziua de mâine e un veșnic mister, pe care îl duce greu, apăsată fiind de sentimentul că azi nu are nicio finalitate și că viitorul e mult prea greu de îndurat / așteptat. Eroii își văd de viața lor și nu îngăduie alte ființe în conturul povestirii
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
am nevoie să deschid vechile cărți. Am ascultat muzica. Propozițiunea vrea să spună că ne-a ținut de mână câtă vreme căutam o ieșire din labirintul romanului English Music: am plutit printre sentimente și idei și am poposit pe pajiștea veșnic verde a sensibilității autorului. E o experiență memorabilă. Am fost în tovărășia unui artist ce practică toate artele, o ființă de aici și de dincolo deopotrivă; am gustat din harul inexprimabil al veșniciei. Poate tocmai de aceea cartea pare să
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a încercat să-i "imite" pe Conrad, Graham Greene, Hemingway, James, Joyce, Kafka, Lawrence, C.P. Snow, Virginia Woolf. Prezența lui Joyce o simțim și fără să fim avertizați, mai ales în ultimul capitol, care e un monolog interior Molly-esc al veșnic însărcinatei tinere neveste a unui doctor în litere în devenire. Lodge numește acest roman "experimental", spre deosebire de primele două, care erau "în esență cărți serioase, de un realism pregnant". In fapt, toate trei romanele sunt nu numai realiste dar și hazlii
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
poem (al oricărui alt poem de Fainlight), îl descoperim copleșitor de clar, aristocratic, cu povești și amintiri, cu imagini puternice, exprimând cu mult curaj spaima, sfâșierea, irecuperabilul. Ruth Fainlight face poezie din simplitatea însăși, și scrie cu intensitatea unui suflet veșnic la pândă. Simte că e de datoria ei să trăiască pentru toți cei pe care îi are în minte. Odată ce se mută în poezia ei, aceste ființe se fac părtașe la tandrețea ei. Poeta se simte răspunzătoare pentru întregul univers
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
culoarea muzicii"), a degetelor vii cu sunetul. Poetul e obsedat de nevoia de contopire. Frumosul (muzica, aici) are totdeauna un tipar, o "flacără" care e "hrănită de degete". Tiparul acesta are și un nume: "mai mult" ("Era mereu/ Mai mult"), "veșnic" ("veșnic tânără"), "timp" ("Timpul era un joc"). Când rimele se abat de la monotonie către imperfecțiunea asonanței, ele tânjesc după acea concentrare a ființei în suflet (Taină), la care nu se poate ajunge fizic. Acest punct imposibil e clipa (locul) când
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
sugerează un monumental durabil construit prin evitarea efectelor cromatice, aerul surprins de el vibrează; artistul nu se joacă cu meșteșugul, oficiază grav, concentrat, suferind și bucurându-se lăuntric. Cu atât mai intens, cu cât aparent pare un uriaș cu creștetul veșnic senin deasupra norilor. Ce părere ai, Ștefan Hotnog, trăim o vreme a graficii ? Mai bine zis, citându-l pe Charles Le Brun am impresia că, aparent, e vremea desenului practic, de multe ori produs al abilității, și aplicativ, dar nu
Ştefan Hotnog (1920-1993) Mirajul by Ivona Elena Aramă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/384_a_1203]
-
elevii, care, din pricina ocupației militare a țării, boicotau învățarea acestei limbi de mare cultură. Epoca stalinistă este însoțită, în memoria mea, de imagini stereotipe, aceleași în toate țările satelite: cele ale steagurilor și ale lozincilor de pe banderole roșii, glorificând prietenia veșnică dintre poporul român și marele popor sovietic. Amintiri în spatele cărora se profilează imaginea prizonierilor fantomatici întrezăriți în zori în lagărul de la Poarta Albă, în deșertul sciților, unde întinderile au văzut trecând atâtea ființe prin istorie, de la popoare nomade și armate
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
București, Vlad era plecat pe un șantier de la Sovromconstrucții, undeva în provincie, când, în plină noapte, Securitatea a dat buzna peste noi. Trezită brusc de loviturile puternice în ușa bucătăriei, am așteptat câteva clipe înainte de a deschide. Între timp, ușa veșnic șubredă cedase și m-am trezit orbită de lanterna unui necunoscut în uniformă și cu șapcă militară. Tot mergând de-a-ndăratelea până la patul meu, în cămașă de noapte și sub lumina lanternei ofițerului, răspundeam la întrebări: cine eram? unde mi-era
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
imaginii pe care membrii unei familii catolice fervente din secolul al XIX lea o aveau asupra propriului destin post mortem. Pentru contele și contesa de La Ferronays, ca și pentru nora lor, Alexandrine, cerul în care sperau să ajungă era varianta veșnică a unei vieți de familie fericite. După ce îi invocă îndelung pe toți cei apropiați, muribunda Alexandrine pomenește de viziunea Domnului și a Sfintei Fecioare. Era și timpul să se gîndească la aceasta, comentează AriŁs. O astfel de menționare tardivă a
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
nu era un erou metafizic, dar nici nu se considera pe sine omul de drept, omul în statura lui întreagă. Insul cel mai comun se raporta la un destin total care cuprindea viața de aici, viața de după moarte și viața veșnică, se raporta în mai toate actele sale la un principiu divin, la instituțiile lui și la acei oameni care făcuseră din viața lor un program de adeziune la acest principiu. Așa încît subiectul universal al modernilor nu respectă pe deplin
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
stabilind o corespondență specială între décor și conceptele poetice. Dacă Lumea Adâncurilor este una a tenebrelor, adăpostind himerele infernale, loc unde poetul coboară „prin hrube trudnice”, spre a ajunge la „apa luminoasă, minunată” a sufletului neînceput, Lumea Înălțimilor aparține purităților veșnice. „Când se născuse poetul ochii-i văzuseră munții înalți Cerul înalt și frumos Veșnic îl cheamă de-atunci și îl tulbură Dorul de ceea ce-i nou și desăvârșit.” (Cântec de început) Perenitatea luminozității muntoase, în comparație cu universul perisabil al fenomenelor și
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
neutră, deci neinteresantă pentru poezie, dar este rândul chemărilor alpine să treacă pe prim plan, să devină obsedante: „Dacă umblu și mă zbucium, laud munții și-i cutreier Simt că sunt o-ncrețitură din giganticul lor creier.” (Căutătorul de comori) Munții „veșnici” și „codrii” configurează o rezervație naturală eternă; cântări în lumină antică, Rapsodia pădurii și Odă soarelui, se înscriu într-o simbolistică dionisiacă, supratemporală, forțând limitele concretului. Un poem cu titlu sadovenian, Locuri și întâmplări, introduce într-un „frunziș de aramă
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
dat, fuioare de lumină” Ursul, ciutele, râsul, păsările, jigăniile codrului, indicatori ai elementarității arhaice, participă la impresia globală de auroral; orice rupere a pactului cu pădurea suscită mâhnire. Ruralul, naturistul Labiș, în esență un emotiv „privind în amintire” spre „Carpații veșnici”, ascultând depărtări unde „buciumă vise” își adună ficțiunile în reluate discursuri impresive; rămase întocmai ca la începuturi, izvoare, dihănii și celelalte sunt repere familiare, niște constante afective într-o geografie a satului arhetipal. Nostalgia alpestră este cel mai adesea în legătură cu
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
sfințeau apele și toate cele ale lumii, când se făcea Crucea de gheață, ale Sfintelor Paști, cele de la Duminica Tomii etc. La botezuri, la naștere, la nunți, la înmormântări, în alte felurite ocazii ale vieții noastre cea trecătoare și totuși veșnice întru Hristos, satul își păstrează tradițiile răsăritene, creștine, de mare frumusețe și spiritualitate. Este de datoria părinților, a Bisericii și a Școlii de ale păstra întocmai și de ale reaminti pe cele de unii unitate, de ale duce în viitor
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
trei mari Taine. Prima zi din an, românii i-o dedică Sfântului Vasile, care a preferat supunerea lui Hristos și s-a grăbit către viața în sărăcie și fără plăceri. Sfântul este cu adevărat vrednic de admirație și de fericire veșnică. “Educația sfântului a început din familie, aceasta contribuind esențial la formarea sa. Studiază apoi în Cezareea Capadociei, iar mai târziu, la Constantinopol. Sfântul a luptat pentru asigurarea unității Bisericii din Întregul Răsărit, a dreptei credințe și a păcii, luminând creștinătatea
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
imnul sfânt, Slavă ție-n cer și pace pe pământ, Cântă și păstorii cântec fericit, Slavă ție, sfânt Mesia mult dorit. Cântă magii aducându-i darul lor, Slavă ție, împăratul tuturor, Cântă steaua cu lumină spre cer Slavă ție, soare veșnic. Lerui-ler. Cântă cerul și pământul sus și jos Slavă, cinste și-nchinare lui Hristos. - Numai Maica simte semnul profețit, umbra crucii peste Fiul adormit. Isus de Șt. O. Iosif Veghează-n colț a cadelei lumină, Învăluind icoana-n raze pale: Isus
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]