10,085 matches
-
să nu ne închipuim că au fost prea mulți care să le fi utilizat și aplicat) și o a patra (mistică) a credinței care, cum subliniază autorul, "fiind consecința harului prin esență selectiv", nici nu va fi prezentată. O altă veritabilă capodoperă a literaturii române este Adio, Europa! a lui Ion D. Sîrbu (Editura Cartea Românească, 1992 vol. I, 1993 vol. II), carte zguduitoare, încheiată în 1985 și pe care, ține să precizeze editorul, pe ultima copertă: "autorul, care s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ideologiei comuniste. Utopia comunistă, odată instalată, își creează propria mitologie. În fiecare școală exista colțul roșu, unde tronau fotografiile "eroilor" gen Olga Bancic, Vasile Roaită etc., cu biografiile lor prelucrate și unde pionierii aveau prilejul să-i cunoască printr-un veritabil ritual al eroilor mitizați, puși pe versuri și muzică. Mitul omului nou ne-a urmărit decenii, cu o veche rădăcină în credința creștină, răsturnat de ideologia de partid și transformat într-un fetiș. Omul nou, pentru care propaganda s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
transferat 1 Mai în "paște roșu", chiar și în prezent 8 martie este cultivat, deși a fost compus de propagandă pentru a afirma și promova tovarășele femei. Multe sărbători comuniste au căpătat tente religioase, ce tindeau să înlocuiască pe cele veritabile. Un alt mit care a bîntuit în perioada dictaturii, pe care, pe lîngă istorie, nici poeții n-au uitat să-l preamărească în versurile lor, a fost cel al frontului român antiotoman, în secolele XIV-XV. Un fals susținut prin minciuni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
lui Aron Cotruș. Va fi primul care atrage atenția occidentalilor asupra gafelor săvîrșite prin cedarea în sfera de influență sovietică a țărilor din răsăritul Europei. Cartea sa, Pax Americana o Pax Sovietica (2 volume, Madrid, Editura Marsiaga, 1947), era un veritabil semnal de alarmă asupra pericolului sovietic, din păcate fără impact asupra unui Occident gauchist și dezinteresat de soarta popoarelor aflate sub ocupația bolșevică. Va continua să publice numeroase volume legate de istoria partidelor istorice, de istoria națională, despre războiul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
a teoretiza necesitatea reeducării intelectualului de către clasa aflată la putere: "Muncitorul manual să ia sub ocrotirea sa pe cel intelectual și să-i suplinească infirmitățile structurale". Loial ideii de monarhie constituțională, cînd regele va fi obligat să abdice, ca un veritabil personaj caragialesc, nu șovăie să scandeze noul nume al țării, nu fără o argumentație prealabilă: "...noi am fost sinceri și nu am înșelat pe nimeni, sperînd că instituția monarhică se va acorda cu interesele poporului român. Cînd însă factorul constituțional
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Dan Fruntelată, Mircea Radu Iacoban, Lucian Avramescu, Dan Verona, Constanța Buzea, Adrian Păunescu, Corneliu Vadim Tudor, Ion Gheorghe, Al. Tănase, Dan Zamfirescu, Platon Pardău, Pompiliu Marcea, Ovidiu Genaru etc. etc. Numărul lor, din păcate, e legiune. Vom asista la un veritabil delir al curtenilor prilejuit de orice aniversare a conducătorului și partidului comunist. Autorul "antologiei rușinii", acribios în urmărirea celor care pervertesc și distrug cultura românească, face și o clasificare a acestor purtători de țucal: "Activiștii perversiunii pot fi repertoriați, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
normele proprii personajului sau episodului în cauză, așa cum ele cristalizaseră, încă din proiect, în viziunea prozatorului". Autorul Cronicii de familie a fost dispus tot timpul a săvîrși modificările impuse de ideologie, fără a regreta un moment denaturarea "creației" sale. O veritabila școală de literatură a fost și poșta redacției susținută de Geo Dumitrescu prin 1949, în revista "Flacăra". Iată unul din sfaturile lui Geo Dumitrescu inserat la poșta redacției: "Chemarea poetului e un lucru interesant ca temă și realizare, dar aparține
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
preface în carne de vacă. Tot așa, cînd pisica mănîncă pește, peștele se preface în carne de pisică. Suferința pe care o asimilăm dintr-odată, devine euforie" (N.S.). Tot aici descoperă discreția și solidaritatea, fericiri narate emoționant și prezentate ca veritabile minuni dumnezeiești. În ianuarie 1960, la începutul anchetelor, aflăm la ce "tratament" era supus de torționari, "tratament" cunoscut pe propria piele de toți cei trecuți prin mîinile Securității: bătaie, una animalică, pînă cînd îi vezi și îi auzi cum gîfîie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Își va ține făgăduiala. Celula 18 este una de tranzit, de aici urmează să fie răspîndiți pe unde s-o nimeri. Trebuie să se grăbească. Botezul este stabilit pentru 15 martie 1960. Între timp, în celula 18 se deschide o veritabilă Universitate, cei din lotul Noica-Pillat organizează cîteva cercuri de cultură cum le botează viitorul monah. Odată catehizarea finalizată, botezul se va săvîrși în ziua de 15, după întoarcerea de la aer, moment în care sînt mai puțin supravegheați: Cînd puhoiul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
fanatică în raport cu orice adversar, terorism polițienesc și un cult aberant al economiei planificate. Moștenirea RPR-RSR, augmentată pînă la proporții de un nemărginit irațional în ultimii ani ai lui Ceaușescu, a fost, așadar, una a despotismului, a distrugerii și marginalizării valorilor veritabile (xenofobie), a eliminării elitelor politice, culturale și religioase și a izolării țării în raport cu direcțiile novatoare din lumea ideilor și din tehnologie". În finalul Raportului sînt prezentate principalele acțiuni criminale ale regimului bolșevic, care vor sta la baza argumentației din discursul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Studiu introductiv, "după spusele scriitorului și disidentului exilat Paul Goma, căruia experiența ca deținut i-a permis să compare metodele Securității din 1950 cu acela din 1970, neîndurătorii anchetatori "cu capete pătrate", și cu accent slav, au făcut loc românilor veritabili, care rareori făceau uz de violență fizică. Nu aceasta este și părerea altor deținuți, de exemplu János Torok, muncitor textilist din Cluj, arestat în martie 1975 și bătut groaznic de către ofițerii de Securitate în timpul anchetei; un alt exemplu este acela
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
observă Stejărel Olaru în prefața la Noi și Securitatea (Editura Paralela 45, 2006): "Așadar, tot ceea ce se întîmpla în România profundă, reală, era notat și analizat cu conștiinciozitate de ofițeri de securitate care credeau că în felul acesta desfășoară o veritabilă muncă de informații cînd, de fapt, nu făceau nimic altceva decît poliție politică. Toate acestea pentru a se putea estima și preveni eventualele mișcări sociale îndreptate împotriva regimului comunist și a familiei Ceaușescu, pentru că Securitatea nu a fost nimic altceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și cerșetori, aruncîndu-le din când În când o privire concesivă sau binevoitoare, o halcă de carne prost prăjită sau o monedă arogant zornăitoare. Uneori, vorbind de exil, de exilul „modern”, cel românesc, al scriitorilor secolului XX, mă umplu, ca un veritabil poet, de jalea, nostalgia lor inefabilă și de acea disperare bărbătească pe care n-o confesezi nici celei mai intime ființe; am răspândit Spirit pe toate continentele, dar am rămas În afundul ființei cu reziduri violente și otrăvite, cărora Cioran
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Poți accepta orice viciu, spune Oscar Wilde, cu condiția să-l admiri la nesfârșit!”, o frază care sună cinic doar În aparență. Deoarece unele „vicii”, d.p.d.v. al „onorabilei societăți”, cu timpul se pot transforma În „contrariul lor”, adică În norme veritabile care pot fi aplicate cu succes aceleiași „onorabile societăți”! Dacă nu poți altfel, dacă vrei și Îndrăznești un „destin aparte”, un „destin privat”, un destin „numai al tău”, dacă ai aroganța, hybrisul, de a te separa de mulțime și de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nu voiau decât puterea, Încă o dată și, mai ales, bani, și nu atât În grup și pentru un „grup”, cât pentru fiecare În parte și familiile lor! -, ci și pentru a construi o „echipă politică” care să constituie În mod veritabil o alternativă pentru putere. Lucru pe care l-au reușit, cum o spuneam, cu mult aplomb și duși de valul unui nemaivăzut entuziasm general În alegerile din toamna lui ’96, moment crucial pentru politica românească, important pentru imaginea noastră În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
domnie până la 1866!). Suze ra nității turcești i se adăuga și „protecția“ rusească. Kiseleff se comportase excelent, dar era greu de spus cum avea să se manifeste până la urmă această „protecție“. Nu era oare un prim pas spre instituirea unei veritabile dominații rusești? Este momentul când relațiile româno-ruse basculează: românii Încep să se teamă de ruși. La 1848, Într-o Europă cuprinsă de revoluție, românii au revoluția lor. În Moldova, la Iași, s-a schițat abia un Început de mișcare, dar
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
fost purtate de boierimea liberală și de intelectuali (mulți tot de origine boierească), nu de o burghezie cvasiinexistentă. Reformatorii vedeau În Împroprietărirea țăranilor și degajarea lor de sarcinile feudale care se mai mențineau condiția indispensabilă a modernizării și a unei veritabile coeziuni naționale. Celălalt mare obiectiv era unirea Principatelor, chiar dacă românii nu Îndrăzneau să-l mărturisească decât cu jumătate de gură. Se temeau de turci și, Încă și mai mult, de ruși. Temerile s-au dovedit justificate. Armatele țarului au intrat
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
de dv., care mi-ați devenit afin spiritual; câte nu am avea să ne spunem!... Vă scriu din vreme, ca să aveți răgazul necesar a găsi documentele solicitate; scriu documente, pentru că am aflat, din studiu și din cărți, că sunteți un veritabil trezorier pe această linie (rețin trimiterile conform cărora multe materiale se află „În posesia autorului”). Bineînțeles, vă voi telefona la momentul potrivit, vestindu-vă despre descinderea la Suceava, oraș care mi-a devenit, prin dv., atât de drag... Urmăresc „cu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
spaimele lui, fixează gesturile dezonorante și străfulgerările de umanism în fața morții, distribuite în mod egal pe ambele părți ale liniei frontului, distrugând astfel prejudecata unicității - însușire pe care și-o atribuie, în exclusivitate, fiecare dintre beligeranți. Muzeul ne rezervă o veritabilă cădere în timp; o excursie aici îți antrenează toate organele de percepție: văzul, auzul, mirosul, simțul olfactiv și cel tactil. Pe lângă exponatele obișnuite pentru colecțiile marțiale (machetele fortificațiilor, vestoane militare, arme de epocă etc.), găsim puse pe calculator diverse fișiere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Polemizăm cu Andrei Bodiu, care este mai puțin critic față de Hagi, atribuindu-i acestuia mari merite în calificarea pentru Euro 2000. De acord, dar odată ajunși la Campionatul European, Hagi „îngroapă”, „trage la fund” echipa. Nu are deloc comportamentul unui veritabil căpitan de trupă. Îi traduc lui Andrei Bodiu, ca un argument în plus la ceea ce spunem noi, eu și Vitalie, opinia destul de critică despre Hagi a comentatorului rus de la ORT, care afirmă că „Hagi funcționează pe teren doar 10-15 minute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
se petreceau în societatea românească. Dej și acoliții au reacționat prompt și fiecare dintre cei citați mai sus a trebuit să sufere rigorile partidului, pierderea postului, interdicția, provizorie, de semnătură etc. Le-au trebuit ani ca să se „reabiliteze”, dar ei, veritabili „fii ai lui Lenin”, nu s-au dezis de ideologie, e un „accident de parcurs”, spunea Mugur, cu ochii înflăcărați de „o altă lume”. E explicabil de ce Mugur, ca și alți scriitori evrei, a fost iute aproape și a servit
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
numai că poate crea artă majoră, fiind în posesia unor date intelectuale și culturale insuficiente, precar provinciale, dar, mai ales - mai ales! - aflat într-un regim, sistem politic extremist de stânga, dușman tradiției culturale de vârf, dar și al creației veritabile în orice domeniu, științific, literar sau artistic. Mi-am afundat obrazul în paginile proaspăt tipărite ale primului exemplar al utopiei mele, ce se strecurase în sfârșit printre porțile numeroase și perfide ale atotputernicului sistem, și am tresărit: mi-am întors
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cuvânt, ci e în strânsă legătură cu vocația, cu destinul. Iată deci legate aceste trei noțiuni - munca, vocația, destinul. Iar în cazul maximei goetheene citate mai sus, munca prinde o valoare supremă, de-o noblețe greu de depășit: munca „reală”, veritabilă, „singura”, nu este decât aceea care se confundă cu „pasiunea pentru ea”, cu ceea ce numim vocație. Munca în afara pasiunii, a iubirii pentru îndeletnicirea pe care ți-ai ales-o ca esențială a vieții și formației, nu este muncă, ci o
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
foametei și a izolării forțate statale - spre deosebire de vecinii noștri de la nord! -, mii și mii de inși, de personalități, din varii domenii de activitate creatoare, care nu s-au „mulțumit” să supraviețuiască, ci, după „apariția speranței” în câmpul valorii, au produs veritabile acte de creație ce nu se opuneau „doar regimului” în mult discutata „rezistență prin cultură”, ci ambiționau să se alăture marelui patrimoniu cultural al valorilor. Acelea care edifică, dar și legitimează o națiune. Tradiția luptătoare și sacră, cea care ne
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
făceau vinovați în Rusia și Polonia de multe atrocități, nu mai era nevoie să-i încarce și cu ce nu făcuseră în teritoriul aliat. Am dat aceste două exemple de „falsă complicitate” cu istoria deoarece sunt semnate de doi scriitori veritabili; dar alți scriitori sau istorici literari ar putea da și altele, cu zecile și mult mai grave. Însă, încă o dată, reproșul meu se îndreaptă numai către scriitorii de reală vocație și în cazuri în care ei ar fi putut foarte
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]