11,417 matches
-
modùl"), o realitate posibilă 31, ce conține, în sine, toate diferențierile imaginabile - sau cum spune Gilles Deleuze, "gigantică memorie [...] unde totul coexista", ale cărei elemente componente sunt "părți în putere [en puissance], formează secțiunile potențiale ale unui Tot, el însuși virtual 32. Această realitate primară, liminara, constituie fondul și sursa existenței noastre, iar desfășurarea ei, în timp, (așa cum o schițează Henri Bergson în "Evoluția creatoare", 1907) evocă, subtil, schemă păcatului biblic 33, este continuă creștere. Reprezintă simbolic, totodată, punctul ei cel
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
sau, mai bine, "sublimare pentru un ideal 56 ("lacul"), în sfârșit, depozitar al cunoașterii, înțelepciunii ("Casă [Usher]")57, generând asociații cu corpul și spiritul uman, idee exemplificata, în povestirea poescă, de poemul "Palatul bântuit", ele leagă vizibilul (actualul), cu invizibilul (virtualul), printr-o serie de transformări / metamorfoze succesive, modifica ("alunga") continuu, natural ("infuz") sau consolidează infinit ("arm[ează] nemărginit") datele unui proces de creație original ("nerepetate Fizici"). Toate sunt, deci, signa ("silabe", "alfabet 58") ale unei realități mai înalte, spirituale, oglinzi
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
umană este una deschisă spre alte durăte, inferioare sau superioare ei, pe care le poate integra, o trambulină ("tremplin"), cum spune Deleuze, pentru a ne instala în ființă - care, în sine, nu este decât o multiplicitate de durăte. Dar coexistența virtuală a tuturor nivelelor trecutului, extinsă la întreg universul, are o singură semnificație: " Totul se petrece ca si cum universul ar fi o Memorie formidabilă" [s.n.]75. În "Evoluția creatoare" (1907), viața însăși este comparată unei memorii, genurile și speciile nereprezentând altceva decât
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
la întreg universul, are o singură semnificație: " Totul se petrece ca si cum universul ar fi o Memorie formidabilă" [s.n.]75. În "Evoluția creatoare" (1907), viața însăși este comparată unei memorii, genurile și speciile nereprezentând altceva decât grade coexistente ale acestei memorii virtuale 76. Consecință acestei viziuni este faptul că durata unui lucru se măsoară prin raportare la întregul Univers, deoarece toate participa la o singură durată impersonala și neomogena, la un singur timp impersonal, si universal. Coexistența lor se manifestă ca niște
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
si sensul titlului acestei proze barbiene, modalitatea "simpatetica" de cunoaștere a lumii, asociată devenirii continue caracteristică vieții, cu alte cuvinte, activitatea intuitivă a conștiinței, pe care Henri Bergson o califica drept "lumină imanenta [s.n.] din zona acțiunilor posibile sau activității virtuale care înconjoară acțiunea efectiv realizată de ființă vie"82, sau cum spune Barbu, "sub (=dincolo de) revoltă continuată a zidurilor". Metamorfozându-se continuu, dar rămânând esențialmente identică sieși ("zar de automorfa lumină") - , ea se acumulează neostenit ("se tencuiește prin lespezi"), apropiindu
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
pătrunzător din toate, adesea simbolizat, în textele poetice și în proza de idei barbiene, prin "ardere", ori "combustie albă". Singularele amintiri-imagini (souvenir-images), de la bază conului memoriei, spune Jean Hippolyte 103, sunt doar cunoștințe (savoir), au, deci, o existență pur spirituală, virtuală, sau, cum spune Barbu, "gunoiul tras în conuri[le]104 (memoriei)", "cenușă" ce anunață o nouă zi, începutul unui nou act de creație ("Dioptrie"). Caracteristic experienței estetice este un tip de cunoaștere non-rațională, "ecstatică"105, cum ar spune Max Scheler
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
spațiul "eului fundamental", pură spiritualitate (natură cogitală), sursa, fără locație precisă, plasată doar în timp, în trecut și, de aceea, uitată și refuzată ("declinatul anotimp") a acestei mișcări centrifuge de creație ("cerul sieși centrat"), asemenea "iradierii" poești. Este o realitate virtuală ce se actualizează continuu - "se preamare[ște]", diversificându-se de-a lungul unor direcții divergențe de creație ("învălite roduri"), sursa creației neîntrerupte, imprevizibile, "obosind", "prin scăpărarea-i unică", i.e., ardere. Tot astfel, "cerul platonician"108, evocat într-un interviu din
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
să răscolești în domenii cu totul străine de literatură și de suprarealism ca să rezolvi problema de lumină imanenta ce l-a preocupat pe Rembrandt, cel dintâi suprarealist 24. "Lumină imanenta" rembrandtiană, este conștiința activității creatoareaa poetului, ale cărei irizări posibile / virtuale, dramatic distribuite în text, însoțesc, ca o umbră, acțiunile reale ale acestuia, încărcându-le de semnificații neașteptate. Ea este cu atât mai intensă în actul de creație artistică, întrucât aceasta din urmă presupune, ca o condiție sine qua non, abandonul
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
prezentul absoarbe acele elementele ale trecutului ce corespund "schemelor" lui motorii și le incarnează în realități complet noi, neașteptate. Sensul lor, însă, poate fi cunoscut numai dacă ne identificăm, imaginar, cu mișcarea însăși, altfel supus, plasându-ne în trecut: Esențialmente virtual, trecutul nu poate fi sesizat de noi că trecut decât dacă adoptăm mișcarea prin care se explicitează într-o imagine precisă, emergând din tenebre la lumina zilei [s.n.]. Zadar i-am caută trasă în ceva actual și deja realizat: ca si cum
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
care durată bergsoniana pare o aproximare mai potrivită. Pe această linie de gândire, în parafrază barbiana, "stabile[le] corpuri" reprezintă realitatea primară, amintirile spontane, quasi-eterne, păstrate în singularitatea lor ("insolvate", adică indeterminate, ele neconstituind o realitate psihologică, ci una ontologica, virtuală, condiția existenței celei dintâi, fondul existenței noastre, i.e., conul universal memoriei, în care toate nivelele de existență coexista 22 - "veritabilă vale". Aici - mai corect ar fi să spunem, în acest interval de timp, reprezentările divizate, juxtapuse , ale percepției comune, pragmatice
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
sfârșesc ("expia[za]") prin a-și regăsi unitatea de fuziune primordială ("amestec"), pierzând, în schimb, limitările spațiale ("fracția"), ori temporale ("secundă") obișnuite. În această existența originară, "substituțiile ferestrelor" - "the vacant eye-like windows" din povestirea lui Edgar Poe - , entitățile primare, pure, virtuale, impasibile și inactive, inconștiente, semnificând existența în sine, pe cale să se actualizeze, prin disociere, să devină, cu alte cuvinte, o existență pentru cineva (poetul), "entre (...) dans un espèce de circuit avec le présent" [intra într-un fel de circuit cu
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
dans un espèce de circuit avec le présent" [intra într-un fel de circuit cu prezentul]24, în fapt, cu conștiința ("vegetale[le]25 raze"), care nu-i, să ne amintim, decat "lumină imanenta din zona acțiunilor posibile sau activității virtuale ce însoțesc acțiunea efectiv realizată de ființă vie"26, într-o mișcare de adaptare reciprocă, acel "joc secund, măi pur27" ("Din ceas dedus"), prin care o realitate nouă, imprevizibilă ia naștere. Spațiul operei este un locus mirabilis, un "espace milieu
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
majorarea") a intuiției estetice în opera finita trece prin diferite etape - de la amintirile inerte ("dulcile esențe familiare"), prin intermediul schemelor dinamice / reprezentările indivizate, la reprezentările propriu-zise, exprimate prin cuvinte ("până la gând"). "Valea irizata" indică spațiul memoriei creatoare, realitatea eterogena de fuziune, virtuală ("hore fericite ale ecourilor [s.n.]57", care constituie substratul nostru ontologic. Sintagma "[s]trăvăzuta frigiditate a celor încăperi", reverberând cu "extremele cămărilor de bura"58 din "Margini de seară" - ne amintește că ne aflăm în spațiul memoriei, în clarobscurul ce
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
prin care spiritul deschide posibilități infinite de creație: Matematicienii și poeții vor înțelege, singurii, taină acelui procedeu de "exhauțiune", de epuizare a calităților unei figuri - generoasă și libera construcție a transcendentei [s.n.]. Lumile matematice șanț vizibil exterioare; numai elanuri somatorii virtuale, acumulări de operații le leagă. Extremele bogații, onoruri, frumuseți și vieții atribuite de Matei Caragiale personagiilor sale șanț de aceeași natură cu infinitatea de operații care ne dezleagă de o lume de ființe algebrice, pentru un grad superior de transcendență
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
plot of God], iar artistul, drept "un jucător divin" [a god-player]7. Singură, Știința (că forma supremă de cunoaștere utilă a lumii) nu poate accede la fondul de nostru de existență, care nu este decât o multiplicitate eterogena de fuziune, virtuală ("cer solidar"), pentru ca acest lucru implică, nici mai mult, nici mai putin, decat depășirea condiției umane. O poate face ("forțează") însă, doar în alianța 8 cu Poezia, prin intermediul intuiției estetice. Poziția lui Barbu, credem noi, este vădit influențată și de
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
imperative absolute, este, mai curând, "condamnat" să rătăcească perpetuu, pe oceanul vieții, căutând neobosit tărâmul, care să îi "închidă" peregrinarea. Iată de ce, doar direcția călătoriei imaginare este fixată, cu oarecare precizie - "cerul solidar" (formând deci un tot unic) - spațiul multiplicității virtuale de fuziune, fondul nostru de existență, situat dincolo de "tronul occidental", localizat în vest, în care soarele își încheie călătoria pe bolta cerească și se stinge, "moare" (pentru a răsari apoi din nou în est), abisul oceanic, - adica tărâmul de "dincolo
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
situat dincolo de "tronul occidental", localizat în vest, în care soarele își încheie călătoria pe bolta cerească și se stinge, "moare" (pentru a răsari apoi din nou în est), abisul oceanic, - adica tărâmul de "dincolo", invizibil, domeniul întunericului și, deci, al virtualului, pe care doar artistul, printr-o grație divină, îl poate percepe. Polul Sud - pe axa nord / sud - reprezintă nadirul, deci lumea sublunara, materială pe care doctrina "poeziei pure" o respinge ("având oroare")17. Știm, de asemenea, ca, în viziunea lui
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
ni-l prezintă, în "Materie și mișcare", ca fiind constituit din număr practic infinit de imagini, fiecare dintre ele acționând, instantaneu (=inconștient), asupra celorlalte, sau fiind obiectul acțiunii lor, participând astfel la mișcarea generală a materiei. Ele sunt părți, elemente virtuale, ale universului material, din care percepția noastră selecționează obiectele propriei reprezentări, în funcțiile de nevoile de moment ale propriului nostru corp (tocmai de aceea le denumește imagini). Conținutul lor (=mișcarea) este exterioară nouă, dar forma lor ne-o putem imagina
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
208, 225 veghe, 140 vers, 18, 35, 60, 70, 98, 153, 166, 193 viața, 18, 36, 44, 46, 58, 81, 86, 99, 101, 112, 140, 145, 149, 151, 160, 177 viitor, 27, 44, 141 Vinci, Leonardo da, 121, 141, 142 virtual, 42, 79 vis, 40, 41, 59, 69, 78, 86, 89, 116, 136, 140 viziune, 15, 19, 27, 28, 32, 34, 59, 74, 89, 97, 103, 142, 145, 146, 149, 150, 166, 171, 178, 189, 191, 192 voal, 43, 168 Vulpescu
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
deshidratare. Rolurile pe care le îndeplinește cartilajul articular sunt: - amortizarea șocurilor prin compresibilitatea structurilor din care este format; -de a asiaura elasticitatea articulațiilor permițând o ușurință și libertate de mișcare. Cavitatea articulară. în condiții normale cavitatea articulară este un spațiu virtual, dar poate deveni o cavitate reală, în cazurile patoloaice sau traumatice, prin prezența unei simple serozitățl, lichid purulent sau serosanahinolent. Cavitatea articulară este un spațiu ocupat de lichidul sinovial, delimitată de membrana sinovială a capsulei articulare și de cartilajul articular
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
într-o fascie comună numită aponevroză, care este, de fapt, o membrană conjunctivă formată din fibre dispuse pe două sau mai multe planuri cu scopul de a menține forma generală a grupelor musculare. Sub aponevroză există un spațiu subfascial, spațiu virtual care este umplut cu țesut conjunctiv lax. Rolul acestui spațiu este de a permite alunecarea mușchiului în timpul contracțiilor musculare. Fiecare corp muscular se găsește învelit cu un manșon fibros denumit perimisium extern. De pe fața internă a acestuia pornesc spre interiorul
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
echilibrarea dozei în axilă (Figura 32). La bolnavele cu tumori localizate în jumătatea internă a sânului sau cu torace îngust, lanțul ganglionar mamar intern se iradiază prin câmpurile tangențiale la sân. Delimitarea câmpurilor se face cu ajutorul reperelor osoase pe fluoroscopie virtuală la CT simulator. 1. Câmpul axilo-supraclavicular anterior Prin acest câmp se iradiază ganglionii supraclaviculari, axilari și ganglionii mamari interni din primul spațiu intercostal. Articulația scapulo-humerală, marginea cutanată și laringele, se protejează cu blocuri de plumb. Dacă ganglionii mamari interni din
Radio-oncologia cancerului genital feminin by Bild E. () [Corola-publishinghouse/Science/91719_a_92366]
-
ar sărăci complet sensul operei literare. La întrebarea noastră nu se poate găsi un răspuns bazat pe psihologia individuală sau socială. Trebuie să conchidem că poemul nu este c experiență individual ă sau o sumă de experiențe, ci numai cauza virtuală a unor experiențe, încercarea de a defini poemul în funcție de stările de spirit eșuează pentru că nu poate explica faptul că adevăratul poem are un caracter normativ, faptul simplu că un poem poate fi interpretat corect sau incorect. 201 Numai o mică
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
de contradicție sau din dorința de a aborda și a înțelege un scriitor din trecut prin prisma pe de-a-ntregul adecvată a analogiei acestuia ou un scriitor din 'prezent. El va afirma însă că valoarea astfel descoperită este efectiv sau virtual prezentă în opera literară - că ea nu este inventată sau "atribuită" acesteia prin asociație, ci este într-adevăr constatată grație unui stimulent special ai percepției. ț Unde se află, trebuie să se întrebe criticul, valorile estetice? În poem, în cititorul
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
un astfel de demers. În proiectarea unei lecții de biologie, TIC poate asigura activități individuale sau de grup, pe care profesorul nu le-ar putea realiza în absența acestei tehnologii: experiențe sau experimente periculoase, simulări de procese și fenomene, călătorii virtuale la diverse obiective științifice, proiecte interactive. Utilizarea instrumentelor TIC în biologie prezintă atît avantaje, cât și o serie de limite. Dintre avantajele utilizării TIC pentru cadrele didactice menționăm: - creșterea timpului de predare, învățare, evaluare, - eficientizarea timpului de pregătire a lecției
Caleidoscop by Carmen-Oana Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93494]