8,935 matches
-
este importantă cunoașterea metodelor de descoperire a adevărului. Metodele sunt date de specificul științei definită drept formă a energiei sufletești, ințeleasă la răndul ei ca formă a energiei universale; realitatea și necesitatea științei sunt date de necesitatea și realitatea energiei. Vocația de metafizician a filosofului romăn l-a orientat spre conceperea energiei ca realitate obiectivă, o realitate dinamică ce explică dinamismul și diversitatea lumii ca totalitate; în discursul referitor la metefizică este vizibilă tendința de evidențiere a nevoii acordului metafizicii cu
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adina Lilă, Oana Iacobescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2309]
-
Editura Amarcord, Timișoara, 2000. Ralea, Mihai, D., Contribuții la știința societății, Editura Casei Școalelor, București, 1927. Randell, Keith, Jean Calvin și Reforma târzie, Editura ALL, București, 1996. Rădulescu-Motru, Constantin, Personalismul eenergetic și alte scrieri, Editura Eminescu, București, 1984. Rădulescu-Motru, Constantin, Vocația factor hotărâtor în cultura popoarelor, în Personalismul energetic și alte scrieri, Editura Eminescu, București, 1984. Rogues, Jean, ,,Catolicismul", în Jean Delumeau, Religiile lumii, Editura Humanitas, București, 1996. Rogues, Jean, Existența creștină și nădejdea mântuirii, în Jean Delumeu, Religiile lumii, Editura
[Corola-publishinghouse/Science/84935_a_85720]
-
viziunea, erudiția, hărnicia, scrierile lui Z. au substanță distinctă și îndeosebi unitate, varietatea subiectelor abordate fiind sinonimă cu aprofundarea lor permanentă în perspectiva alcătuirii unei sinteze. Rar o carte, chiar un articol, care să trădeze o preocupare de moment, conjuncturală, vocația întregului răzbătând din fiecare piesă aparent disparată. În mod obișnuit, premisa se confruntă dintru început cu concluzia definitivă, iar edificiul se clădește atât dinspre fundație, cât și invers. Obsesia arhitectonicii include cultul detaliului, ca urmare impresionantă, indiferent de natura lucrărilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290760_a_292089]
-
materiali atît în ce privește informatica, robotica, telecomunicațiile, cît și biotehnologiile (tratament prin intermediul codurilor și al semnalelor.). Dinamica unui capitalism de piață îi părea periculoasă lui Jacques Robin pentru sistemele sociale cel mai puțin favorizate și el ținea să amin-tească faptul că vocația economiei era de a servi nevoilor omului. El propunea construirea altor moduri de a trăi, transformarea regulilor econo-mice ale sistemului industrial pentru ca acestea să se adapteze nevoilor noastre (împărțirea veniturilor, extinderea schimburilor gratuite, favorizarea activităților creatoare autonome) și privilegierea atitudinilor
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
împinge pe scena politică pentru a salva independența țării sale, pentru a reaprinde flacăra unității și prestigiului de odinioară, ca un ultim apărător al unei societăți pe cale să se banalizeze. Vehement și vi zionar, inspirat și seducător, locuit de o vocație implacabilă, a pronunțat, în calitate de ministru de externe, cel mai frumos discurs francez din al doilea mandat chiraquian, în fața Națiunilor Unite. Un discurs de independență față de americani, un text mîndru și ambițios, un simț al punerii în scenă și al forței
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
o frazare vie, alertă, precisă, elegantă și seducătoare, nu lipsită de fulgurări pline de umor, dar liberă și pură precum cugetul savantului care, în ciuda tentațiilor și presiunilor, a reușit mereu să evite scufundarea în mizeria politicii, urmîndu-și pînă la capăt vocația de cercetător. Deville izbutește să-și transmită convingerile personale, anume că pasteurienii și parnasienii au fost ultimii eroi francezi, revoluționari pozitivi care au schimbat fața Franței și a lumii privind drept înainte și călcînd în picioare bătrînii demoni ai Europei
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
sale aforistice, e mai degrabă rezultatul unei exigențe interioare, aceea a unui tip de luciditate aparte, care cere contradicției verbale să suplinească discontinuitățile și rupturile impuse de succesiunea evenimentelor din realitatea familiară. Constantin Noica considera că poporul nostru nu are vocația filosofării pentru că ignoră problematica devenirii (cuvînt împrumu tat, de altfel, pentru care nu există o formă proprie în limba română). Ca să existe devenire, e nevoie de întîlnirea unor forțe contrare, inegale, astfel încît această confruntare să producă o cutremurare, un
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
dezastre livrești, reflexie autoficțională a lui Cioran: Îl admiram pentru clarviziunea sa agresivă, pentru refuzurile și fobiile sale, pentru suma versiunilor sale [...] mai presus de toate, prețuiam la el latura incisivă, crispată, "inumană", exploziile și ricanările sale, umorul său sfîșiat, vocația sa de convulsionar și de gentleman. (Michaux ou la passion de l'exhaustif) Și pentru a nu-și contraria gîndirea paradoxală, se grăbește să noteze în Caietele sale: Nu trebuie să scriu despre autorii cu care am afinități. Este indecent
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Statul trebuie să dea mult cetățenilor și să le ia puțin. Întotdeauna aceeași tactică sau, dacă doriți, aceeași eroare. Statul datorează tuturor cetățenilor gratuit instrucția și educația. El datorează: Un învățământ general și profesional adecvat atât cât este posibil nevoilor, vocațiilor și capacităților fiecărui cetățean. El trebuie: Să-l învețe datoriile sale către Dumnezeu, către oameni și către el însuși; să-i dezvolte sentimentele, aptitudinile și facultățile, să-i dea, în sfârșit, știința muncii sale, inteligența intereselor sale și cunoașterea drepturilor
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
care este deci articolul Codului care, smulgând tânăra fată din mângâierile mamei sale, o împinge spre aceste triste aziluri unde se etalează plăgile hidoase ale corpului și plăgile chiar mai hidoase ale inteligenței? Care este articolul din Cod care determină vocația de preot? La ce lege scrisă, la ce intervenție guvernamentală trebuie raportată întemeierea creștinismului, zelul apostolilor, curajul martirilor, binefacerea lui Fénelon sau a lui François de Paule, abnegația atâtor oameni care, în zilele noastre, și-au expus de mii de
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
acasă. S-a îmbarcat pe pachebotul Southampton și a mers să viziteze Anglia. Aici, având ocazia de a asista la ședințele "Ligii împotriva legii cerealelor"66 și de a face cunoștință cu principalii șefi ai acestei mari și generoase Asociații, vocația sa de economist s-a decis pe loc. Sufletul său a îmbrățișat suflul spiritului libertății pentru care Liga devenise un cămin și îi fu rușine că nu făcuse nimic până atunci pentru o cauză care a raliat în Anglia inteligențe
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
fost supranumit - are un vag aer de familie cu poezia unor cerchiști precum I. Negoițescu sau Ștefan Aug. Doinaș, baladistul. Asemănările nu pot fi împinse prea departe: U. nu are manierismul de tip pastișă, lipsit de ironie, al primului, nici vocația epico-didactică a celui de-al doilea. El e un neoexpresionist ironist, al cărui imaginar, cu planul de referință în goticul romantismului german sau de aiurea (poemul Doar dinții speculează o temă a lui Edgar Allan Poe), se pune în scenă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
Petrescu este mai mult decât semnificativ. Pornind de la observația că nu atât „adâncimea ideii” contează la acesta, „cât tensiunea dezbaterii, temperatura pledoariei”, S. ajunge să îl definească drept un „creator prin reflex condiționat”, și nu „un spontan, un artist prin vocație”. „Succesul său atârnă de autoritatea reacției adverse , iar atunci când aceasta lipsește, el își închipuie cu înverșunare un adversar ideal.” „Drama, dacă e una, supremă, a lui Camil Petrescu, ale cărui piese nu sunt decât variante mai mult ori mai puțin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289872_a_291201]
-
Ibrăileanu și E. Lovinescu: "De verdictul lor - mărturisește criticul undeva - depindea întreaga carieră a mea și încrederea în mine". Verdictul se lasă așteptat și G. Călinescu, luând tăcerea un răspuns, renunță la scris și "renunțarea aceea se cheamă critică". Conștiința vocației lui critice, afirmate și mai înainte, se cristalizează acum deplin. S-a isprăvit - zice el în Universul literar (1928): Din carnetul unui critic - e de neînlăturat - sunt critic. Aristarc mi-a zis: Ești critic. Am vrut să comunic emoțiunea unei
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ceata lui ajută pe Țepeș împotriva păgânilor asistați de oștile Satanei. Eroul principal romanțios este Parpangel, în alergare neostenită după a sa Romica. O mulțime de reminiscențe clasice sunt folosite în noua epopee, cu efecte comice, dat fiind mediul degradat. Vocația lui Budai-Deleanu e în direcția verbală, și numele țiganilor formează un genial catalog grotesc de sonuri: Aordel, Corcodel, Cucavel, Guladel, Parpangel, Parnavel, Șuvel, Bambul, Bobul, Bumbul, Ghițul, Gogul, Ciuntul, Dondul, Huțul, Sfârcul, Bălăban, Găvan, Giolban, Gogoman, Goleman, Călăban, Zăgan, Cârlig
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
m-am lăsat pe o coastă, ca să gust în liniștire Nectarul ce-au lăsat firea la trudă de întărire. Însă corpul poemului e zidit, după metoda clasică, din descripții și figuri de atelier (Achil, Ector, Troia) în care se recunoaște vocația satirică. MIHAIL CUCIURAN Mihail Cuciuran (1819-1844) lamartiniza și el, prozaic: Lemne triste-ngălbinite, Ziua bună vă doresc, Pe voi iarăși înverzite În scurt oiu să vă privesc... și pastoraliza, și ce e mai tolerabil în O zi și o noapte de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Proza și dramaturgia reprezintă latura cea mai ridiculă a operei lui Bolintineanu. (Călătoriile sunt însă excelente.) COSTACHE STAMATI Poezia basarabeanului Costache Stamati (1786-1869) este impregnată de accente byroniene, prin poeții ruși, și e în general de tipul romantic, cu o vocație hotărâtă în direcția viziunii macabre și a umorului de colori. Umbra hatmanului Arbore, apărând străjerului, este colosală, monstruos gotică în felul hugolian: Cântând oșteanu aceste, pare că au fulgerat! Deci el tace și să uită și vede jos lângă sine
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
-te, romîne! din somnul cel de moarte, În care te-adînciră barbarii de tirani! Acum ori niciodată croiește-ți altă soarte, La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani! Și în alt Resunet, poetul își verificase printr-un grozav blestem vocația lui profetică, de izvor biblic: Întunecă-te, soare, ș-aurita ta lumină Păstreaz-o pentru fiii din timpii viitori, Acoperă-ți, o, lună, a ta rază senină, Să nu o vadă munții ș-a lor locuitori! Puțina moștenită rămîie-le povață, L-
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
nu degrabă Se face iar senin. Un ce fără de nume Rămîne-n el ascuns... Dar ochii tăi sunt limpezi, Nu pot să cred c-ai plâns. D. PETRINO D. Petrino (1844-1878) s-a făcut reputat prin purtarea incalificabilă față de Eminescu. Încolo vocația lui poetică e foarte anemică. Sinceritatea durerii din Flori de mormânt (îi murise soția) poate fi adevărată, figurile literare sunt însă banale. Raul, poem în două cânturi, reeditează după Musset un caz Rolla. La gura sobei, poem în trei cânturi
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Romantismul eroilor crește pe o conformație mintală debilă. Ei sunt niște ființe infirme, mai totdeauna alienate, incapabile de a susține vreo luptă și deci de a merita denumirea de învinși. Niculăiță Minciună, eroul cel mai izbutit, e un copil cu vocația precoce a investigației decompensată de lipsuri sufletești fundamentale. Zeflemeaua cu care țăranii întîmpină observațiile entomologice ale băiatului, ce n-ar trebui să mire pe niște oameni ai câmpului, produce o deprimare exagerată. Un om întreg observă nu numai gângăniile, ci
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
al stângei (mîna artei), al cărui cap e doar un suport de pălării. SIMION STOLNICU Ermetizarea și mallarmeizarea printr-o gramatică dificilă și un limbaj care e un delir neologistic, aceasta e poezia lui Simion Stolnicu, căruia nu-i lipsește vocația, vizibilă în versuri-oracol: Pătrate negre, pătrate albe, Cuprinse-n conul unui lampadar; Surâdea infloreșcență de galbe Reginei albe, reginei negre, Șahului de smoală, șahului de var... și în proza fatală, veac XX, din Autoportret: Sunt copilul negrelor claviaturi Melodios preum
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în genul Cincinat Pavelescu, George Voevidca scrie sonete și versuri în stil popular, G. St. Cazacu cultivă funebrul bacovian. Alții: George Silviu, Ilariu Dobridor, M. D. Ioanid, N. Țațomir, Alexandru Baiculescu. Sunt poeți cărora nu li s-ar putea nega vocația, dar care își datoresc vibrația în bună parte condiției de bolnavi. Acesta e cazul tuberculosului Ioan Ciorănescu (de reținut Ruga de bolnav și Ante mortem), al lui Alexandru Călinescu și N. Milcu, ftizici și ei, întîiul cântăreț de marasme provinciale
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lui Goethe. El, inspiratul, e un geniu, un "daimonion", capabil de intuiții revelatoare. Cosmologia lui Blaga, în ciuda termenilor schimbați (poetul e un mare căutător de expresii inedite, uneori până la beția de cuvinte), rămâne și ea platoniciană. Demiurgul (Marele Anonim) are vocația toturilor divine, cum am zice a lumilor perfecte. Dar ca să nu se concureze însuși prin identități, el își strâmbă voit creația. Mutilarea aceasta nu-i decât străvechea degradare a prototipilor prin materia ostilă. În filozofia culturii, Blaga inventează cadre apriorice
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cu multă gingășie, într-un spirit de tristeță umanitară asemănător cu acela al lui Duhamel. În Diamant verde dăm de un erou inapt, până la crize de delir, să capteze femeia malignă și plin de repulsie pentru femeile pierdute, având doar vocația legăturilor cvasi-matrimoniale, fără obligații legale. Liceenii plănuind fugi în America amintesc literatura lui André Gide. Mihail Celarianu e și poet remarcabil, la modul prelung elegiac al lui Shelley, în care cântă uimirea în fața universului, a pădurilor bunăoară: Pădurile, pădurile-nnegrite Cu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
interes artistic cărții și deși, evident, eroul nu va putea ieși din cercul său vițios, opera rămâne un document foarte obiectiv al unei mentalități ireductibile. Spre a experimenta tragicul, eroul înfruntă opoziția antisemiților, se lasă bătut, exagerând evenimentul cu o vocație patetică pe care și-o recunoaște lucid, frecventează apoi și pe evrei și se simte străin în cercul sioniștilor și printre cultivatorii idișului. Locul pe care îl iubește e acest "ținut". Eroul se întoarce la familia sa evreiască din Brăila
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]