85,550 matches
-
modele , mai ales după 1990 au fost echipate și cu frane disc pe puntea față . Era disponibil cu instalație electrică de 12 V sau 24 V. Motor D127 modificat , cu puterea crescută la 85 CP, iar după 1990 110 CP. Cutie de viteze în 4+1 sau 5+1 trepte. TV320 - Autovehicule de marfă și transport persoanae bazate pe sașiul mărit și modificat al ARO 24. Denumite și ARO seria 32. Deoarece erau în mare parte identice cu ARO 24, modificările
Rocar () [Corola-website/Science/318732_a_320061]
-
și două mitraliere GWT (7,62 mm). Tancul era propulsat de un motor nou, de tip V-54, diesel cu 12 cilindri și răcire cu apă, care avea 520 de cai putere (388 kW) la 2,000 rpm și o cutie de viteze cu două trepte de reducție. Capacitatea rezervorului de combustibil a fost mărită la 530 de litri pentru rezervorul intern și 165 de litri pentru rezervoarele externe. Spre deosebire de tancul T-34, rezervoarele externe erau conectate la sistemul de alimentare
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
avea un blindaj mai gros (200 de mm în partea frontală și între 125 și 160 de mm în lateral). Tancul era înarmat cu două mitraliere medii SG-43 de 7,62 mm montate pe aripile de protecție ale șenilelor în cutii fixe. Acestea erau manevrate de către mecanicul conductor și aveau câte 500 de cartușe fiecare. Pe turelă a fost instalată o mitralieră antiaeriană grea de tip DȘK de 12,7 mm. Capacitatea rezervorului a crescut la 545 de litri pentru cel
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
construit la fabricile din Nijni Taghil și Harkov începând cu anul 1947. Producția a suferit din cauza modificărilor aduse designului. Primul model fabricat în serie a fost denumit T-54-1 sau T-54 Model 1946. Acesta avea un blindaj mai gros pentru cutia blindată a tancului față de al doilea prototip (80 mm în lateral, 30 de mm deasupra și 20 mm dedesubt). Când producția în masă a demarat, au apărut probleme legate de calitatea construcției și nemulțumiri legate de design. Turela avea un
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
să transporte o butelie cu aer comprimat. Pentru a facilita reparațiile și mentenanța, au fost schimbate capacele gurii de acces de la motor. Autonomia a fost mărită prin adăugarea unor rezervoare de combustibil de 300 de litri în partea frontală a cutiei blindate; cantitatea totală era de 680 litri de motorină. Tancul avea la dispoziție acum 45 de lovituri pentru tunul principal. Muniția consta în proiectile explozive și antitanc. Existau planuri pentru introducerea proiectilelor HEAT de tip BK5M care puteau perfora un
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
echipa cu un sistem de proctecție contra incendiului de tip "Rosa". Turela avea un blindaj mai gros, dispozitiv de vedere pe timp de noapte și sistemul îmbunătățit de stabilizare în două planuri al modelului T-54B. Blindajul din partea din spate a cutiei blindate a fost redus ușor, pentru a contrabalansa greutatea noului echipament. T-55 avea o performanță superioară tancului greu IS-2 în toate privințele, inclusiv în cazul cadenței de tragere (cel puțin 4 lovituri pe minut în comparație cu mai puțin de 3
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
un sistem PAZ/FVU de filtrare chimică. Mitraliera coaxială SGMT de 7,62 mm a fost înlocuită cu un model mai nou PKT cu același calibru. Șasiul a fost extins de la 6.04 metri la 6.2 metri. Mitraliera din cutia blindată a fost înlocuită, iar unitatea de foc a crescut cu șase lovituri din acest motiv. Greutatea vehiculului a ajuns la 38 de tone din cauza acestor modificări. Proiectarea acestui model a fost realizată de către Biroul de Proiectare OKB-520 de la fabrica
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
55 au un aranjament intern convențional: compartimentul de luptă este în partea din față, motorul în spate și turela în formă de dom în centrul șasiului. Oblonul gurii de accces al mecanicului conductor este poziționat în partea frontală, în stânga, deasupra cutiei blindate. Comandantul tancului stă în stânga, ochitorul stă în fața sa, iar încărcătorul stă în dreapta. Roata motoare de la șenilă este în partea din spate. Sistemul de evacuare (eșapamentul) este amplasat pe aripa de protecție din stânga. Între primii doi galeți din față, la
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
Model 59. Modelul mai vechi T-54 poate fi diferențiat de T-55 prin ventilatorul său în formă de dom instalat pe turelă în partea frontală, din dreapta, și prezența mitralierei SMGT de 7,62 mm, montată în partea centrală a cutiei blindate, manevrate de către mecanicul conductor. Primele modele de tancuri T-54 nu aveau un ejector de gaze, aveau o subtăiere în spatele turelei și un mantelet al tunului distinctiv (poreclit "rât de porc"). Tancurile T-54/55 sunt simple și robuste
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
Lăuta (var. alăută) este un instrument muzical cu coarde ciupite, cu gâtul lung, încovoiat și fără bare, iar cutia de rezonanță având pe față un orificiu de vibrație, este foarte bombată, cu un fund adânc și rotunjit, în formă de migdală, asemănător cu cobza. Lăuta, de proveniență persano-arabă ("al ûd") a fost introdusă în Europa din zona Spaniei, odată cu
Lăută () [Corola-website/Science/316277_a_317606]
-
lansat la un eveniment care a avut loc la Biblioteca Publică din New York, fiind asistat de staruri precum Julianne Moore, Lucy Liu, Diana Krall și Daniel Wu. Chivas Regal ajunge la un record de vânzări, de 4,4 milioane de cutii a câte 9 litri. Chivas Regal este produs în Speyside, în cea mai veche distilerie din Scoția - Distileria Strahisla. Aceasta îi oferă un gust dulce natural și ajută la crearea gustului caracteristic al whiskyului Chivas Regal. Fiind un whisky obținut
Chivas Regal () [Corola-website/Science/316276_a_317605]
-
și turela prototipului T42. Blindatul, proiectat de fabrica Detroit Arsenal, a fost denumit oficial . Producția tancului a fost văzută ca o măsură provizorie până la apariția tancului M48 Patton. M47 a fost ultimul tanc american dotat cu o mitralieră amplasată în cutia blindată, în dreapta mecanicului conductor. Aceasta era deservită de al cincilea membru al echipajului. Inelul turelei era mai mare decât cel al tancului M46, iar forma blindajului turelei era superioară. Masca tunului era ascuțită, forma acesteia fiind similară celei folosite de
M47 Patton () [Corola-website/Science/320143_a_321472]
-
fi cluburile, casele de discuri sau magazinele, erau permise, insă spațiul publicitar a crescut după evenimentul din 2006 pentru a compensa costurile ridicate ale echipării unui camion. Camioanele erau de obicei, deschise pe partea de sus, cu dansatori și sisteme cutie montate pe partea laterală sau din spate. Demonstrația finală a fost așa-numita "Abschlusskundgebung", care a cuprins seturi de jumătate de oră a DJ-ilor de top, de talie mondială, cum ar fi: DJ Tiesto, Paul Van Dyk, Carl Cox
Love Parade () [Corola-website/Science/320138_a_321467]
-
baronul rămâne în castel "„pentru a-i auzi încă o dată vocea”". Convins că Stilla era nebună și se afla în puterea baronului, contele Telek urcă în donjon unde văzuse anterior imaginea Stillei. Aici îl întâlnește pe baron nemișcat, cu o cutie în mâini. Aici o vede pe Stilla și o aude cântând. Dorind să o scoată din castel, el este atacat de baron care înfige un cuțit în inima cântăreței, iar imaginea Stillei se sparge în mii de cioburi. Părăsește sala
Castelul din Carpați () [Corola-website/Science/320184_a_321513]
-
baron care înfige un cuțit în inima cântăreței, iar imaginea Stillei se sparge în mii de cioburi. Părăsește sala, lăsându-l pe Franz prăbușit, dar pe terasa de la primul etaj al donjonului o împușcătură de-a lui Rotzko îi sfarâmă cutia. La scurtă vreme, se aude o explozie care transformă castelul în ruine. Pătrunși în castel, ordonanța și Nic Deck scot corpul contelui de Telek, care nu murise, dar își pierduse mințile repetând întruna: "„innamorata, voglio morire”". După prinderea lui Orfanik
Castelul din Carpați () [Corola-website/Science/320184_a_321513]
-
că baronul îi dăduse acestuia porunca să înregistreze vocea Stillei pe cilindri, iar folosind un portret în mărime naturală a artistei și un sistem de oglinzi s-a reușit obținerea unei imagini a cântăreței. Împușcătura trasă asupra baronului a distrus cutia unde erau păstrate înregistrările și de disperare baronul a dorit să se îngroape în castel, declanșând explozia. În ciuda descoperirii misterului, copiii din zonă continuă să învețe legendele castelului, bântuit de duhuri venite de pe lumea cealaltă. Capitolele acestei cărți nu au
Castelul din Carpați () [Corola-website/Science/320184_a_321513]
-
Aceste vehicule, denumite Kangaroo ("Cangurul") au fost folosite apoi și de soldații britanici. După sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial au apărut mai multe tipuri de transportoare blindate construite special pentru acest rol. Inițial, acestea nu erau decât niște cutii blindate șenilate. Soldații nu putea trage din interior fără a se expune focului inamic. În această categorie intră transportoarele blindate britanice FV 432 și cele americane M59 și M113. Armata americană a testat mai multe vehicule șenilate, însă în final
TranSportor blindat pentru trupe () [Corola-website/Science/320194_a_321523]
-
intră transportoarele blindate britanice FV 432 și cele americane M59 și M113. Armata americană a testat mai multe vehicule șenilate, însă în final, transportorul blindat M113 a fost ales pentru producția în masă. Aproximativ 80.000 de vehicule M113, poreclite „cutii pe șenile” sau „taxiurile câmpului de luptă”, au fost construite în total. Armata sovietică a proiectat seria de vehicule blindate pe roți BTR pentru transportul soldaților: BTR-40, BTR-152, BTR-60, BTR-70, BTR-80 și BTR-90. Acestea beneficiau de tracțiune integrală pentru o
TranSportor blindat pentru trupe () [Corola-website/Science/320194_a_321523]
-
la zonele expuse la lumină ale plăcii, lăsând halogenura de argint neexpusă pentru a fi înlăturată în etapa de fixare. Aceasta avea ca rezultat imaginea finală nefixată, ce consta din zone luminoase și zone întunecate în amalgamul gri de pe placă. Cutia de developare a fost construită pentru a permite inspectarea imaginii printr-o fereastră galbenă de sticlă, ceea ce permitea fotografului să știe când să înceteze developarea. Următoarea operație era „fixarea” permanentă a imaginii fotografice pe placă prin scufundarea într-o soluție
Daghereotipie () [Corola-website/Science/320361_a_321690]
-
noastre acest sistem este standart la toate mașinile), care putea fi citit corespunzător numai cu ajutorul unor echiamente autorizate din service. Toate modelele Opel Omega au folosit motoare montate longitudinal, având tracțiunea pe spate, si o transmisie cu cinci trepte pentru cutie de viteze manuală și patru trepte pentru cutie de vitezze automată. În Brazilia, mașina a fost vândută că Chevrolet Omega, fiind propulsata de niște motoare de Opel de 2.0L și 3.0L, până în 1994. De la finalizarea producției de Omega
Opel Omega () [Corola-website/Science/321029_a_322358]
-
care putea fi citit corespunzător numai cu ajutorul unor echiamente autorizate din service. Toate modelele Opel Omega au folosit motoare montate longitudinal, având tracțiunea pe spate, si o transmisie cu cinci trepte pentru cutie de viteze manuală și patru trepte pentru cutie de vitezze automată. În Brazilia, mașina a fost vândută că Chevrolet Omega, fiind propulsata de niște motoare de Opel de 2.0L și 3.0L, până în 1994. De la finalizarea producției de Omega A în Germania, General Motors Brasilia a avut
Opel Omega () [Corola-website/Science/321029_a_322358]
-
Lotus a adaptat o distribuție mai mare, dând motorului un total de 3,6 litri. Două turbine Garrett T25 au fost instalate. Rezultatu a fost o performanță de 382 PS. Omega a primit deasemenea un diferențial mai mare de la Holden, cutia de viteze a fost schimbată cu una ZF de la Corvette ZR1. Cauciucurile erau făcute la comanda de către Goodyear și puteau fi recunoscute după litera grecească Ω (Omega) care era imprimata în lateral. Această mașină putea atinge viteze între 280 și
Opel Omega () [Corola-website/Science/321029_a_322358]
-
încărcătoare pentru mitraliere de avion. Unul din fondatori a fost cunoscutul savant Elie Carafoli. Până in 1989, la Mija se produceau grenade de mână ofensive și defensive, bombe de aviație, rachete antitanc, mitraliere cu două și patru țevi, proiectile reactive, cutii de viteze pentru transportoare blindate, dar și alte piese de mici sau mai mari dimensiuni. Uzina era utilată cu mașini de prelucrat cu comandă numerică, mașini produse în Germania, Elveția, Japonia. În 1991, întreprinderea a intrat în componența nou-înființatei Regii
Uzina Mecanică Mija () [Corola-website/Science/321063_a_322392]
-
de Tehnică Militară (RATMIL RA), unitate aflată în subordinea Ministerului Industriilor. Din acel an, volumul comenzilor de tehnică militară a scăzut astfel încât uzina s-a văzut nevoită să se reorienteze spre producția civilă. În anul 2002, fabrica producea, pe lângă armament, cutii de viteze și mașini agricole. Număr de angajați:
Uzina Mecanică Mija () [Corola-website/Science/321063_a_322392]
-
Enrichetta d'Este, viitoarea ducesa de Parma. În septembrie 1720, Charlotte Aglaé s-a îmbolnăvit de variolă si, potrivit bunicii ei, i s-au acordat ultimele taine. Ea și-a chemat duhovnicul ei francez, Colibeaux, și i-a dat o cutie cu documente rugându-l să le ardă în secret. Probabil printre aceste documente au fost și scrisori de dragoste pe care le-a primit de la Ducele de Richelieu. În timpul acestei boli, soțului ei i s-a interzis s-o vadă
Charlotte Aglaé de Orléans () [Corola-website/Science/321122_a_322451]