85,350 matches
-
și traducătoare. Este fiica Justiniei (n. Vlad) și a lui Ion Diaconescu, profesori. Urmează Liceul „Spiru Haret” din București și Facultatea de Filologie a Universității din București, secția română-italiană, absolvind-o în 1971. Lucrează între 1971 și 1993 la Uniunea Scriitorilor, apoi, până în 1995, la publicațiile pentru străinătate, după care este redactor la Societatea Română de Radio. A debutat (prezentată de Geo Dumitrescu) cu opt poezii în „Contemporanul” în 1966, iar în volum, cu Furăm trandafiri, apărut în 1967. Are o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286748_a_288077]
-
A doua carte, 188-190; Barbu, O ist., 433-436; Piru, Poezia, II, 418-421; G. Dimisianu, „Taina”, RL, 1976, 41; Petru Poantă, Ioana Diaconescu, „Taina”, ST, 1976, 9; Dinu Flămând, Izvorul Tainei, AFT, 1976, 11; Gh. Simion, „Taina”, CRC, 1977, 13; Iorgulescu, Scriitori, 52-53; Cornel Moraru, Lirica feminină, FLC, 1978, 20; Poantă, Radiografii, I, 281-284; Dimisianu, Opinii, 94-97; Cristea, Faptul, 186-188; Lit. rom. cont., I, 638-639; Alex. Ștefănescu, „Amintiri neverosimile”, RL, 1984, 20; Carmen Blaga, „Amintiri neverosimile”, O, 1984, 23; Tartler, Melopoetica, 49-52
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286748_a_288077]
-
cu măști / 381 Concluzii / 385 Bibliografie / 387 Prefață Odată cu cartea lui Angelo Mitchievici își face loc în cultura românească o abordare diferită a artelor plastice care poate să intrige și să nu întrunească aprobarea tuturor istoricilor de artă. Mitchievici este scriitor, eseist, critic literar, ferindu-se de specializarea îngustă. Apetitul său analitic se întinde de la literatură la artele frumoase și film, preferând să vadă mai curând ceea ce le apropie decât ceea ce le desparte. Autorul nu se substituie și nici nu are
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
plastice în aproape toate țările europene, însă mult timp revendicarea simbolismului a apărut rezonabilă doar în spațiul literaturii, nu și al artelor plastice cu toate că, în realitate nu a existat o diferențiere categorică între cercurile artistice ale vremii, o parte dintre scriitori precum K.-J. Huysmans, Charles Baudelaire, Camille Lemonnier, iar la noi Tudor Arghezi, Dimitrie Karnabatt, Theodor Cornel, Ștefan Petică, fiind și remarcabili critici de artă. O întrebare inevitabilă: ce au în comun simbolismele europene? Ce le apropie? Cred că răspunsul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Carl Schorske 18, relevă multiple similitudini. Un aer de familie decadent îl au operele care înregistrează excesul de civilizație, hiperrafinamentul adesea transpus la nivel estetic în cadrul unor civilizații vechi, ajunse la apogeu, înaintea destrămării lor. Un exemplu școală îl constituie scriitorul francez Karl-Joris Huysmans, unul dintre fidelii "Serilor de la Médan" alături de Guy de Maupassant, Paul Alexis și Léon Henniques, a cărui evoluție oferă datele unei reconversii a naturalismului în estetica decadentă, reconversie care are semnificația mai profundă a unei mutații estetice
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Karl-Joris Huysmans, unul dintre fidelii "Serilor de la Médan" alături de Guy de Maupassant, Paul Alexis și Léon Henniques, a cărui evoluție oferă datele unei reconversii a naturalismului în estetica decadentă, reconversie care are semnificația mai profundă a unei mutații estetice. Inițial, scriitorul publică romane "zoliste" precum Surorile Vatard (1879) și Pe apa sâmbetei (1882), pentru ca în 1884 să-i apară În răspăr, roman întrebuințat ca port-drapel, model exemplar și manual al esteticii decadente. În același an apare un alt roman care cunoaște
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și naturalistă, el constituie mai mult decât o provizorie etapă în transferul acestui capital estetic către simbolism, pentru literatură el reprezintă un agent mutagen. Romanul exemplar al lui Huysmans, dar nu numai el, pentru că fenomenul se repetă pentru mulți dintre scriitorii naturaliști, demonstrează că această mutație estetică are loc sub semnul decadentismului și nu al simbolismului, și în mod esențial în proză. În capitolul pe care-l consacră decadentismului,plasat strategic între parantezele simbolismului și naturalismului -, Rapetti circumscrie decadentismul fenomenului istorico-literar
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de Chavannes reprezintă pentru cultura franceză. La rândul său, Ștefan Popescu realiza corect influența pe care a exercitat-o Arnold Böcklin asupra pictorilor simboliști Max Klinger, Ludwig Herterich, Franz von Stück, Hans Thomas. Altfel, pictorul este așezat de critici și scriitori în panteonul marilor figuri ale culturii europene alături de Homer, Phidias, Shakespeare, Dürer, Rembrandt dar și Goethe, Beethoven sau Wagner 63. Notorietatea lui Böcklin se reflectă și în spațiul literelor franceze, decadentul Joséphin Péladan, fondatorul saloanelor rozacruciene unde expun o bună
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
rozacruciene unde expun o bună parte din pictorii simboliști francezi, îl socotea printre figurile exemplare ale artei timpului alături de Puvis de Chavannes și Gustave Moreau, chiar dacă pictorul nu a dat niciodată curs invitației de a se alătura cercului exclusivist al scriitorului. Böcklin exercită o influență consistentă asupra lui Franz von Stück și una mai puțin vizibilă asupra lui Hans Thoma. Cel mai influențat de către Böcklin dintre pictorii români, Kimon Loghi, elevul lui Franz von Stück, își va descoperi afinitatea cu pictura
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Ernst, Salvador Dali, Hans Ruedi Giger, dar și Serghei Rachmaninoff, Hermann Hesse, August Strindeberg, Marguerite Yourcenar etc, uneori "citată" ironic, alteori ca prezență emblematică a unei viziuni ce transcede secolele. Remarcabilă este impresia pe care o face tabloul și asupra scriitorilor români, Ionel Teodoreanu îl menționa nu odată în romanul său, Turnul Milenei, ca element emblematic în configurarea unei viziuni de sensibilitate postromantică 72. Așa cum îl recomandă și titlul, dar și dorința comanditarului, Insula morților nu prezintă un peisaj real, ci
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
descoperea între pictura acestuia și aceea a lui Gustave Moreau. "Plasați într-un raport de echivalență, Moreau și Burne-Jones fac schimb de trăsături, pentru a forma imaginea unică a unui ideal pictural de pictură "poetică" așa cum este el configurat de către scriitori. Simbolismul încarnat de Moreau se regăsește într-un raport de sinonimie cu prerafaelitismul reprezentat de Burne-Jones"83. Frăția prerafaelită (Pre-Rapahelite Brotherhood)84 fondată la Londra în 1848 se bazează la început pe prietenia și admirația reciprocă a trei tineri artiști
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
din tablourile sale, pictorul specializându-se în portret. În romanul Domnișoara Christina (1936) al lui Mircea Eliade un personaj, pictor, îi atribuie lui G.D. Mirea portretul defunctei fiice de boier, un portret daimonizat eminescian, vivificat de prezența inefabil-malefică a moartei. Scriitorul îl considera pe pictor potrivit să transmită senzualitatea morbidă cu care-și înzestra personajul. IV.2. Kimon Loghi, Artachino, Petrașcu din lumea basmelor În "Cronica artistică, A XII-a expozițiune a Societăței "Tinerimea Artistică"" din Ilustrațiunea Română, T.A. Teodoru
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Eminescu se realiza pe filiera romantismului german. Oricum, desenele lui Salmen reprezintă o deschidere interpretativă operată din exterior în corpul liricii eminesciene, ilustrând o virtualitate. V.3. (Auto)Portretul artistului de la romantism la simbolism și decadentism Tema geniului ca artist (scriitor, muzician, pictor, sculptor, actor, dramaturg etc.) ajunge în posesia simboliștilor și decadenților însoțită și de o concepție tragică asupra existenței, modelată de filozofia schopenhaueriană, preludiu al unei estetici a dezolării care caracterizează întreaga sensibilitate simbolist-decadentă căreia i se va ralia
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Eminescu, Ibsen, Nietzsche, Strindberg ca figuri ale geniului maladiv. Singularitatea artistului tinde să fie reprezantată nu numai prin originalitatea și măiestria artei sale, dar devine la sfârșitul secolului XIX, sub pecetea insolitării și insolitului, chiar subiectul picturii sale. Filozofii și scriitorii romantici consacră artistul ca ipostază a geniului creator, reactivând și revalorificând un mit precum cel al lui Prometeu (Gilbert Durand), sau cel al lui Satan, ca erou damnat, resentimentar și exclus pe nedrept, ipostază a artistului revoltat, secesionist, "refuzat". Spre
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
într-un unghi adânc lasă să se vadă plastronul și papionul, îl descoperim în centrul fotografiei de grup făcută în 1898, cu ocazia vizitei lui Josephin Péladan în România. Pictorul se află în mijlocul membrilor societății "Ileana", în dreptul lui stă așezat scriitorul francez Joséphin Péladan, căruia Luchian îi va face un portret. Acest portret parizian este foarte interesant, o parte a feței pictorului, un obraz, este învăluită în umbră. Efectul de contrast astfel creat, relevă el și o posibilă scindare a personajului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Lautrec (1902), Seurat, Van Gogh, Manet (1905), Gauguin (1906), Cezanne (1907), Braque (1908). Apărea, în 1912, broșura Du cubisme de A. Gleizes și J. Metzinger, iar în 1913, Les Peintres cubistes a lui Apollinaire, considerată ca un manifest al cubismului, scriitorul forjând chiar termenul de orfism pentru o facțiune disidentă în fruntea căreia se afla Frantisek Kupka. Prima expoziție a futuriștilor are loc la Paris, în 1912, deși Marinetti își publicase manifestul în Le Figaro, din 1909. Primul Război Mondial reprezintă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de la vignete decorative, chenare, sau design pentru obiecte de artă aplicată, la ilustrațiile însoțitoare ale textelor poetice, sau desene pe teme alegorice, transformând revista, la rândul ei, într-un obiect de artă. Revista beneficiază și de colaborarea celor mai cunoscuți scriitori ai timpului, precum Knut Hamsun, Hugo von Hofmannsthal, Maria Rilke, Maeterlinck, Julius Bierbaum, Richard Dehmel etc. În Rusia, în 1899, se înființează Mir Iskusstva (Lumea artei), iar în ianuarie 1906 apare primul număr din Золотое Руно, журнал художественный литературный и
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
românești de la Bruxelles din anul 1929, în articolul "O expoziție de artă românească la Bruxelles", criticul belgian Schmit precizează similitudinea, gradul de rudenie a compozițiilor artistei în raport cu cele ale pictorului francez. Faptul a putut stârni și respingere, un critic precum scriitorul Cazaban vorbește despre modelele alese de pictoriță ca despre niște "monștri în spirt". Cecilia Cuțescu-Storck se distanțează de tradiția romantică a mitului țiganilor ca populație intinerantă, cu propriile sale obiceiuri, cu un gust pronunțat al libertății și a căror viață
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
născut pe scena cabaretului Voltaire, în 1916, și crescut în spiritul spectacolului total) se face pe o pantă mai moderată, prin reformularea unor teme definitorii ale decadentismului și simbolismului. "Schimbarea la față" a decadentismului / simbolismului nu este numaidecât sesizabilă, majoritatea scriitorilor tineri trec printr-o scurtă fază intermediară, în care influența decadento-simbolistă se simte în poezie ca presiune a modelului (pe cale de a fi trădat prin sublinierea până la parodie convențiilor lui). Avem de-a face cu o poezie și o proză
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Alexandru Bogdan-Pitești. Fictiv sau nu, episodul biografic, infuzat cu sadismul anecdoticii malițioase de conte cruelle à la Villiers de l'Isle Adam sau Catulle Mendès devine emblematic, dat fiind faptul că Salomeea chintesențializează cruzimea asociată artei, fie ea și coregrafice. Scriitorul debutase sub semnul unei deconstrucții a simbolismului în formula unor prozopoeme cu ludicul și în spiritul avangardei, Figurile de ceară, în 1912, iar Salomeea apărea în 1915 la Tipografia G. Ionescu. Pe frontispiciul volumului se află o reproducere după un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
baudelariană a Florilor răului, volum care nu a încetat să-l obsedeze nici după ce a depășit scurta etapă simbolisto-decadentă ca elev al lui Gustave Moreau. Lui Theodorescu-Sion, poemul lui Maniu îi inspiră o serie de compoziții decorative cu bacante, iar scriitorul însuși a cochetat cu pictura fără a depăși stadiul unui diletantism avizat. Această a doua vocație îl va urmări ca o umbră, iar scriitorul, asumând calitatea de critic de artă, semnează o serie de articole pentru Noua revistă română în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Moreau. Lui Theodorescu-Sion, poemul lui Maniu îi inspiră o serie de compoziții decorative cu bacante, iar scriitorul însuși a cochetat cu pictura fără a depăși stadiul unui diletantism avizat. Această a doua vocație îl va urmări ca o umbră, iar scriitorul, asumând calitatea de critic de artă, semnează o serie de articole pentru Noua revistă română în 1912, 1913. De altfel, sora sa, Rodica Maniu, căsătorită Mützner, se dedică întrutotul picturii. Format într-un mediu simbolist, care era și cel al
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu accente ludice al lui Jules Laforgue, stabilind în același timp și un punct îndepărtat de fugă cu Salomeea flaubertiană. Locul geometric al mutației pe care o suportă tratarea temei decadente a femeii fatale, ipostaziată de Salomeea, la cei doi scriitori francezi precizează tranziția de la decadentism la formula unui avangardism incipient, tatonant. Prin asumarea actului crud ca act ludic, tratarea temei și implicit a personajului se află la confiniile decadentismului cu avangardismul, cel mai aproape de prelucrarea temei de către Apollinaire. Personajul intră
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
corespunzătoare propriei sale sensibilități, într-o mise en scene. Interiorul nu reprezintă decât un reflex narcisic al locatarului, o hermeneutică adecvată a personajului ar putea să pornească de la proiecția ipsatorie pe care o configurează propria sa locuință. Felul în care scriitorii și artiștii își decorează apartamentele devine semnificativ și constituie un element definitoriu al esteticii cameristicii decadente, al sensului pe care acești esteți îl dau locuirii în acord cu o recuperare a simbolului ca semn definitoriu al acestei lumi. Inventarul caselor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
transfer de personalitate, de substanță, între locuitor și locuință. Este ceea ce constată și Walter Pater pe filiera "filozofiei" spiritiste a lui Swedenborg, în capitolul " Două case curioase. Biserica din casa Ceciliei"" din Marius epicurianul: ""Casa în care ea trăiește, afirma scriitorul mistic german citat anterior, este a unui suflet ordonat, care nu viețuiește orbește înaintea ei, ci, dincolo de experiențele sale trecătoare, se reconstruiește și redecorează creând multe spații care s-o adăpostească, fiind doar o extensie a corpului; conform filosofiei lui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]