852,023 matches
-
al limbilor din propria zonă. Prin aceasta s-a decretat faptul că mișcarea esperanto este neutră din punct de vedere politic și religios. S-a stabilit că limba esperanto este în domeniul public și oricine o poate folosi după cum dorește, autorul acesteia renunțând la drepturile de autor încă de la început. S-a stabilit ca singura autoritate care stabilește regulile pentru vorbitorii de esperanto este "Fundamento de Esperanto" (o colecție de cărți de gramatică, dicționare și texte pentru exemplificare), pe care toți
Declarația de la Boulogne () [Corola-website/Science/336259_a_337588]
-
aceasta s-a decretat faptul că mișcarea esperanto este neutră din punct de vedere politic și religios. S-a stabilit că limba esperanto este în domeniul public și oricine o poate folosi după cum dorește, autorul acesteia renunțând la drepturile de autor încă de la început. S-a stabilit ca singura autoritate care stabilește regulile pentru vorbitorii de esperanto este "Fundamento de Esperanto" (o colecție de cărți de gramatică, dicționare și texte pentru exemplificare), pe care toți vorbitorii limbii sunt invitați să le
Declarația de la Boulogne () [Corola-website/Science/336259_a_337588]
-
de film și apariția unor canale prin satelit specializate în cinema. Potrivit cifrelor oficiale, nu există cinematografe în zece guvernorate din 24. În ceea ce privește producătorii, aceștia se declară nemulțumiți de faptul că cluburile de film priatează filmele și încalcă drepturile de autor, ceea ce privează de beneficiile de pe urma filmelor realizate de ei. Pentru criticii de film, din 1966, anul de producție a primului lung-metraj tunisian, cinematografia tunisiană a trecut prin trei etape: - filmele care sărbătoreau eliberarea și rezistența tunisiană - Omar Khlifi (Sourakh sau
Cinematografia tunisiană () [Corola-website/Science/336254_a_337583]
-
mundan și divin. În Coran profetul Idris apare menționat de două ori: Dat fiind interesul lor pentru ezoteric, ramura șiită ismailită a fost prima care l-a identificat pe Idris drept Hermes Trismegistos, asimilând astfel personajul antic islamului. Printre primii autori ismailiți a căror gândire prezintă influențe hermetice a fost Jabir ibn Hayyan (sec. IX). bazându-se pe teoria din hermetism care spune că și obiectele neînsuflețite posedă niște calități care nu sunt perceptibile de către simțuri, dar și pe credința esoterică
Idris (profet) () [Corola-website/Science/336269_a_337598]
-
mai apare și în versiunea lungă a lucrării Sirr Al-Asrar (Secretum Secretorum), scrisă tot în aceeași perioadă și tradusă masiv în Europa Renascentistă, motiv pentru care a reprezentat mijlocul principal de propagare a Tablei de Smarald în occident. Un alt autor ismailit de secol IX influențat de hermetism este Abu Hatim ar-Razi, care, în lucrarea sa Știința Profeției îl menționează pe Hermes de mai multe ori, spunând clar că este același personaj cu Idris: ”pe scurt, originea științei astronomiei este de la
Idris (profet) () [Corola-website/Science/336269_a_337598]
-
împrumuta ritualuri de la Sabeeni legate de Trismegistos. Henry Corbin spune că obișnuiau să stea noaptea sub cerul liber și să cânte imnuri precum ”Orionul lui Idris”, adică al lui Hermes. Alte mențiuni ale lui Idris ca Hermes apar și la autori precum Al-Mubașșir ibn Fatik sau Shahrastani. O lucrare foarte important de menționat datată în secolul al XI-lea este cea cunoscută sub numele latin de Picatrix, alcătuită în Andaluzia și atribuită Fraților Purității. Pe lângă faptul că, alături de Secretum Secretorum ea
Idris (profet) () [Corola-website/Science/336269_a_337598]
-
Purității. Pe lângă faptul că, alături de Secretum Secretorum ea a avut un rol major în transmiterea hermetismului în Europa, Picatrix mai stă și ca dovadă a prezenței unei facțiuni ismailite în Spania, facțiune care se legitimiza de la gânditori precum Jabir sau autorii Epistolelor. În esența ei, lucrarea este una de magie și astrologie, care, asemenea unui manual, învață cititorul ce ierburi să folosească, ce sacrificii să facă și ce formule să rostească atunci când dorește să invoce puterea uneia dintre planete. Pe bună
Idris (profet) () [Corola-website/Science/336269_a_337598]
-
cauza secundă detrmină forma materiei, așa cum este închipuită de "Al-Bări’" (Plămăditorul), "Al-Mușawwir" (Plăsmuitorul). Ibn Țufayl (m.1185), abordând la rândul său o cale de mijloc între sufism și raționalismul elenizant, face referire în opera sa filosofică la „Ființa necesară ființării”, „Autorul formei” : Știa că, neapărat, tot ce e produs trebuie să aibă și un producător. Astfel se desenă în sufletul său convingerea că există un autor al formei, fă‘il - dar liniile acestei convingeri erau deocamdată grosolane, neclare. [...] Cum materia din
Cosmologia islamică () [Corola-website/Science/336301_a_337630]
-
între sufism și raționalismul elenizant, face referire în opera sa filosofică la „Ființa necesară ființării”, „Autorul formei” : Știa că, neapărat, tot ce e produs trebuie să aibă și un producător. Astfel se desenă în sufletul său convingerea că există un autor al formei, fă‘il - dar liniile acestei convingeri erau deocamdată grosolane, neclare. [...] Cum materia din orice corp are nevoie de formă, aceasta nevădindu-se și neavând realitate decât prin forma sa, cum forma nu-și datorează existența decât faptei acelui
Cosmologia islamică () [Corola-website/Science/336301_a_337630]
-
fă‘il - dar liniile acestei convingeri erau deocamdată grosolane, neclare. [...] Cum materia din orice corp are nevoie de formă, aceasta nevădindu-se și neavând realitate decât prin forma sa, cum forma nu-și datorează existența decât faptei acelui fă‘il , autor, înțelese că toate lucrurile au nevoie, ca să existe, de acest autor, că niciunul nu poate ființa fără el - care le e cauza, ele fiindu-i efectele, fie că au trecut în ființare fiind create după neant, fie că n-au
Cosmologia islamică () [Corola-website/Science/336301_a_337630]
-
materia din orice corp are nevoie de formă, aceasta nevădindu-se și neavând realitate decât prin forma sa, cum forma nu-și datorează existența decât faptei acelui fă‘il , autor, înțelese că toate lucrurile au nevoie, ca să existe, de acest autor, că niciunul nu poate ființa fără el - care le e cauza, ele fiindu-i efectele, fie că au trecut în ființare fiind create după neant, fie că n-au avut început în timp și nu le-a precedat neantul; în
Cosmologia islamică () [Corola-website/Science/336301_a_337630]
-
psihiatrie și pacienți. Într-un articol de mare influență din 1981, "Some Clinical Consequences of Introjection: ", Calef și Weinshel analizează proiectarea psihologică și introiecția de la abuzor la victimă: "aceste fenomene se bazează pe un transfer special... de conflicte mentale dureroase." Autorii explorează o varietate de motive pentru care victimele au "o tendință de a incorpora și asimila ce alții externalizează și proiectează pe aceștia", conchizând că femnomenul de gaslighting ar putea fi "un sistem foarte complex ce cuprinde contribuții de la mai
Gaslighting () [Corola-website/Science/336311_a_337640]
-
teatru și manager cultural, este, din data de 4 mai 2016, actualul ministru al culturii din România, membră a guvernului Guvernul Dacian Cioloș. este consultant cultural expert independent și trainer în management cultural, politici culturale europene și cooperare culturală, precum și autor a numeroase studii, articole și o carte pe aceste teme. Are o vastă experiență de conducere și programare a instituțiilor și organizațiilor culturale din diverse domenii creative și academice, dezvoltată în România, ulterior în Franța și Europa occidentală de-a
Corina Șuteu () [Corola-website/Science/336308_a_337637]
-
marcată de revoluția din 1919, când definitorii erau afirmarea identității culturale și abordarea unei viziuni optimiste despre viitor. Un subiect nelipsit de controversă este reprezentat de începuturile romanului egiptean. Prin convenție, s-a stabilit că debutează cu "Zaynab", al cărui autor este Muhammad Husayn Haykal, însă nu toți criticii împărtășesc această opinie. Publicat în 1914, acesta și-a câștigat titlul de primul roman arab „matur”, datorită aparentelor inovații la nivel tematic. Ceea ce îi dădea o notă distinctivă era puritatea culturală, caracterul
Romanul egiptean - direcții generale de evoluție () [Corola-website/Science/336300_a_337629]
-
pe două fire narative. Primul se concentrează asupra lui Zaynab, fată de la țară, iar cel de-al doilea asupra lui Hamid, fiul moșierului, cu care Zaynab flirtează. Cele două planuri se desfășoară pe fundalul mediului rural, fapt ce indică nostalgia autorului față de locurile sale de baștină. Tematica include protejarea sentimentelor în detrimentul normelor morale impuse de societate, aspect ce determină influența romantică a operei, dar se realizează, totodată, și o monografie a satului egiptean, în care țăranii suferă din cauza sărăciei și a
Romanul egiptean - direcții generale de evoluție () [Corola-website/Science/336300_a_337629]
-
suferă din cauza sărăciei și a nedreptăților. O altă contribuție la fundamentarea unei tradiții în materie de roman egiptean a fost adusă de Taha Hussein, prin opera "Al-Ayyam". Publicat în trei părți (în 1929, 1932 și, respectiv, 1967) , romanul ilustrează viața autorului, începând cu perioada copilăriei și încheindu-se la vârsta de 13 ani, când Hussein merge la Cairo pentru a studia la Al-Azhar . Autobiografia sa reprezintă, așadar, bildungsromanul unui copil orb, care trece prin diferite etape, devenind conștient de sine și
Romanul egiptean - direcții generale de evoluție () [Corola-website/Science/336300_a_337629]
-
la Al-Azhar . Autobiografia sa reprezintă, așadar, bildungsromanul unui copil orb, care trece prin diferite etape, devenind conștient de sine și de realitatea care îl înconjoară. Relatarea se face la persoana a treia, beneficiind de o notă subtilă de ironie din partea autorului, care se detașează de protagonist, pe care îl numește „băiatul” sau, mai târziu, „tânărul”. Mai mult, romanul este, în principal, scris în araba literară. Deși inserează pe alocuri replici în dialect, pentru a genera un efect comic și a păstra
Romanul egiptean - direcții generale de evoluție () [Corola-website/Science/336300_a_337629]
-
publicarea romanului "Ibnat al-mamluk" (Fiica mamelucului), de Muhammad Farid Abu Hadid, care combină elementele romantice cu cele istorice. Romanul este ancorat temporal în vremea conducerii Muhammad Ali, când confruntările cu mamelucii erau acerbe. Următorul exponent al pionierilor este Tawfiq al-Hakim, autorul a trei romane relevante pentru cultura egipteană: "Awdat al-ruh" - 1933 (Întoarcerea sufletului), "Usfur min al-sharq" - 1938 (Pasărea Orientului) și "Yawmiyyat na’ib fi’l-aryaf" (Jurnalele de țară ale unui procuror). Primul roman a fost considerat un adevărat pas înainte în
Romanul egiptean - direcții generale de evoluție () [Corola-website/Science/336300_a_337629]
-
concentrează pe viața unei familii egiptene de condiție medie, din care provine protagonistul - Muhsin, precum și celelalte personaje - cei doi unchi ai lui Muhsin, Hanafi și Abduh, mătușa Zanubba sau fratele vitreg Salim. Protagonistul este chiar reprezentantul lui al-Hakim, după cum însuși autorul a recunoscut. A doua operă - "Usfur min al-sharq", promovează tema contrastului dintre Orient și Occident, exploatat prin prisma anilor de studenție ai protagonistului, același Muhsin, la Paris. Contrastul menționat se referă la ciocnirea dintre Vestul materialist și Estul spiritual, la
Romanul egiptean - direcții generale de evoluție () [Corola-website/Science/336300_a_337629]
-
scoată în evidență două aspecte - lupta pentru dreptatea socială și problematica existenței lui Dumnezeu. În paralel, este ilustrată și nevoia unei reforme politice și economice, care să schimbe în bine o lume tulburată de violență. Începând cu anii 60, numeroși autori egipteni încep să își contureze individualități și viziuni specifice. Romanul atinge apogeul prin prisma recunoașterii internaționale a operelor lui Mahfuz, care câștigă, în 1988, Premiul Nobel pentru Literatură. Pe lângă acesta, un alt autor prolific al generației a fost Muhammad Yusuf
Romanul egiptean - direcții generale de evoluție () [Corola-website/Science/336300_a_337629]
-
de violență. Începând cu anii 60, numeroși autori egipteni încep să își contureze individualități și viziuni specifice. Romanul atinge apogeul prin prisma recunoașterii internaționale a operelor lui Mahfuz, care câștigă, în 1988, Premiul Nobel pentru Literatură. Pe lângă acesta, un alt autor prolific al generației a fost Muhammad Yusuf al-Quˁayyid, cu romanul reprezentativ "Al-Hidad" (Doliul). În această etapă, temele abordate sunt extrem de variate, barierele lingvistice dintre araba literară și dialecte fiind doborâte. Tehnicile implicate în crearea romanelor devin din ce în ce mai sofisticate, însă se
Romanul egiptean - direcții generale de evoluție () [Corola-website/Science/336300_a_337629]
-
al-Quˁayyid, cu romanul reprezentativ "Al-Hidad" (Doliul). În această etapă, temele abordate sunt extrem de variate, barierele lingvistice dintre araba literară și dialecte fiind doborâte. Tehnicile implicate în crearea romanelor devin din ce în ce mai sofisticate, însă se are întotdeauna în vedere loialitatea cu care autorii continuă să exploateze trecerea societății de la tradiție la modernitate, de la valori spirituale la superficialitate.
Romanul egiptean - direcții generale de evoluție () [Corola-website/Science/336300_a_337629]
-
a început să lucreze la "Godey's", revista avea un tiraj de zece mii de abonați. Doi ani mai târziu, acesta crescuse la 40.000 și prin 1860 avea 150.000 de abonați. În 1845 Louis Godey a înregistrat drept de autor pentru fiecare număr al revistei în scopul de a preveni preluarea textelor de către redactorii altor ziare și reviste. Această inițiativă, o premieră în America, a fost criticată de către redactorii de la "Baltimore Saturday Visiter". Ei au numit-o un „curs strict
Godey's Lady's Book () [Corola-website/Science/336329_a_337658]
-
și cercetătorilor din toată lumea. O destinație populară la sfârșit de săptămână mulți costaricani călătoresc în această regiune pentru a cumpăra ornamente din piatră și plante decorative. Alajuela ocupă un loc central în tradiția literară din Costă Rica, evidențiata de numeroșii autori care au apărut și de bibliotecile publice existente. Există 14 biblioteci publice în Alajuela, mai mult decât oricare altă provincie din țară. Universitatea din Costă Rica susține centre de literatură pentru copii în special în Alajuela, Grecia, Sân Ramón, Naranjo
Provincia Alajuela () [Corola-website/Science/336312_a_337641]
-
în special în Alajuela, Grecia, Sân Ramón, Naranjo, Palmares și Zarcero. Orașul Alajuela susține frecvente concursuri și festivaluri de povestiri. Datorită tradiției sale literare bogate, Sân Ramón este adesea numit "la tierra de las poetaș" ("țara poeților"). Mulți poeți și autori s-au nascut în zona Sân Ramón, inclusiv José Joaquín Sălaș Pérez, Carlomagno Araya, Ema Gamboa și Feliz Ángel Sălaș. Personalitatea publică cea mai îndrăgită în Sân Ramon este Lisímaco Chavarría. Născut în 1878, poezia romantică și naturalista a lui
Provincia Alajuela () [Corola-website/Science/336312_a_337641]