852,023 matches
-
în vârstă de 29 de ani, musulman cu origini afgane. Agenția de știri Amaq, afiliată ISIS, a raportat că grupul militant islamist este responsabil pentru atentat. Totuși, președintele Barack Obama a declarat că nu s-a descoperit nicio legătură a autorului masacrului cu organizația teroristă Stat Islamic. În perioada în care au putut funcționa în mod deschis, cluburile LGBT din Statele Unite au fost scenele a numeroase atacuri homofobe. Acestea includ un atac prin incendiere nerezolvat în UpStairs Lounge, în 1973, care
Atentatul din Orlando (2016) () [Corola-website/Science/336382_a_337711]
-
a fost declarat mort de polițiști la ora locală 5:53. 30 de ostatici au fost eliberați în timpul operațiunii poliției, iar un ofițer a fost împușcat în casca kevlar și internat în spital cu leziuni oculare. CBS News relata că autorul atacului este Omar Mir Seddique Mateen. Mateen era un cetățean american din Fort Pierce, Florida, născut din părinți afgani în 1986, la New York. Mateen era musulman. Potrivit unor surse din rândul forțelor de ordine, Mateen a apelat numărul unic de
Atentatul din Orlando (2016) () [Corola-website/Science/336382_a_337711]
-
soția din interiorul clubului în timpul atacului, au declarat surse citate de Fox News. Deși Salman a fost interogată de polițiști după atac, ea nu a fost plasată sub arest. 49 de oameni au fost uciși în atacul armat (50 inclusiv autorul atacului). Alți 53 au fost răniți, mulți dintre ei necesitând intervenție chirurgicală în spitalele locale. Atentatul este astfel cel mai sângeros atac armat din istoria recentă a Statelor Unite, cel mai grav incident de violență îndreptat împotriva comunității LGBT din Statele Unite
Atentatul din Orlando (2016) () [Corola-website/Science/336382_a_337711]
-
"Suita orchestrală nr. 1 în Do major", Op. 9 este una dintre lucrările cele mai cunoscute ale autorului, aceasta fiind finalizată în anul 1902, urmând ca prima audiție să aibă loc în 25 februarie/8 martie a anului următor. Aceasta a fost executată la București sub bagheta autorului, acesta având 21 de ani la acea vreme. Suita a
Suita I pentru orchestră, op. 9 - George Enescu () [Corola-website/Science/336383_a_337712]
-
Op. 9 este una dintre lucrările cele mai cunoscute ale autorului, aceasta fiind finalizată în anul 1902, urmând ca prima audiție să aibă loc în 25 februarie/8 martie a anului următor. Aceasta a fost executată la București sub bagheta autorului, acesta având 21 de ani la acea vreme. Suita a foste dedicată de către autor, lui Saint- Saëns, compozitor la care îl atrăgeau echilibrul clasic și tehnicitatea superioară. De asemenea, interpretarea "Concertul nr. 3" a lui Saint-Saëns, îi aducea lui Enescu
Suita I pentru orchestră, op. 9 - George Enescu () [Corola-website/Science/336383_a_337712]
-
în anul 1902, urmând ca prima audiție să aibă loc în 25 februarie/8 martie a anului următor. Aceasta a fost executată la București sub bagheta autorului, acesta având 21 de ani la acea vreme. Suita a foste dedicată de către autor, lui Saint- Saëns, compozitor la care îl atrăgeau echilibrul clasic și tehnicitatea superioară. De asemenea, interpretarea "Concertul nr. 3" a lui Saint-Saëns, îi aducea lui Enescu premiul I, la absolvirea clasei de vioară a Conservatorului din Paris. „În 1903, am
Suita I pentru orchestră, op. 9 - George Enescu () [Corola-website/Science/336383_a_337712]
-
Această primă suită pentru orchestră este considerată a fi o scriitură ce îmbină stilul neoclasic cu cel neobaroc. Însă climaxul acestei îmbinări de stiluri, îl atinge următoarea suită, "Suita pentru orchestră nr.2 op. 20". Numărul de instrumente propus de autor pentru prima parte este de 64 de coarde, fără contrabas și un timpan. Partea a doua adaugă contrabasul și încă 10 instrumente de suflat, ca mai apoi, în partea a treia să intervină și harpa împreună cu 2 corni. Partea a
Suita I pentru orchestră, op. 9 - George Enescu () [Corola-website/Science/336383_a_337712]
-
(n. 1945 București) este un astrofizician și matematician israelian, cunoscut și ca autor de cărți de popularizare a științelor: matematică, fizică, astronomie ș.a. După ce a fost profesor la Technionul din Haifa, în anul 1991 a fost cooptat de ca director stiințific la Institutul Stiințific de telescopie Spațială () care acționează Telescopul spațial Hubble din
Mario Livio () [Corola-website/Science/336387_a_337716]
-
figurile marilor savanți - oameni, și ei, supuși fatalmente greșelii. "„În pofida gafelor, și poate chiar datorită lor, cele cinci personalități pe care le-am urmărit și prezentat în această carte nu numai că au revoluționat domeniile lor științifice, dar sunt și autorii unor creații intelectuale cu adevărate mărețe. Spre deosebire de numeroase contribuții științifice care se adresează doar profesioniștilor din cadrul aceleiași discipline, operele acestor maeștri au depășit granițele dintre știință și cultura generală.”" (Mario Livio).
Mario Livio () [Corola-website/Science/336387_a_337716]
-
Nash, Dorothy Parker și Hannah Kahn. Cunoscutul roman "Chemarea străbunilor" al lui Jack London a fost publicat pentru prima dată, în formă serializată, în "Saturday Evening Post", în 1903. Un nume emblematic pentru ficțiunea publicată de revista "Post" a fost autorul Clarence Buddington Kelland, care a colaborat începând din 1916-1917 cu poveștile despre Efficiency Edgar și Scattergood Baines. Kelland a fost o prezență constantă din 1922 până în 1961. Timp de mulți ani, William Hazlett Upson a contribuit cu foarte populara serie
The Saturday Evening Post () [Corola-website/Science/336395_a_337724]
-
a întâmpinat probleme în menținerea interesului cititorilor: gustul publicului față de ficțiune era în schimbare, iar politica și valorile conservatoare ale revistei "Post" au condus la scăderea numărului de cititori. A devenit din ce în ce mai greu să se obțină materiale de la scriitorii populari. Autorii proeminenți au migrat către revistele noi care le ofereau mai mulți bani și un statut mai solid. Ca urmare, "Post" a publicat mai multe articole despre evenimentele curente și a redus costurile prin înlocuirea ilustrațiilor cu fotografii și cu reclame
The Saturday Evening Post () [Corola-website/Science/336395_a_337724]
-
importanți precum John Gibson Lockhart și William Maginn. Amestecul lor de satiră, comentarii și critici inteligente și înțepătoare a fost extrem de popular și revista a câștigat rapid o audiență mare. Deși avea o atitudine conservatoare, revista a publicat lucrări ale autorilor romantici britanici precum Percy Bysshe Shelley și Samuel Taylor Coleridge. Prin intermediul lui Wilson revista a fost o susținătoare puternică a lui William Wordsworth, a parodiat Byronmania comună în Europa și i-a înfuriat pe John Keats, Leigh Hunt și William
Blackwood's Magazine () [Corola-website/Science/336401_a_337730]
-
(; născut Benjamin Grossbaum; 8 mai 1894 - 21 septembrie 1976) a fost un economist american (născut britanic), autor și investitor profesionist. Graham este considerat părintele școlii de investiție în valoare, metodă pe care a predat-o la Columbia Business School începând cu 1928, ulterior rafinată împreună cuDavid Dodd prin edițiile succesive ale cărții "Security Analysis". Graham a avut
Benjamin Graham () [Corola-website/Science/336409_a_337738]
-
Fred Lee Crisman (n. 22 iulie 1919, - d. 10 decembrie 1975, statul Washington) a fost un autor din Tacoma, Washington, cunoscut pentru afirmațiile sale privind unele incidente OZN și paranormale de la începutul secolului XX. În 1947, Crisman a fost implicat în Incidentul din Insula Maury considerat uneori a fi printre primele farse OZN. Martorul lui Crisman în
Fred Crisman () [Corola-website/Science/336442_a_337771]
-
un roman de război scris de Cezar Petrescu și publicat în anii 1927-1928 de către Biblioteca ziarului Universul din București (vol. I) și de Editura Scrisul Românesc din Craiova (ediția completă), ce deschide perspectiva unei vaste „cronici românești a veacului XX”. Autorul realizează o amplă frescă socială a Primului Război Mondial și a anilor ’20 ai secolului al XX-lea, evidențiind dezamăgirea profundă a participanților la război în fața conservării postbelice a aceleiași organizări sociale și a acelorași mentalități egoiste ce contribuiseră la declanșarea conflagrației
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
romanului " Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război" (1930) de Camil Petrescu, "Întunecare" rămâne una dintre cărțile valoroase ale literaturii române interbelice și scrierea fundamentală a lui Cezar Petrescu. Marele succes comercial al cărții l-a făcut celebru pe autor. Romanul a fost ecranizat ulterior de regizorul Alexandru Tatos într-un film omonim ce a avut premiera la 9 iunie 1986. Provenit dintr-o familie modestă ce trăia într-un sat din Moldova, tânărul Radu Comșa a urmat studii juridice
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
părți (denumite cărți), formate dintr-un prolog, 14 capitole numerotate cu cifre romane și un epilog. Edițiile anterioare anului 1953 conțin o împărțire în două părți (denumite cărți), fiecare dintre ele având câte opt capitole. În ediția din anul 1953 autorul a reîmpărțit romanul în trei părți, susținând că împărțirea sa inițială era sub formă de triptic. Romanul "Întunecare" este primul roman al lui Cezar Petrescu și a fost conceput și scris în anii imediat următori de după încheierea Primului Război Mondial, după cum a
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
reîmpărțit romanul în trei părți, susținând că împărțirea sa inițială era sub formă de triptic. Romanul "Întunecare" este primul roman al lui Cezar Petrescu și a fost conceput și scris în anii imediat următori de după încheierea Primului Război Mondial, după cum a susținut autorul într-un cuvânt înainte la ediția publicată în 1953. „Această carte a fost gândită și scrisă în cei dintâi ani de după primul război mondial. A fost gândită și scrisă cu toată amărăciunea destrămărilor și a scufundărilor de atunci. Cu toată
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
în care se pregătea cel de al doilea război”. Atmosfera războiului și unele episoade și tipuri umane erau deja formulate în mintea scriitorului, dar linia centrală a romanului s-a cristalizat abia după conștientizarea sacrificiului inutil al generației sale, mărturisea autorul într-un interviu publicat în "Adevărul literar și artistic", nr. 30, 11 august 1929. Istoricul literar Mihai Gafița plasează scrierea acestui roman în verile anilor 1923, 1924 și 1925 („trei vacanțe de vară, câte două luni”, potrivit mărturisirilor autorului). Cezar
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
mărturisea autorul într-un interviu publicat în "Adevărul literar și artistic", nr. 30, 11 august 1929. Istoricul literar Mihai Gafița plasează scrierea acestui roman în verile anilor 1923, 1924 și 1925 („trei vacanțe de vară, câte două luni”, potrivit mărturisirilor autorului). Cezar Petrescu a început să lucreze la acest roman în vara anului 1923, după încheierea unei perioade lungi de convalescență în urma unui TBC ganglionar, și a continuat redactarea lui în vacanțele de vară ale anilor 1924 și 1925, după cum a
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
în vara anului 1923, după încheierea unei perioade lungi de convalescență în urma unui TBC ganglionar, și a continuat redactarea lui în vacanțele de vară ale anilor 1924 și 1925, după cum a mărturisit profesoara Smaranda Chéhata, sora mai mică a scriitorului. Autorul călătorea de la mare la munte și invers, urmând prescripțiile medicilor, și scria pe unde se nimerea. El publicase anterior volumele de nuvele "Scrisorile unui răzeș" (1922), " Drumul cu plopi" (1924) și "Omul din vis" (1925); trei nuvele din volumul său
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
cel puțin la jumătate, iar o a treia a condiționat publicarea cărții de existența unei prefețe semnate de un academician. Prima parte a apărut în foileton în primăvara anului 1927 în cotidianul "Universul" din București, după îndelungi amânări și după ce autorul renunțase în disperare de cauză la orice drept de autor. Publicarea a fost întreruptă în același an (1927), deoarece cartea întâia a romanului "Întunecare", intitulată " Acolo șezum și plânsem" (după titlul ultimului capitol), a fost tipărită în Biblioteca ziarului Universul
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
publicarea cărții de existența unei prefețe semnate de un academician. Prima parte a apărut în foileton în primăvara anului 1927 în cotidianul "Universul" din București, după îndelungi amânări și după ce autorul renunțase în disperare de cauză la orice drept de autor. Publicarea a fost întreruptă în același an (1927), deoarece cartea întâia a romanului "Întunecare", intitulată " Acolo șezum și plânsem" (după titlul ultimului capitol), a fost tipărită în Biblioteca ziarului Universul prin folosirea zațului tipografic de la foileton. Acest prim volum avea
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
află lumină”, „Ca să fi tare, fii singur”, „Trăiască România Mare”, „Ferul, fonta și oțelul”, „Strigoii”, „Întoarcerea unde au fost jurămintele” și „Epilog: Lângă lacul negru, Asfaltit”). Contractul de editare fusese obținut cu mare greutate de un coleg de gazetărie al autorului, când acesta din urmă își pierduse orice speranță că va mai vedea vreodată romanul tipărit. Editura Scrisul Românesc publica la acea vreme în special cărți școlare, precum și literatură scrisă de rude (gineri sau nepoți) ale conducătorilor politici care o sprijineau
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
Românească (ce refuzase inițial publicarea pe motiv că-i va aduce pierderi financiare) să se ofere să editeze edițiile următoare, iar apoi cartea a trecut, împreună cu altele, la Editura Cugetarea - Georgescu Delafras. Au avut loc numeroase reeditări în cursul vieții autorului, cu modificări ale numerotației capitolelor și ale ortografiei. Astfel au fost tipărite: ed. a II-a (Editura Cartea Românească, București, 1929, 2 vol.), ed. a III-a (Editura Cartea Românească, București, 1930, 2 vol.), ed. a IV-a (Editura Cartea
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]