852,023 matches
-
alocat: o coloană de gazetă. Ceea ce pentru majoritatea poeților ar fi fost o probă imposibil de trecut nu este pentru Șerban Foarță decît un bun prilej de a-și testa capacitata de a realiza filigrane poetice. Explică, în stilu-i inimitabil, autorul, în Nota din deschiderea volumului: Cît despre îngustimea strofei (,a ștofii", va fi spus Arghezi,-n Hore), ea e, aici, urmarea (liber consimțită) a calupului coloanei de gazetă (țeapăn ca a lupului cerbice). - ŤPatul lui Procustť nu-i atît o
Rime la gazetă by Tudorel Urian () [Corola-website/Journalistic/10959_a_12284]
-
poate fi citită cu egală plăcere de inocentul care o descoperă întîmplător, dar și de profesionistul încercat în descifrarea textelor poetice, fără însă ca, la sfîrșitul lecturii vreunul dintre ei să fie pe deplin convins că a recepționat toate mesajele autorului. Poemele lui Șerban Foarță spun, de fiecare dată, mai multe decît se poate citi în litera lor. Ele sînt reacții ale autorului la ce se petrece în jurul său, modalități de comunicare directă cu păreri, idei, formulări ale celor care îl
Rime la gazetă by Tudorel Urian () [Corola-website/Journalistic/10959_a_12284]
-
însă ca, la sfîrșitul lecturii vreunul dintre ei să fie pe deplin convins că a recepționat toate mesajele autorului. Poemele lui Șerban Foarță spun, de fiecare dată, mai multe decît se poate citi în litera lor. Ele sînt reacții ale autorului la ce se petrece în jurul său, modalități de comunicare directă cu păreri, idei, formulări ale celor care îl înconjoară. Aș putea spune că semnificația poemelor lui Șerban Foarță este una rizomică, ale cărei încrengături ultime sînt aproape imposibil de perceput
Rime la gazetă by Tudorel Urian () [Corola-website/Journalistic/10959_a_12284]
-
semnificația poemelor lui Șerban Foarță este una rizomică, ale cărei încrengături ultime sînt aproape imposibil de perceput de către un cititor, oricît de avizat ar fi el. Practic, citind un poem de Șerban Foarță cititorul trebuie să detecteze strategiile ludice ale autorului (trimiterile directe sau aluzive la nivelul conținutului, folosirea ironică a unor cuvinte sau utilizarea unei anumite forme poetice și nu a alteia), la holorime, la calambururi și la plurisemantismul unor cuvinte, elemente care pot răsturna spectaculos semnificațiile aparente ale unui
Rime la gazetă by Tudorel Urian () [Corola-website/Journalistic/10959_a_12284]
-
părere, sau chiar la un titlu din creația celui în cauză. Or, pentru a înțelege toate semnificațiile poemului lui Șerban Foarță cititorul trebuie să știe foarte exact ideea care l-a generat, modul în care a fost ea formulată de autorul în cauză. Altminteri există riscul ca poemul să fie înțeles parțial, indiferent de orizontul cultural și de experiența de lectură ale cititorului ocazional. În cazul concret al acestui volum, sînt convins că poemele dedicate unor colegi de la ,Dilema veche" (Cezar-Paul
Rime la gazetă by Tudorel Urian () [Corola-website/Journalistic/10959_a_12284]
-
convins că poemele dedicate unor colegi de la ,Dilema veche" (Cezar-Paul Bădescu, Radu Cosașu, Mircea Vasilescu) sau cel dedicat lui Pavel Șușară comunică, într-un fel sau altul, cu texte ale acestora, sînt rodul unei complicități între poet și textele respectivilor autori, referințe fără de care înțelegerea lor ar fi incompletă. Rimelări este unul dintre acele volume de Șerban Foarță, scrise parcă în joacă, în care cuvintele cele mai comune își dau întîlnire cu vocabulele savante, iar banala și adesea revoltător de
Rime la gazetă by Tudorel Urian () [Corola-website/Journalistic/10959_a_12284]
-
spun. Nu încurcă motivele, fentîndu-și mușteriii, care credeau că știu cam ce fapte și eroi sînt de găsit între coperți și, cînd colo, altfel stau lucrurile, nu zăpăcesc lumea cu detalii din alte povești și, mai ales, nu-i lasă, autorului lor, superbia unor ,lovituri" de romancier. Ei bine, la Iaromira Popovici și, încă mai mult, la George Bălăiță, stilul face povestea. Care, înainte de-a fi poveste, e proză, scrisă cu toate tertipurile de azi. Ingeniozitatea nu-i vine din
Moșii roșii by Simona Vasilache () [Corola-website/Journalistic/10963_a_12288]
-
complicate la nesfîrșit (poveștile Iaromirei Popovici sînt scurte, nicidecum nu se iau la întrecere, ca ,ramificare" a acțiunii, cu Măr și Păr, bunăoară, care, dacă-mi aduc bine aminte, bătea spre cincizeci de pagini mărunte), ci din diorame mișcate de autori ,pe fază", pe care nu-i fură povestea, dimpotrivă, știu să-i pună piedică, s-o rotească, să-i dea un praf de paradox și de intertext. Așa că nici prin cap nu-mi trece să le contest, Întîmplări-lor din
Moșii roșii by Simona Vasilache () [Corola-website/Journalistic/10963_a_12288]
-
decentă explorare a temei dublului, deplasată din patrimoniul romantismului și recontextualizată în contemporaneitate, fără a da impresia de artificialitate. Această temă se reia (deși subiectul nuvelei Oglindire strâmtă e complet diferit) prin povestea intricată a doi gemeni; de remarcat inventivitatea autorului: jocul de oglinzi se complică, protagoniștii (mai exact vocile lor) sunt din ce în ce mai greu de diferențiat, iar proza șochează printr-o elaborată jonglerie a pronumelor și a perspectivelor. Deja ambiguitatea s-a mutat la alt nivel: de la cel al procedeelor narative
Céline. O variantă autohtonă by Alexandra Olivotto () [Corola-website/Journalistic/14621_a_15946]
-
finalul e incert: nu se știe dacă investigatorul a decis să-și scrie raportul, compromițând posteritatea scriitorului, sau nu. Trecerea în revistă a acestor povestiri demonstrează existența câtorva elemente redundante, ce par a constitui deja o marcă distinctivă a acestui autor: în fiecare revine un detaliu (dacă nu un element mai evident) fantastic, iar cititorul e nevoit să facă "muncă de detectiv" din cauza clar - obscurului prozei, a penuriei de nume și a punctelor de vedere alternate rapid. După aceste povestiri, potopul
Céline. O variantă autohtonă by Alexandra Olivotto () [Corola-website/Journalistic/14621_a_15946]
-
de detectiv" din cauza clar - obscurului prozei, a penuriei de nume și a punctelor de vedere alternate rapid. După aceste povestiri, potopul" Care nu se oprește decât la ultima nuvelă din volum. Paradoxal, se pare că aceste două proze sunt favoritele autorului: prima a fost deja difuzată în revista Norii (www.revistanorii.com), iar a doua e sursa de proveniență a titlului. Aparentul abuz de Céline e exagerat și ostentativ în Hilton, precum și în Control digital; și totuși, Céline să fie, dar
Céline. O variantă autohtonă by Alexandra Olivotto () [Corola-website/Journalistic/14621_a_15946]
-
Setterul din noi Soarta romanului lui Paul Chiru ar putea constitui ea însăși subiectul unui roman: scris în 1981, întâmpinat cu referate negative (previzibile, de altfel, căci portretizarea regimului nu e dintre cele mai măgulitoare) a trebuit să îndure, odată cu autorul, un exil impus de circumstanțe pentru ca, abia recent, să-și capete dreptul legitim la o receptare corectă sau, cel puțin, nepolitizată din start. Maniera în care e scris romanul explică - în parte - repudierea sa: e posibil ca sincronizarea acestui roman
Céline. O variantă autohtonă by Alexandra Olivotto () [Corola-website/Journalistic/14621_a_15946]
-
făcînd din pamflet un veritabil gen artistic". O însemnată cotă a textelor publicate în menționatele periodice va alcătui materia volumelor Icoane de lemn și Poarta neagră. De-acum încolo evoluția scrisului arghezian poartă sigiliul înflăcărat al diatribei, intrînd în viziunea autorului atît ca o componentă epică (Tablete din Țara de Kuty, Cimitirul Buna-Vestire), cît și ca una lirică (Flori de mucigai și, chiar dacă sub un unghi conjunctural, 1907 - peizaje). Poate că prin-tr-o atare apreciere nu e chiar respinsă, cum crede Nicolae
Pamfletul arghezian (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-website/Journalistic/14624_a_15949]
-
Ștefan Melancu își propune a aproxima o serie de răspunsuri, făcînd uz de instrumentele tematologiei, retoricii, ale investigației imaginarului și ale stilisticii, dar și de-o indenegabilă sensibilitate care-l trădează pe iubitorul avizat de literatură și practicantul ei în calitate de autor de versuri. Ca exponent rebel al "ramurii obscure", deci al unei frustrări sociale, Tudor Arghezi s-a apropiat de speța pamfletului ca de o "matrice democratică" a expresiei literare. Căci pamfletul reflectă o anume "democratizare" a spiritului în epoca modernă
Pamfletul arghezian (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-website/Journalistic/14624_a_15949]
-
în raport cu canoanele, de "emancipare", din plin probată de impactul Revoluției franceze, dar și prin ceea ce a precedat-o nemijlocit (efervescența polemică a "Secolului luminilor"), ca și, mai înainte, prin războaiele verbale din timpul Reformei și al Contrareformei. Să precizăm că autorul Manualului de morală practică nu s-a simțit însă un exponent al unei mișcări de masă, un lider al colectivității oprimate, ci și-a circumscris insurgența prin solitudine. Simțămîntul său constant a fost cel al unui outsider, așa cum îi stă
Pamfletul arghezian (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-website/Journalistic/14624_a_15949]
-
de zero social la cel de vedete culturale. Și nu e vorba numai despre o bună mediatizare. Încercând să realizez un clasament al celor mai semnificative volume de poezie apărute în 2005, am constatat că grosul ,intrărilor" era dat de autori afirmați după 1989 și cu precădere în ultimii ani. Poeții din generațiile anterioare, majoritatea, tăcând sau ratând editorial. Există însă și un risc în această accelerată, bruscă maturizare. Așteptările create prin debutul în volum pot fi contrariate de a doua
Femeia dada by Daniel Cristea-Enache () [Corola-website/Journalistic/10964_a_12289]
-
petrecut între ei cu ani în urmă pe Pămînt. Așadar reușita filmului se va "măsura" (vrem-nu vrem sîntem tributari veacului nostru materialist în care orice demonstrație se întemeiază strict pe ...măsurători, pe aspecte cantitative) în limitele convenției alese/propuse de către autori. În ce măsură, însă, lectura în cheie sentimentală a unui asemenea material epic este benefică produsului final? În ce măsură noul Solaris este un film puternic, de sine-stătător așa cum a dorit-o unul dintre producătorii săi, James Cameron ("știam că Steven Soderbergh poate transforma
Cronica unui eșec anunțat by Miruna Barbu () [Corola-website/Journalistic/14068_a_15393]
-
efect manieristo-suprarealist prin abuzul de elaborare mentală. Cum o asemenea ficționalizare a expresiei artistice și a lumii înseși nu avea cum să-și împrospăteze resursele, pe măsură ce presiunea ideologică a dat semne de relaxare, marii actori ai realismului socialist, adică obscurii autori ai unor conjuncturale gesticulații prometeice, s-au resorbit în penumbrele din care au apărut, iar artiștii adevărați au revenit, la începutul deceniului șapte, la uneltele lor. Pînă și Maxy și Perahim, care au anticipat sociologizarea artei printr-o renunțare aparent
Realismul socialist, între vocație și deturnare by Pavel Șușară () [Corola-website/Journalistic/14633_a_15958]
-
în martor al vigorii intelectuale a lui Al. T. Stamatiad, al energiei sale frânte, al contrastelor acestei individualități pronunțate. Scopul lui Mihai Apostol a fost, după cum și mărturisește, să ofere "crochiuri biografice" pe baze documentare. Reușita, poate chiar nesperată de autorul ediției, constă în a fi dat în vileag ce se petrece dincolo de aparențele mecanicii cotidianului exprimării. Să-și transfere cercetarea din tărâmul informației în acel al promovării umanului, prin repertoriile de portrete în mers, conținute. Portretul lui Marcel Romanescu, secretar
Viața documentelor by Cornelia Ștefănescu () [Corola-website/Journalistic/14597_a_15922]
-
anumit orizont de așteptare, descifrabil mai mult de psihologi sau de sociologi decît de criticii de film. De-a lungul anilor, filmul românesc a bătut cu predilecție două căi: calea filmului "de public" (de proastă calitate) sau calea filmului "de autor" (cînd, indiferent de rezultat, mai important decît filmul în sine e autorul în sine). Discursul strategic al acestui regizor la ora debutului pare să sune altfel; ceva gen: "Eu nu sînt important!, lăsați-mă pe mine, uitați-vă la film
Spectatorule, fratele meu! by Eugenia Vodă () [Corola-website/Journalistic/14730_a_16055]
-
decît de criticii de film. De-a lungul anilor, filmul românesc a bătut cu predilecție două căi: calea filmului "de public" (de proastă calitate) sau calea filmului "de autor" (cînd, indiferent de rezultat, mai important decît filmul în sine e autorul în sine). Discursul strategic al acestui regizor la ora debutului pare să sune altfel; ceva gen: "Eu nu sînt important!, lăsați-mă pe mine, uitați-vă la film! N-am făcut filmul ca să arăt că sînt talentat, cine sînt eu
Spectatorule, fratele meu! by Eugenia Vodă () [Corola-website/Journalistic/14730_a_16055]
-
David Pop, personajul central al nuvelei, este prezentat de la început ca un iubitor de viață tihnită: "Zbuciumările de nici un fel nu i-au plăcut niciodată. Rîvnea liniște multă și muncă puțină, sau chiar deloc" (Opere 2, 220) - după cum îl recomandă autorul din primul paragraf. Numai datorită tatălui său, care dorea să-l facă "domn", parcurge liceul la Năsăud, localitatea sa natală, și se înscrie apoi, tot împins din spate, la Facultatea de Drept din Cluj, unde-și tîrîie studiile șapte ani
Frica de a gîndi by Ion Simuț () [Corola-website/Journalistic/14572_a_15897]
-
facă "domn", parcurge liceul la Năsăud, localitatea sa natală, și se înscrie apoi, tot împins din spate, la Facultatea de Drept din Cluj, unde-și tîrîie studiile șapte ani, fără să obțină diploma. "Nici o ambiție nu-l necăjea" - mai precizează autorul. La treizeci și unu de ani se întoarce acasă, cu o singură mîndrie: aceea că-și făcuse armata și era sublocotenent în rezervă, purtînd de sărbători uniforma militară care trezea un mare respect printre năsăudeni. Se căsătorește, are un copil
Frica de a gîndi by Ion Simuț () [Corola-website/Journalistic/14572_a_15897]
-
afirmă scriitorul - pe el "nici o grije nu-l apăsa". Își făcea "datoria de intelectual" abonîndu-se și la un ziar românesc și la unul unguresc sau frecventînd atît balurile românești cît și cele ungurești, "plătindu-și întotdeauna încincit biletul" - după cum comentează autorul cu o ironie abia reținută. David Pop pare o rudă îndepărtată de-a lui Oblomov, căci "dimineața obișnuia să doarmă pînă la nouă", lăsînd totul în seama soției sale Elvira. Cînd primește ordin de încorporare, după un mic frison de
Frica de a gîndi by Ion Simuț () [Corola-website/Journalistic/14572_a_15897]
-
studiase filosofia), David Pop vrea să "înăbușe din rădăcină orice gînduri chinuitoare". Datoria înseamnă pentru David Pop a adopta o soluție facilă de conformism, pe cînd pentru Apostol Bologa datoria era o formă energică de angajare eroică. Iată cum redă autorul retragerea lui David Pop în ideea de datorie ca într-o cochilie: " Era atît de calm, parcă de cînd lumea numai războaie ar fi făcut. Amintindu-și în trecut de viața lui tihnită din Năsăud, i se părea că visează
Frica de a gîndi by Ion Simuț () [Corola-website/Journalistic/14572_a_15897]