9,813 matches
-
tot despre starea mea de sănătate. Duminica, când nanașa Măriuța venea la noi în vizită se distrau pe socoteala mea, povestindu-i mama cele întâmplate. Nănașa având cârciumă și prăvălie, îmi aducea figurine de ciocolată, acadele, turtă dulce și-o îmbrățișam și-i sărutam mâna, mulțumindu-i. Pot spune că-mi plăcea mai mult să merg la ea decât să vină dumneaei la noi. Având doar o fată măritată simțea lipsa copiilor mici și-mi intra total în voie. Având ditamai
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Pe la 18 ani s-a căsătorit și s-a stabilit în comuna Dornești, unde și-au făcut o gospodărie demnă de invidiat. Ne-am întâlnit tot mai rar, eu continuându-mi obligațiile școlare. Mă bucur mult ori de câte ori ne vedem, ne îmbrățișăm și depănăm amintiri din copilărie, din Costișa noastră de altă dată. Pasiunea pentru albinărit Printre multiple pasiuni ale tatei, albinele ocupau un loc deosebit. În grădina de flori din fața casei a așezat peste zece stupi sistematici și avea mereu în
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
obosite ce erau, flămânde și necăjite, nu scoteau nicio vorbă. Lacrimi grele le-au acoperit obrajii palizi... La picioare erau numai răni de-atâta mers pe jos, iar umerii s-au învinețit din cauza bagajelor purtate, atâția kilometri. Tata și-a îmbrățișat cu dragoste sora și nepoata, iar noi ne-am ocupat de cele trebuitoare. Au făcut o baie caldă, le-am dat schimburi de-ale noastre și le-am instalat separat, în bucătăria de vară, din curte (pentru a avea intimitate
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
s-a răsturnat în iarbă. Am rămas suspendată, ținându-mă doar de-o mână și cu picioarele în aer. Iliuță, care era mai aproape, în alt prun, m-a zărit și m-a prins de subsuori, de parcă m-ar fi îmbrățișat. În acel moment, Verona, mama sa, a venit să-i cheme (pe el și pe Vasile) la prânz. Când ne-a văzut în brațele lui Iliuță a înlemnit. N-a scos o vorbă. Oltea, sora mea, a venit în grabă
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
în înaltul cerului. În acel moment, ieșind din casă i-am observat. Unul din puișori întorcea mereu căpșorul de parc-ar fi vrut să-și ia rămas bun de la noi. S-au pierdut imediat în zarea fără sfârșit. L-am îmbrățișat pe tata și i-am zis printre lacrimi și sughițuri: Puișorii mei au plecat! I-am pierdut pentru totdeauna. Nu-i adevărat! mi-a explicat tata. Se vor întoarce sigur, la primăvară. Trebuie să avem grijă ca păsările care rămân
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
cruci în cele patru părți ale camerei și mi-a tras două pălmuțe peste obraz. Eu m-am trezit ca dintr-un somn adânc și am rămas uluită când le-am văzut pe mama și pe Oltea plângând. M-au îmbrățișat și mi-au spus că n-am murit. Mama nu mai știa cum s-o răsplătească pe vecină, că m-a readus la viață. Tata s-a mirat și el de toată întâmplarea, care numai el știe dacă a crezut
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
pentru porci și în ogradă s-a desfășurat toată operațiunea. Nu puteam să mă uit, să văd că, Joiana noastră atât de iubită, a ajuns într-o covată. M-am apropiat de tata, care m-a înțeles sufletește. M a îmbrățișat și m-a mângâiat spunându-mi printre lacrimi: Lasă! Așa a vrut Cel de Sus. Joica ne a rămas urmaș. Tu vei avea grijă de ea. Ți-o dăruiesc. Cât am plâns la aceste cuvinte! M-am repezit ca o
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
și aprecierea. Mi-era ca un părinte. La internatul liceului m-a ajutat la bagaje și apoi mi-a înmânat un pachet frumos ambalat. Ține aici, de la Pachița, soția mea! Ceva de la pomana porcului. I-am mulțumit și l-am îmbrățișat cu multă recunoștință. El mi-a zâmbit ca între neamuri. Eram doar... cumetri. Dafina Ciubotariului Dintre toate familiile vecine, cea a Ciubotariului era mai apropiată de noi. Ne despărțea numai gardul de la livada de pomi. La început, această familie era
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
din sat Pe râul Suceava, cam la mijlocul Costișei, Ion Apăvăloaie, împreună cu familia sa, au ridicat o moară (o instalație special amenajată pentru măcinarea cerealelor). Fiind în floarea vârstei și dispunând de fondurile necesare, a angajat câțiva feciori vrednici, care au îmbrățișat profesia de morar. Printre ei erau Petre și Talpalaru (pe care mi-i amintesc destul de bine). Apoi s-au mai adăugat și alții, moara mărindu-și treptat capacitatea. Nu peste mult timp, moara noastră a devenit renumită în toată zona
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
la respect și prețuire, la permanentă încântare. Coasta abruptă, valea largă cu pomi fructiferi, ulițele strâmte șerpuitoare, lăcașul sfânt sau focarul ce radiază cultură și civilizație, casa veche părintească toate au avut un rol decisiv în formarea mea de peste ani, îmbrățișând profesia nobilă de dascăl. Mereu m-am simțit legată prin zeci de ițe de sat, de locuitorii satului și odraslele lor. Am înțeles că, nimic nu poate fi mai scump, decât locul natal, cu casa părintească, livada, fântâna din mijlocul
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
pentru totdeauna, frumusețea aceasta ireală. După îndeplinirea formalităților la vamă, ne-am luat bagajele și am pornit spre ieșire. Și, când i-am zărit pe cei dragi așteptându ne, am izbucnit în plâns. Eram fericită să-i revăd, să-i îmbrățișez, să le simt căldura... Drumul, de la aeroport până la Asakusa (ținta noastră), mi s-a părut extraordinar; autostrada străjuită de copaci înfloriți, te face să nu mai simți oboseala celor 12 ore de zbor consecutiv. În sfârșit, am ajuns la Asakusa
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
zi de Duminică. Japonia arată foarte frumos de sărbători, decorațiunile sunt minunate, iar orașele sunt împânzite cu reclame colorate, cu brazi din beculețe verzi, roșii sau albastre... Catolicismul a prins rădăcini și în Japonia. Astfel, multe familii de japonezi au îmbrățișat această religie. Povestea pruncului Iisus este cunoscută și aici, ceea ce îi fascinează pe copiii japonezi. Shinya mi-a povestit că pe vremea copilăriei lui exista un fel de preot numit „Hoteiosho” zis și „Moș Kurohsu”. „Hoteiosho” era întruchipat de un
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
relaxarea. După cină am fost conduși la gară și ne-am reîntors în Asakusa. Pe tărâmul împărăției Țării Soarelui Răsare, de la agitația din Tokyo la liniștea spirituală oferită de anticul Kyoto sau de muntele „Fuji-san” și până la locurile unde oceanul îmbrățișează fratele munte, ai ce vedea și admira. Această împărăție are frumuseți neasemuite, adevărate splendori rupte din rai. Ajunși la hotel, ne-am făcut comozi, fiecare dintre noi făcând câte o baie fierbinte, pentru alungarea frigului și a oboselii de peste zi
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
cadouri de suflet, unele aduse tocmai din Insula Balli. Papito, un pianist de valoare, dar și prieten al familiei Inoguchi (Shinya și Cristina), ne-a cântat multe piese frumoase, printre care și una în românește. După aceea, Papito ne-a îmbrățișat pe toți, dăruind fiecăruia câte un cadou neprețuit pentru valoarea lui sentimentală. După ce ne-a îmbrățișat a plâns, spunând că îi place familia noastră, admirându-mi copiii și respectându-mă pe mine. M-a impresionat mult această dragoste venită de la
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
prieten al familiei Inoguchi (Shinya și Cristina), ne-a cântat multe piese frumoase, printre care și una în românește. După aceea, Papito ne-a îmbrățișat pe toți, dăruind fiecăruia câte un cadou neprețuit pentru valoarea lui sentimentală. După ce ne-a îmbrățișat a plâns, spunând că îi place familia noastră, admirându-mi copiii și respectându-mă pe mine. M-a impresionat mult această dragoste venită de la un om ce trăiește pe „planeta” numită Japonia. Am adormit cu greu... fiind răscolită de tot
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
de cercetaș, altfel nu m-ar fi lăsat să-l pozez . S-a și speriat! Nu știa că sunt pe post de „paparrazi”. Mi-era dor de el, dar nu știam ce gesturi îmi mai sunt îngăduite. Japonezii nu se îmbrățișează. Când îi îmbrățișăm pe prietenii japonezi, la venirea sau la plecarea din Japonia, rămân surprinși, chiar și acum după atâtea întâlniri. Dimi se consideră japonez și și-a însușit modul de a gândi și de a se comporta al acestora
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
nu m-ar fi lăsat să-l pozez . S-a și speriat! Nu știa că sunt pe post de „paparrazi”. Mi-era dor de el, dar nu știam ce gesturi îmi mai sunt îngăduite. Japonezii nu se îmbrățișează. Când îi îmbrățișăm pe prietenii japonezi, la venirea sau la plecarea din Japonia, rămân surprinși, chiar și acum după atâtea întâlniri. Dimi se consideră japonez și și-a însușit modul de a gândi și de a se comporta al acestora. Dimi gândește ca
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
gândi și de a se comporta al acestora. Dimi gândește ca un japonez și se comportă ca atare în primele momente ale întâlnirii. După câteva zile de stat cu el, redevine același Dimi crescut de mine, dar tot nu ne îmbrățișăm în public, de pupat, la despărțire, nici nu se pune problema. Din dragoste pentru el, mă conformez regulilor de comportament, japoneze... Întâlnirea dintre Alexia și Dimi a fost frumoasă. Copiii comunică altfel... Mâine vom pleca la Kyoto și ne vom
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
duce, vă rog acum să vă puneți numele pe acest document, să-l Întăriți cu sigiliul vostru și să-l Înmânați cetățenilor noului oraș. Acest oraș, frate, să fie ora șul vostru, căruia să-i dați un nume. Frații se Îmbrățișară. Cu gesturi solemne, cel mai vârs t nic Îi dădu lui Conrad sulul de pergament și se așeză apoi su râzând pe tron. Toți ochii erau Îndreptați asupra tânărului prinț. Ca totdea una, chipul său nu arăta nici o emoție. Doar
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de prezența noastră și de puterea noastră. Acesta e drumul spre putere. Un drum podit cu lanuri de grâu, cu mine de argint și cu oameni sănătoși și Îndrăzneți, nu podit cu sânge, cu la crimi și mizerie. Bertold Își Îmbrățișă năvalnic fratele, mișcat de emoția acestuia: — Întemeiază orașul, frate, orașele pe care le visezi. știu că vei reuși să faci ce-ți propui. Tu ești omul vremurilor care vin, tu ai să te bucuri de ele. — Amândoi, frate, vom apuca
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
la mine pe acest om de bine, ca să se facă lumină și să se descopere ceea ce nu trebuia acoperit. Mare ești, Doamne, și minunate sunt lucrurile Tale. și bunătatea Ta este nemăsurată. Nu suntem vrednici să-Ți mulțumim! Apoi Îl Îmbrățișă pe negustor, care nu-și putea reveni din uimire: — Jupâne Urs, am să-ți spun lucruri de care ai să te minunezi. Deocamdată să ne rugăm Domnului să-i scape pe cei doi nevinovați. și apoi, dacă El va Îngădui
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
era altfel! — ... Totuși mă bucur. Nădăjduiesc că acum... Se opri brusc. Nu știa cât cunoșteau ceilalți din taina lui. — Da, fiule, dacă nu vrei să devii rege, poți cel puțin să te gândești la cea mai strălucită căsătorie. Bodo Îl Îmbrățișă Încă o dată pe tatăl lui, care Îi atinse fruntea cu buze tremu rătoare. Nici un mare senior nu-l Întrecea pe bătrân În dis creție și tact, și-i era recunoscător pentru aceasta. Jupânul Urs spuse: — Trebuie să-ți mai dau
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Va ști el cum să-i Înștiințeze, minți Solomon. Până se Întoarce el sau vin eu, rămâne totul Închis. Făcură doar o scurtă oprire la casa lui Solomon ca să-și ia cele necesare de drum și ca acesta să și Îmbrățișeze soața. Apoi porniră În goana mare. O vreme, călări un slujitor de Încredere al lui Josua În urma lor, ca să se Încredințeze că nu-i urmărește nimeni. — Așa, domnii mei, Începu tânărul Spada, după ce străbătură o bucată de drum. Cred că
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
așteptându-și cu resemnare sfârșitul; epuizat, nemaiavând putere să lupte, capitulase și acum aștepta lovitura de grație, privind cu ochii mari și înlăcrimați spre cerul pururea nepăsător. Alături de el, pe o grindă lungă și afumată, silueta unui om care își îmbrățișa sfâșietor și macabru, într-un gest de ultimă iubire, sicriul lui plutitor. Era un spectacol cum n-am mai văzut niciodată, cutremurător. Începuse din nou să plouă. Picuri mari și reci cădeau din cerul înnorat pe chipurile sătenilor, în timp ce Amaradia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
așteptându-și cu resemnare sfârșitul; epuizat, nemaiavând putere să lupte, capitulase și acum aștepta lovitura de grație, privind cu ochii mari și înlăcrimați spre cerul pururea nepăsător. Alături de el, pe o grindă lungă și afumată, silueta unui om care își îmbrățișa sfâșietor și macabru, într-un gest de ultimă iubire, sicriul lui plutitor. Era un spectacol cum n-am mai văzut niciodată, cutremurător." Asemenea momente, în care narațiunea își biciuiește cititorul și îi urcă acestuia tensiunea la cote maxime, sunt prezente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]