10,318 matches
-
fizică. Shirley își puse cămașa de noapte. ...și care, în ultimii ani, mă făcuse aproape să pierd, îmi dădeam seama acum, sentimentul de viață trăită așa cum ar trebui să fie trăită. De fapt, aproape mă omorâse sau cel puțin mă adormise: îmi provocase o paralizie, din care poate că nu mi-aș fi revenit niciodată dacă n-ar fi fost acea bătaie în ușă; dacă n-ar fi apărut Fiona pentru a lăsa filmul să curgă mai departe ieșind din stop-cadru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
dacă plecăm din timp. M-am gândit să ne trezim... să zicem, la șase? Puterea de a mă opune mă părăsise. — Desigur, am spus, întinzându-i lui Graham furculița și paharul gol. În noaptea aceea mi-a fost imposibil să adorm. Nu știu de ce: poate din cauza zădufului sau poate a ideii că trebuia să mă trezesc devreme, dar am zăcut pe canapea mai mult de o oră, schimbându-mi mereu poziția pentru a descoperi că fiecare era mai inconfortabilă decât cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Era un ochi pe jumătate mestecat. Perechea lui îl privea amenințător din fructieră: ochiul însângerat al lui Thomas Winshaw, fixat pentru totdeauna în ultima sa privire, fără să clipească, lipsit de viață. Capitolul 6 Ultima tușă — Acum ar trebui să adoarmă, spuse Phoebe, când Roddy se lăsă pe pernă și respirația îi căpăta treptat un ritm mai lent, mai regulat. Îi luă paharul din mână și-l puse pe noptieră, apoi băgă sticluța cu pastile în geantă. Hilary îl privea calm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
în noaptea asta? N-am chef să-mi petrec noaptea singură și ne-am ține urât unul celuilalt. Michael spuse: — Bine, mulțumesc. Nu se mișcă. — Dezbracă-te. Michael se dezbrăcă. Rămase în chiloți, se strecură în așternutul patului dublu și adormi aproape imediat, abia apucând să murmure: — Joan m-a rugat să rămân la ea în dormitor. Am fugit. Nu știu de ce. — Cred că ținea mult la tine, spuse Phoebe. Am fost un prost. Phoebe își puse pe ea cămașa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
putere în degete, din păcate. Adoarme-mă, atâta te rog, Michael. Michael se uită la el, nehotărât. — Din bunătatea inimii. Te rog. Michael apucă mâna lui Mortimer. Pielea îi atârna. Avea ochii rugători ai unui spaniel. Pic. Pic. — Câinii sunt adormiți, nu? Când îmbătrânesc și se îmbolnăvesc... Și presupuse că exprimat astfel, nu suna prea rău. Capitolul 9 Cu Gagarin spre stele — Nu există explicație, spuse Michael. Dacă dormi, dacă visezi, trebuie să-ți accepți visele. Acesta este rolul visătorului. Phoebe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Stau singur și uitat într-un ungher de casă. În noaptea lungă mă gândesc la cei plecați: Părinți, prieteni, rude și la frați. În șoaptă parcă le răsuna cântul Împrăștiat apoi în zare, când pornește vântul. Acum sunt trist și-adorm cu tine-n gând Și te zăresc mergând pe o alee suspinând. Se-aude iar în noapte cântul tău de dor Ce se oprește înspre ziuă în pridvor În lunga noapte, curând eu voi pleca, Dar și acolo eu te
Lunga noapte by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83186_a_84511]
-
ridice privirea sau să mimeze că pune vreun dram de pasiune În ceea ce spune. Deși nu dădea deloc impresia că ar fi proastă, ochii ei păreau cumva Împăienjeniți, ca ochii sectanților sau ai fanaticilor. Aveam senzația puteam foarte bine să adorm, să mă scobesc În nas sau să mă ridic și să plec, fără ca ea să ia notă de asta. Când a terminat În cele din urmă și a plecat să stea de vorbă cu o altă fată venită pentru interviu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
leneșe pe care se părea că le inventaserăm noi doi. Însă nu-ți mai face atâtea griji. Cum spuneai și tu, nu știi sigur că ai obținut postul. Om trăi și om vedea. Am pregătit o cină frugală și am adormit cu ochii la Letterman show. Tocmai visam că niște nesuferiți de copii de nouă ani făceau amor pe terenul de joacă În timp ce Înghițeau vagoane Întregi de cuvinte din engleza veche și zbierau la adorabilul și iubitorul meu prieten, când a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
părea furioasă peste măsură. — Bună, e totul În regulă? — Crezi că te-aș suna dacă totul ar fi În reguă? Am o mahmureală de-mi vine să mor, și tocmai când terminasem de vomitat și eram căt pe ce să adorm, mă scoală o cucoană țâfnoasă, zicea că lucrează la resurse umane la Elias-Clark. Pe tine te căuta. Cu noaptea-n cap, la șapte și-un sfert. Așa că sun-o. Și spune-i să facă pierdut numărul meu de telefon. — Iartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
era prea mică, dar Kendra și Shanti se prăbușiseră amândouă În fața televizorului, cu caserolele cu salată neatinse În fața lor. Am crezut că așteaptă să se termine episodul din Real World la care se uitau, dar am observat pe urmă că adormiseră amândouă. Halal viață duceam toate trei. Stai așa, am o idee, a zis el și a pornit În vârful picioarelor spre bucătărie. S-a Întors cu două pungi mari de plastic pentru gunoi pe care le-a Întins peste plapuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
oribil, cântecul Every Rose Has Its Thorn. Iar eu o cărasem la mine acasă În seara În care Împlinise douăzeci și unu de ani, o vârâsem În patul meu, asigurându-mă la fiecare zece minute că respiră, după care, Într-un final, adormisem pe covor, lângă pat, când m-am simțit cât de cât sigură că ea avea să supraviețuiască până dimineața. Se trezise de două ori În timpul nopții. Prima dată, ca să vomite de partea cealaltă a patului - cu un sincer efort de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
meu și or să-ți facă rabat. Trebuie să mă Îmbrac. Ne vedem curând. — OK, scumpo. Sper că ești pregătită de muncă azi! Capul mi-a căzut Înapoi pe pernă și m-am Întrebat care ar fi consecințele dacă aș adormi la loc. De-a dreptul sumbre, ținând cont de faptul că ai mei veniseră cu mașina tocmai din Connecticut ca să mă ajute pe mine la mutat. Exact În clipa aceea, deșteptătorul și-a zbierat gâjâitul specific În falset. Aha! Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Mă scuzați dacă... — Sună-mă după ce te calmezi, a zis el. Nu mai stau să ascult toate astea. Și a Închis telefonul. A Închis telefonul! Am așteptat să mă sune din nou, dar n-a făcut-o, și până când am adormit, În sfârșit, pe la trei dimineața, nu mă sunase nici el, nici Lily. Iar acum era ziua de mutare - o săptămână Întreagă mai târziu - și, cu toate că nici unul dintre ei nu dădea semne vizibile de supărare, nici unul dintre ei nu mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
În seara din ajun și singurul lucru care mi‑a venit În minte a fost că văzusem pe TNT filmul Dirty Dancing pentru a șaizeci și opta oară În viața mea. Și din toate aceste vizionări, fusese prima În timpul căreia adormisem Înainte ca Johnny să anunțe: „Nimeni nu o pune pe Baby la colț“ și să o răpească, la propriu, până când doctorul Houseman urma să recunoască faptul că știe că nu Johhny a fost cel care a băgat‑o pe Penny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cântecel. Mă durea capul după fiasco‑ul de aseară. Fusese plăcut să Îi fac o surpriză lui Alex și incredibil de relaxant să lenevesc puțin prin apartamentul lui, dar, pentru prima oară după multe, multe luni, nu reușisem nicicum să adorm. Am avut iarăși și iarăși, la nesfârșit, mustrări de conștiință, rememorări bruște ale felului În care mă sărutase Christian pe gât și cum sărisem apoi Într‑o mașină ca să mă văd cu Alex, fără să‑i spun Însă nimic. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
o mașină ca să mă văd cu Alex, fără să‑i spun Însă nimic. Deși am Încercat să Împing gândurile astea la o parte, ele au tot revenit, de fiecare dată mai intens. Când am reușit În cele din urmă să adorm, am visat că Alex fusese angajat pe post de bonă pentru Miranda și - cu toate că În realitate bona nu locuia În casa ei - fusese obligat să se mute cu familia ei. În visul meu, de câte ori voiam să mă văd cu Alex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
să comande ceva de mâncare și să stăm acasă. Eu mormăisem drept răspuns ceva de un sarcasm care nu‑și avea rostul - cum că nu merită să facă efortul, pentru că oricum n‑o să ajung acasă decât foarte târziu și o să adorm pur și simplu și că măcar unul dintre noi ar trebui să se bucure de viață vineri seara. Acum voiam să‑i spun că fusesem furioasă pe Miranda, pe Runway, pe mine Însămi, dar nu pe el și că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
era obligatoriu să plec la Paris pentru că așa era cel mai bine pentru viitorul meu, că ea nu era alcoolică și că eu nu eram o soră denaturată pentru că plecam din țară după ce Jill tocmai născuse primul copil. Dar ea adormise peste plapumă complet Îmbrăcată, iar paharul gol de cocktail trona pe masă. Laptop‑ul Toshiba era deschis lângă ea pe pat și m‑am Întrebat dacă reușise să scrie măcar un cuvânt. M‑am uitat. Bravo! Inserase Întreg antetul, inclusiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
când suna, de teamă că putea fi Ea - am răspuns imediat, gândind că, fără doar și poate, era Alex. Știam eu că nu putea lăsase lucrurile așa, În coadă de pește. În fond, el era omul care nu putea să adoarmă fără să mă sărute și fără să‑mi ureze somn ușor; nici vorbă să dispară așa, mulțumit cu ideea că nu o să mai vorbim timp de câteva săptămâni. — Bună, iubitule, am șoptit și am simțit că deja mi‑e dor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
să aducă salate și să umple paharele cu vin. Am privit‑o precaut pe Miranda, care părea total plictisită și iritată, și am Încercat să mă fac cât mai mică după copacul din ghiveciul de care mă rezemam ca să nu adorm de‑a‑npicioarelea. Nu știu sigur cât timp ochii mei au rămas Închiși, dar exact În momentul În care pierdusem controlul asupra mușchilor gâtului, iar capul meu pornise să se aplece Înainte, am auzit vocea ei. — Ahn‑dre‑ah! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
eram pregătită să mă Înfrupt cu omletă, cornuri, prăjituri, brioșe, cartofi, pufuleți și clătite, care au venit Însoțite de o aromă amețitoare. După ce am devorat toată mâncarea și două cești de ceai, m‑am Împleticit Înapoi spre pat și am adormit atât de rapid, Încât m‑am Întrebat dacă nu cumva Îmi pusese cineva un somnifer În sucul de portocale. Masajul a reprezentat un mod perfect de a Încheia ceea ce fusese o zi binecuvântat de relaxată. Toată lumea lucra În locul meu, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Înfiorătoarea subțirime a gîturilor, Încheieturilor mîinilor și degetelor... I se păru miraculos că se Întorsese cu totul dintr-un loc al multilării la o priveliște vie, caldă, frumoasă și neatinsă. O mai urmări o vreme, pînă fu sigură că Helen adormise la loc, apoi se ridică și o Înveli bine cu așternutul, acoperindu-i umerii și o mai sărută ușor Încă o dată. Închise ușa dormitorului la fel de Încet cum o deschisese și se Întoarse În salon. Își desfăcu cravata și-și descheie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În cele din urmă se liniști și-și termină țigara, așezîndu-se mai confortabil. După ce o să se liniștească deplin și o să fie sigură că trenul rapid n-o să se mai Întoarcă, o să se ducă la culcare. S-ar putea să nu adoarmă o oră sau chiar mai mult. O să stea să asculte respirația liniștită a lui Helen prin Întuneric. S-ar putea s-o ia pe Helen de Încheietura mîinii și să-i simtă miraculosul ticăit al pulsului. Era extraordinar cum În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
rotundă și vie În Îmbrățișarea ei. Helen Își Întoarse capul și-i Întîlni privirea. — Ești Încordată, zise ea. — Așa cred. Iată o idee. Încordează-te și tu. — Să mă Încordez patruzeci de minute cu tine? Apoi să fiu nevoită să adorm de una singură? — Vino la stație cu noi, cînd o să plecăm, zise Kay. Își ridică și-și coborî sprîncenele. O să-ți arăt partea din spate a ambulanței mele. — Ești țicnită, spuse Helen rîzÎnd. Ce naiba ai? — SÎnt Îndrăgostită, asta-i tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Îl auzi cînd se duce la baie, și apoi În dormitor, trăgînd draperia și uitîndu-se În stradă. Acolo era liniște. Întreaga clădire era cufundată În liniște. Probabil că erau apartamente goale pe fiecare latură. CÎnd se Întoarse, ea aproape că adormise. Se ghemui lîngă ea și-i atinse fața. — Ți-e cald, Viv? Ești rece, sloi. — Chiar așa? Eu mă simt bine. — Vrei să te Întinzi În pat? Vrei să te duc? Ea refuză, clătinîndu-și capul, incapabilă să vorbească. Își deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]