9,641 matches
-
simțirii, evoca despărțirea de o iubită „albă precum crinul”, cu „unduioase” coame și „chip îngeresc”, retragerea din lume, așteptarea morții (Către moarte, Pavilionul romantic). Precum Barbu Paris Mumuleanu și după modelul englezului James Thomson, C. a dat o poezie a anotimpurilor. Descrierea naturii se face în notele ei foarte generale, conform tiparului pastoralei clasice. Urmând linia programatică recomandată literaturii naționale de „Dacia literară”, reia tema „ruinurilor” în O noapte pe ruinele cetății Neamț, imprimând meditației un accentuat caracter patriotic. „Bărbăția” trecutelor
CUCIURAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286547_a_287876]
-
jalea, „dorul nemărginit”, generate de plecarea ori necredința iubitului. Motivul iubitei părăsite revine deseori în aceste versuri, care își au izvorul cu deosebire în stările de tristețe. Cuplul nefericit se întâlnește și în baladele de tip romantic. Autoarea preferă cadrul anotimpurilor reci și mohorâte, dar simbolurile șterse, limbajul fără strălucire și incorectitudinile prozodice scad mult din valoarea liricii ei. Altfel, C.-P. versifică relativ ușor și într-o limbă lipsită de stridențe neologice. A scris și scurte povestiri cu subiecte inspirate
CUGLER-PONI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286561_a_287890]
-
nocturnă a satului, în Noapte de vară. Iar zarva, veselia, joaca fără griji a copiilor compun în Iarna pe uliță un fundal sonor și plin de verva mișcării, pentru a contura tabloul unei vitalități senine, în care se concentrează specificul anotimpului. Amplificate de versificația evocatoare, notațiile senzoriale configurează climatul unui anotimp (În miezul verii). Deseori pastelul trece, prin personificare și alegorie, în fantezie (Ștrengarul văilor, Seara). Dar cu toată concretețea ei vie, lumea lui C. nu e numai cea din afară
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
joaca fără griji a copiilor compun în Iarna pe uliță un fundal sonor și plin de verva mișcării, pentru a contura tabloul unei vitalități senine, în care se concentrează specificul anotimpului. Amplificate de versificația evocatoare, notațiile senzoriale configurează climatul unui anotimp (În miezul verii). Deseori pastelul trece, prin personificare și alegorie, în fantezie (Ștrengarul văilor, Seara). Dar cu toată concretețea ei vie, lumea lui C. nu e numai cea din afară. Pentru că, în priveliștea naturii și în riturile ei, poetul ajunge
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
din anii ‘ 70, sunt sporadice, la „Ateneu”, „Cronica”, „România literară” ș.a., dar și la publicația „Interferențe” a cenaclului bucureștean „Relief românesc”. Între numeroasele tipărituri ale lui C. se află plachetele de versuri Trec păsări în amurg (1929), Nopți provinciale (1931), Anotimpuri (1934), Zodiac și Întoarcerea la sat (1935), cărora li se adaugă, peste mai bine de trei decenii, volumul retrospectiv Versuri (1969), Iubiri și nunți (1973) Vânător în amurg (1975) și Ieșirea din basm (1981). Cărțile de versuri sunt concurate, într-
CUCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286549_a_287878]
-
1931; Ion Creangă ca pedagog, Râmnicu Sărat, 1931; Humorul lui Creangă, Râmnicu Sărat, 1931; Basmele lui Creangă, Râmnicu Sărat, 1931; Copilul în „Amintirile” lui Creangă, Râmnicu Sărat, 1931; Privire fugară asupra operei literare a domnului Const. Kirițescu, Râmnicu Sărat, 1933; Anotimpuri, Râmnicu Sărat, 1934; Poezia lirică a domnului N. Iorga, Râmnicu Sărat, 1934; N. Iorga. Naționalismul semănătorist. Semnificația dramelor sale istorice, Râmnicu Sărat, 1934; Însemnări despre gândirea lui Creangă, Râmnicu Sărat, 1935; Ioan Creangă, Râmnicu Sărat, 1935; Însemnări despre poezia populară
CUCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286549_a_287878]
-
Se consideră că Hipocrate a fost cel care a postulat existența a patru mari umori ale corpului uman: bila galbenă, respectiv neagră, limfa și sângele, care au fost corelate cu cele patru elemente constituente ale lumii și cu cele patru anotimpuri: focul/vara, pământul/toamna, apa/iarna și aerul/primăvara. Prezența lor în exces determină dezvoltarea a patru tipuri temperamentale corespondente: coleric, melancolic, flegmatic și sanguinic. Umorile descrise conferă temperamentului - deci și personalității - atributele unei structuri dimensionale. Acesta pentru că firea umană
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
ca redactor-șef adjunct la „Lupta de clasă” (1962-1981). Între 1948 și 1950 și între 1969 și 1982 a fost profesor și decan al Facultății de Ziaristică a Academiei „Ștefan Gheorghiu” din București. A colaborat la „Viața românească”, „Diplomat Club”, „Anotimpuri literare” (Timișoara) ș.a. Publicist militant, conducător la „Scânteia” al sectorului cultural, semnatar al unora dintre cele mai dogmatice articole de directivă literară din perioada stalinistă și din cea imediat următoare, I. demasca ceea ce el numea „falsele «modele»”, fiind împotriva revenirii
IGNAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287508_a_288837]
-
temă predilectă. Caracteristic poeziei lui este sentimentalismul alimentat de nostalgii vagi, de doruri și melancolii. Cântec al toamnei, versurile au o turnură de romanță sau de rugă duioasă și nostalgică, iar elementele figurale, împrumutate din universul cromatic și muzical al anotimpului preferat, sunt expresii ale melancoliei și tristeții, decorul autumnal fiind cadrul cel mai adecvat rostirii lor: „Cât mai avem din timp la îndemână / și-amurgurile încă nu-s prea reci, / Să rătăcim pe-afundele poteci / Cu umbrele pădurilor de mână
DANCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286681_a_288010]
-
A colaborat la „Argeș”, „Ateneu”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Iașul literar”, „Manuscriptum”, „Ramuri”, „Revue roumaine d’histoire” ș.a. Poetul este un pillatian pendulând între notația pastelistă grațios-caligrafică și fulgurația reflexivă. Catrenele și distihurile din Cumpăna gândului, Semnul zăpezii (1984), Furtuna unui anotimp (1989) ș.a. cuprind meditații prilejuite de amintiri și de presimțirea orizontului vesperal al vieții. Percepția proaspătă a lucrurilor nu e însă sufocată de asemenea evaziuni. Tot astfel, în peisajele poetului, nostalgica privire înapoi se îngână cu beatitudinea clipei prezente, rezultatul
DAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286671_a_288000]
-
se adaugă editarea, în 1974 și 1976, a lucrărilor lui Sextil Pușcariu Cercetări și studii și Limba română. SCRIERI: Contribuții, București, 1978; Confluențe, București, 1980; Cumpăna gândului, București, 1981; I. I. Mironescu, Iași, 1982; Semnul zăpezii, București, 1984; Furtuna unui anotimp, Iași, 1989; Anton Pann, București, 1989; Orga inimii, București, 2000; Pașii memoriei, București, 2001; Altfel de martori, Iași, 2002; Draperia de ceață, Iași, 2003; Probleme de filologie română. Orientări și repere, Iași, 2003. Antologii: Al. O. Teodoreanu, Versuri, pref. D.I.
DAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286671_a_288000]
-
un arici, Chișinău, 1988; Sunt verb, îngr. și pref. Ion Ciocanu, Chișinău, 1990; Melcul și steaua, Chișinău, 1996; Rânduri de rând, București, 2000; Coroana de umbră, pref. Mihai Cimpoi, București, 2002; Saltul din efemer, Chișinău, 2003. Traduceri: Pablo Neruda, Patru anotimpuri ale inimii, Chișinău, 1969, O sută de sonete de dragoste, Chișinău 1972; Iannis Ritsos, Martorul, Chișinău, 1977; Jules Verne, Un căpitan de cinsprezece ani, Chișinău, 1982. Repere bibliografice: Eliza Botezatu, Poemul moldovenesc contemporan, Chișinău, 1981, passim; G. Mazilu, Cu scut
DAMIAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286663_a_287992]
-
aeroportul din Timișoara, de unde se pensionează la cerere în 1986. A fost angajat și în învățământ, ca profesor la Reșița și la Timișoara (1969-1976). Este fondatorul Societății literar-artistice „Sorin Titel” din Banat, al cărei președinte devine în 1990. Fondează revista „Anotimpuri literare” (redactor-șef adjunct), almanahul literar-cultural „Frăția”, inițiază seria nouă a revistei „Vrerea” (redactor-șef) și editează volumul colectiv Primul lup de mare (1996), consacrat centenarului Victor Vlad Delamarina. Debutează în 1968, în „Orizont”. A colaborat la revistele „Orizont”, „Familia
DANCIU PETNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286679_a_288008]
-
literar. Blocajul sau carența afectivității, puse în seama personajului feminin, constituie tema lui de profunzime. Patetizările neconvingătoare și ifosul filosofării artificializează însă un discurs narativ de o insuficientă performanță analitică. Un dram de poezie ar fi în evocarea toamnelor bucureștene. Anotimp care împânzește un abur de melancolie și în amplul reportaj monografic București (1935). Descripția, un lucru neobișnuit la D., primește o tentă de romanțare, privirea bucureșteanului prin adopțiune îmbrățișând forfota colorată a unei urbe de o veselă balcanitate cu o
DAMIAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286664_a_287993]
-
amplu studiu analitic, publicat în italiană. Refugiat la Paris în 1949, C. participă la sesiunile științifice ale Centrului Românesc de Cercetări și la reuniunile literare ale tuturor cenaclurilor românești create în exil. Este membru fondator al cenaclului și al revistei „Anotimpuri” (1955) și colaborator la majoritatea publicațiilor literare românești ale exilului, de la „Caete de dor”, „Destin” „Semne”, „Limite”, „Ethos” până la „Prodromos”, „Revista scriitorilor români”, „Ființa românească” ș.a. După 1989 și-a reluat colaborarea și la o serie de publicații literare din
CARANICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286100_a_287429]
-
un arbore, Iași, 1971; Oracol deschis, București, 1971; Banchetul, Cluj, 1973; Cântarea cântărilor, București, 1973; Horă de vulturi, București, 1974; Heraldica iubirii (1963-1973), București, 1975; Nobila stirpe, București, 1976; Psalmii lui Zamolxe, București, 1976; Temerile lui Orfeu, București, 1978; Hora anotimpurilor, București, 1979; Un spațiu de dor, pref. Petru Poantă, București, 1980; Ca muntele-n amiază, București, 1981; Timpul judecător, București, 1982; Sonete, București, 1983; Pasărea de cenușă, București, 1986; Clipa eternă (1963-1988), pref. Radu Enescu, București, 1988; Dorador: Jurământul-Dorador: Le
CARNECI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286116_a_287445]
-
cele din poezia lui Blaga (cu ecouri din Laudă somnului, La cumpăna apelor, La curțile dorului), elementele de bestiar și peisagistică vitalist-mitice, cu accente de fantastic folcloric. C. cultivă tema străbunilor, a obârșiei, tinzând spre cristalizarea identității eului liric. Cartea anotimpurilor (1976) e o scriere „pentru copii”, în care răzbat pe alocuri unde de suavitate sau scânteieri ludice. În Adalbert Ignotus, ciclu baladesc despre un ciudat personaj, „păstor” peste mărunte sălbăticiuni, discursul poetic, de o calofilie discretă, etalează o prețiozitate livrescă
CAUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286143_a_287472]
-
vagi angoase - oferă materie unor poeme în care sentimentele de dragoste sunt iscodite cu discreție și oarecare complicație. În general, observația peisagistică e încărcată de lirism, iar introspecția e susținută cu recuzită de peisaj. SCRIERI: Primejdii lirice, Iași, 1973; Cartea anotimpurilor, București, 1976; Adalbert Ignotus, Iași, 1977; Văzduhul de cuvinte, București, 1979. Repere bibliografice: Ulici, Prima verba, I, 60-63; Dinu Flămând, Daniela Caurea, SXX, 1977, 4-5; A.I.R., Daniela Caurea, Ion Lotreanu, Primejdiile artei, primejdiile vieții, Eugenia Tudor-Anton, Tânăr poet la
CAUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286143_a_287472]
-
Xirolivad, Grecia - 1.IV.1939, Cavarna - Caliacra), poet. Învață carte la școala românească din satul natal, iar în lunile de vară - fără a-și întrerupe învățătura - învață în „satele” în mișcare, așezări de colibe ale consătenilor aflați în transhumanță, după anotimp, cu turmele de oi, în căutare de pășuni. Frecventează apoi cursurile liceului român din Bitolia, în Macedonia, după care, venit în țară, se înscrie la Facultatea de Litere din București, pe care nu a absolvit-o însă, din cauza condițiilor materiale
CEARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286154_a_287483]
-
exilului, evidențiază un intelectual fin, cu o amplă deschidere spre problematica majoră a epocii sale, dar și cu un bine nuanțat concept al specificității românești într-un timp al „globalizării”, care tinde să anuleze tocmai specificitatea. Cronicile și microeseurile din „Anotimpuri”, „La Nation roumaine” sau „România” pun în valoare aspecte inedite ale mișcării literare românești din exil și refac imaginea exactă a momentelor literare și a operelor importante ale culturii noastre deformate de propaganda comunistă, fie că este vorba de eseistica
CAZABAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286147_a_287476]
-
modul de a percepe natura și sensul vieții, atât în poezie, cât și în proză. A rămas de altfel, în plan biografic, ieșeancă de-a lungul întregii vieți. Nostalgia traiului patriarhal, profunzimea trăirilor, liniștea care acoperă furtunile din adâncuri, contemplarea anotimpurilor și a viețuitoarelor fac parte din alchimia sufletească a spațiului care l-a dat pe M. Sadoveanu. Umorul gentil al scriitoarei a fost deseori apropiat de cel al lui G. Topîrceanu. O altă componentă a stilului său este feminitatea firească
CAZIMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286152_a_287481]
-
astfel de o structură orientală a poemului. Prin concizia și plasticitatea lor, multe dintre aceste versuri au devenit binecunoscute. În volumele Fluturi de noapte (1926) și Cântec de comoară (1931), tematica se referă într-o măsură mai mare la natură (anotimpurile de trecere, viețuitoarele mici) și la biografia personală (bunici, vacanțe din copilărie). Un alt volum de poezii, Licurici. Cronici fanteziste și umoristice (1930), conține un alt fel de versuri (ca subiect, nu ca stil) - adică răspunsuri și replici la diferite
CAZIMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286152_a_287481]
-
Titlul volumului Înainte de proverbe (1978) sugerează principalul filon al poeziei lui C.-R.: celebrarea tradiției. Efuziuni lirice și sugestii metaforice relevă relația organică, esențială, cu pământul natal a unui eu dezindividualizat, identificat cu duhul înaintașilor. Peisajul terestru sau cosmic, rotirea anotimpurilor, roadele câmpului, contactul cu spiritul locului, trăiri intime sunt distilate în imagini animate de lumini și culori. Proiectate pe acest fundal, meditațiile asupra timpului, a îmbătrânirii și morții își atenuează dramatismul. Reprezentări alegorice ale condiției poetului afirmă statutul deosebit al
CERNA-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286172_a_287501]
-
RL, 1994, 16; Negoițescu, Scriitori contemporani, 76-79; Simuț, Incursiuni, 250-259; Constantin, Complicitatea, 87-90; Ovid S. Crohmălniceanu, Amintiri deghizate, București, 1994, 129-141; Alex. Ștefănescu, Un kamikaze al poeziei, RL, 1995, 35; Geo Șerban, Caraion x 3, LCF, 1995, 29; Ion Caraion. Anotimpuri în infern, CC, 1996, 1-2 (semnează Eugen Simion, Valeriu Cristea, Emil Manu, Dorin Tudoran, Gabriel Dimisianu, Georgeta Horodincă, Virgil Nemoianu, Ion Negoițescu, Andriana Fianu, Horia Georgescu, Valentin Silvestru, Alexandra Crăciun, Dinu Pătulea, Sebastian-Vlad Popa, Ilie Constantin, Daniela Zeca, Andrei Grigor
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
o inflexiune de umor, sonetele - înmănuncheate în Scrieri lirice, 1973 - întrețes îngândurări de convenție (despre deșertăciunea vieții, labilitatea soartei ș.a.) și rostiri de moralist încrezător, sub „clare ceruri”, în valorile sufletești pozitive. Tristețea ce se împânzește, prelingându-se dintr-un anotimp în altul, printre irizări albăstrui, exprimă chinurile potolite ale unei iubiri târzii. În creația poetică a lui C., după atâtea întortocheri și canoniri, sonetele aduc o liniște și o claritate reconfortante. SCRIERI: Exod, Cernăuți, 1933; Proze pentru anul inimii, Cernăuți
CHELARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286187_a_287516]