12,966 matches
-
de cel roman, dar și de tipul medieval de pînă atunci. Omul de tip renascentist, care a fost continuat de tipul modern, tinde să călătorească, să cunoască mai multe popoare și să vorbească mai multe limbi. De aceea, în vreme ce gînditorii antici își bazau opiniile despre limbă exclusiv pe fenomenele limbii proprii, reducînd chiar proble-ma originii limbii la interpretarea acestor fenomene, filozofii din epoca Renașterii și de mai tîrziu au recurs la unele observații bazate pe comparație, iar judecățile asupra limbilor au
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
se vorbesc astăzi în Europa și teritoriile pe care sînt ele răspîndite reprezintă un rezultat al istoriei sociale și culturale a continentului, iar nu al istoriei proprii fiecăreia dintre ele. Unele dintre aceste limbi, precum neogreaca, au continuitate cu lumea antică europeană în sensul că sînt continuatoare unice ale unor limbi de atunci. Altele, precum limbile romanice, germanice și slave, continuă lumea antică, dar în forme diversificate și cu transformări atît de numeroase și de profunde încît reprezintă mai degrabă o
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
iar nu al istoriei proprii fiecăreia dintre ele. Unele dintre aceste limbi, precum neogreaca, au continuitate cu lumea antică europeană în sensul că sînt continuatoare unice ale unor limbi de atunci. Altele, precum limbile romanice, germanice și slave, continuă lumea antică, dar în forme diversificate și cu transformări atît de numeroase și de profunde încît reprezintă mai degrabă o discontinuitate în raport cu ea, fiindcă latina nu se regăsește ca atare în nici una dintre limbile romanice și nici germanica comună sau slava comună
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
în raport cu ea, fiindcă latina nu se regăsește ca atare în nici una dintre limbile romanice și nici germanica comună sau slava comună în vreuna dintre limbile germanice, respectiv slave. Alte limbi, precum maghiara, finlandeza și estona nu au legătură cu lumea antică europeană, deoarece au ajuns în teritoriile actuale prin migrații tîrzii pornite din zonele Asiei. În sfîrșit, există limbi cu răspîndire redusă, precum basca, ce reprezintă relicve ale Europei preistorice și preindo-europene. Pe continentul european, în zona de sud-est, a existat
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
substratul idiomurilor germanice 45. Limba germanică comună reprezenta o ramură a limbi-lor indo-europene, față de care prezintă o reducere a cazurilor la patru și a timpurilor de bază la două (prezent și trecut). De asemenea, la fel ca latina, această limbă antică a renunțat la exprimarea numărului dual, dar are trăsătura proprie de a fi creat o declinare specială a adjectivului. Din cea mai veche fază cunoscută (secolele al III-lea al IV-lea d.Hr.) limbile germanice se împart în trei
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
germanice compacte s-au stabilit în interiorul imperiului. Desigur, fenomenul a avut importante consecințe lingvistice, dar și urmări care au dus la formarea, în partea vestică a romanității, a tipului de cultură occidental, diferit de modelul reprezentat pînă atunci de cultura antică. Realizînd organizări statale puternice în interiorul spațiului romanic și caracterizîndu-se prin forme specifice de organizare socială, germanicii erau admiratori consecvecți ai valorilor romane pe care înțelegeau să le moștenească, dar au realizat orientări proprii în dezvoltarea culturală, continuînd unele dintre ele-mentele
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
parte dintre termeni au fost preluați din latină. De altfel, în perioada Renașterii (secolele al XIV-lea al XVI-lea) s-a produs o întărire a poziției limbii latine ca limbă de cultură, avînd un prestigiu foarte mare, redescoperirea valorilor antice greco-latine fiind însoțită de preluarea modelelor romane, între care cele literare în primul rînd. Pe de o parte, limbă a muzelor și, pe de altă parte, limbă a minții, latina a devenit modelul de necontestat pentru limbile literare moderne europene
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
s-a întîmplat cu italiana din epoca Renașterii sau cu franceza din secolul luminilor. Cunoscînd în astfel de etape realizări culturale de excepție, limbile italiană și franceză au putut integra pe scară extinsă și valorile altor culturi, îndeosebi ale celor antice și, în primul rînd ale celei latine, sub forma împrumuturilor lexicale. Din acest motiv, italiana și franceza au putut deveni intermediarul pentru îmbogățirea altor limbi europene cu elemente lexicale ale căror origini se află în latină sau în vechea greacă
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
latină, limbile romanice și germanice au realizat derivate și compuse, întregind astfel familiile prin mijloace proprii. Această situație pornește de multe ori de la necesitatea de a avea denumiri pentru idei (constructe ale minții sau reprezentări de realități) inexistente în lumea antică și care nu existau nici în perioada în care latina reprezenta limba de cultură a Europei. Între limbile moderne care au realizat astfel de creații pornind de la împrumutul latin, se pot menționa, în ordinea descrescătoare a frecvenței fenomenului, franceza, italiana
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
în acest sens, mai întîi, limba veche greacă valorificată direct sau indirect de toate limbile literare europene, apoi limba latină și unele dintre descendentele ei occidentale (franceza, italiana, spaniola, portugheza) și, în sfîrșit, unele dintre limbile germanice (engleza, germana). Limbile antice, supranumite și limbi clasice, au influențat și continuă să influențeze limbile literare europene moderne deși corespondentul lor popular a fost transformat foarte mult încît a devenit o altă realitate care a stat la baza unor limbi literare diferite de cele
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
nu a preluat elementele cu originea în latină. Fenomenul este explicabil, în mare parte, printr-o orientare de principiu a limbii de cult a ortodocșilor, care considerau latina o marcă a catolicismului, dar se continua în parte și o tradiție antică, care presupunea împrumuturi dinspre greacă spre latină și nu invers. De aceea, în neogreacă ceea ce în alte limbi europene este acoperit de derivate de la lat. populus, corespunde, în special, unor construcții ce au la bază cuvintele laós (λαóς) (care, atît
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
italiană) ori dintr-o limbă germanică (germana și, rar, engleza). Prin aceasta, unele dintre limbile romanice și germanice au putut contribui la patrimoniul european nu numai prin elementele proprii, ci și prin această mijlocire în continuarea și în răspîndirea valorilor antice în lumea modernă. Clasificarea tipologică a limbilor romanice și germanice Gruparea limbilor în funcție de limba-bază din care au evoluat reprezintă clasificarea lor genetică, iar faptul că moștenesc trăsăturile principale din aceeași limbă-bază face ca între limbile din aceeași clasă genetică să
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
S-a produs, de aceea, o "afirmare a romanității" atunci cînd a apărut conștiința de sine a popoare-lor romanice care și-au asumat propria identitate, nu numai în raport cu vorbitorii unor limbi nelatine (această latură avînd o tradiție în însăși lumea antică), dar chiar față de latină și, în cazul fiecărei comunități de romanici, de vorbitorii altor idiomuri de origine latină 96. Ca să se poată ajunge la această conștiință a distinc-tibilității era însă absolut necesară existența unor comparații și a unor raționamente ce
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
lor spre afirmarea ca limbi ale culturii de erudiție. Autorii de gramatici și de retorici, dintre care unele au avut o mare circulație în teritoriile romanice apusene, au făcut cercetare lingvistică în spiritul tradiției formate de vechile limbi de cultură antice, greaca și latina. Importanța extraordinară a spațiului în care se vorbesc limbile romanice apusene pentru cultura europeană constă în ruperea de latinitate pentru a o putea continua și transmite în forme moderne originale, asigurînd prin aceasta unitatea și continuitatea culturii
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
care se vorbesc limbile romanice apusene pentru cultura europeană constă în ruperea de latinitate pentru a o putea continua și transmite în forme moderne originale, asigurînd prin aceasta unitatea și continuitatea culturii europene în ansamblu, printr-o delimitare de lumea antică și, în același timp, o continuare a ceea ce a creat această lume97. Fenomenul pornește de la faptul că, în statele catolice occidentale, limba latină a fost folosită de-a lungul Evului mediu ca limbă de cultură, astfel încît, între limbile romanice
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
originalul. În acest sens, de mare importanță este paratextul care trebuie să însoțească traducerea, în primul rînd prefața, nota asupra ediției și notele explicative și, de aceea, cineva poate cunoaște literatura europeană fără să cunoască toate limbile continentului, pe cele antice și pe cele actuale. În plus, textele interpretative care anturează marile opere ale literaturii pot aduce precizările necesare în legătură cu trăsăturile și cu valoarea originalului. Îndoieli în legătură cu posibilitatea traducerii adecvate s-au manifestat și referitor la textele filozofice, deși aici relația
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
și a Carpaților, însă, după împărțirea Imperiului Roman, partea răsăriteană, cu centrul în Bizanț, s-a grecizat treptat și, în aceste condiții, romanicii din Imperiul Bizantin au fost aduși în situație de inferioritate în raport cu grecii, care se bazau pe moștenirea antică și care se aflau atunci într-o perioadă de revenire culturală și politică, cu o importantă latură reprezentată de teologie și de ierarhii religioși. Pe lîngă aceasta, foarte de timpuriu, teritoriul balcanic al Romaniei (teritoriul de limbă latină) a fost
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
au fost supuși numai influențelor de tip oriental care nu sprijineau progresul în sens european, iar, prin mijloace proprii, ei nu au putut continua tradiția modului de viață roman. În Apus însă, s-a menținut întotdeauna o legătură cu lumea antică romană, iar limba latină a rămas model de exprimare elevată și, de aceea, în ciuda economiei închise, în Occidentul medieval romanic, a existat o anumită circulație a valorilor culturale, fenomen care s-a intensificat mereu și a devenit foarte pronunțat începînd
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
de el... După atâtea încercări disperate de a afla când a fost fondată Junimea - fără un rezultat palpabil - ar fi bine să tragem cu ochiul prin titlurile prelegerilor populare. Printre titlurile înscrie găsim: Înrâurirea Revoluției franceze asupra ideilor moderne, Tragedia antică și modernă, Religiunea în popor, Despre sunete și culori sau despre minte și inimă. Iată un al șir de titluri: Limba cronicarilor și limba de astăzi, Poezia populară, Studiul istoriei, Muzica populară, Artele plastice. Un ciclu de prelegeri - cel din
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
formele acesteia : A învăța vocabule latine pe dinafară, fără a fi pătruns de acel adânc spirit de adevăr, de pregnanță și de frumusețe a antichității clasice, a învăța regule gramaticale fără a fi pătruns de acea simetrie intelectuală a cugetării antice este o muncă zadarnică, o literă fără înțeles. Ca și în Scrisoarea I, unde este cuprinsă în versuri ideea inutilității strădaniei de a deprinde mecanic forme gramaticale și sintagme latinești cu murmurele lor blânde, un izvor de horum-harum/ câștigând cu
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
cu murmurele lor blânde, un izvor de horum-harum/ câștigând cu clipoceală nervum rerum gerendarum, și în acest articol se incriminează învățarea seacă și pedantă a unei limbi moarte. Esențial ar fi, spune poetul- gazetar, ca tinerii să-și însușească spiritul antic în care pot afla regulatorul statornic al inteligenței și caracterului și izvorul simțului istoric. Peste o jumătate de veac, în Cuvântul înainte la revista Favonius din 1926, N.I. Herescu explică titlul noii publicații ca simbol al redeșteptării valorilor clasice mereu
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Herescu întrebuințează unele expresii similare în pledoariile lor. Poetul și clasicistul par să admită existența a două moduri de a te apropia de lumea veche : cunoașterea, oricât de cuprinzătoare, a unor forme osificate, vetuste, și aprofundarea, selectivă, a acelor elemente antice înzestrate cu destulă vitalitate pentru a trezi interesul posterității. Mereu reînnoita întoarcere a dramaturgilor din toate timpurile la sursele teatrului antic, cu precădere la tragedia elină, arată forța de supraviețuire a unora dintre creațiile clasice, dincolo de schimbările inerente de gust
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
apropia de lumea veche : cunoașterea, oricât de cuprinzătoare, a unor forme osificate, vetuste, și aprofundarea, selectivă, a acelor elemente antice înzestrate cu destulă vitalitate pentru a trezi interesul posterității. Mereu reînnoita întoarcere a dramaturgilor din toate timpurile la sursele teatrului antic, cu precădere la tragedia elină, arată forța de supraviețuire a unora dintre creațiile clasice, dincolo de schimbările inerente de gust și de mentalitate ale publicului. Ceea ce ne propunem să arătăm în această lucrare este că, alături de confrații lor de pretutindeni, destui
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
dovedește preocuparea sa de a-și procura și de a studia temeinic cele patru volume ale lucrării lui Charles Dezobry Roma în secolul lui Augustus spre a culege informațiile necesare în vederea elaborării piesei sale. Că Alecsandri cunoștea bine creația poeților antici pe care i-a ales drept protagoniști ai lucrărilor sale dramatice de inspirație clasică o dovedesc numeroasele reminescențe din operele acestora înregistrate în cele două piese. Perso najele din Fântâna Blanduziei sunt prezențe familiare la Horațiu : Neera (oda III 14
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
boală (V 1, 2) răsfrânge chinul zugrăvit în Tristele, III 3 ; îngrijorarea pentru soarta propriilor opere rămase de izbeliște la Roma (V 5) este similară cu preocuparea manifestată în Tristele, I 1. Cele două piese ale lui Alecsandri de inspirație antică au o structură similară. În ambele cazuri, în centru se află un mare poet, cu valoare recunoscută și apreciată de majoritatea contemporanilor, artist capabil la orice vârstă să cucerească femeile prin farmecul versurilor sale. Acesta este contestat doar de câte
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]