11,066 matches
-
ce faci, Gunther. Dacă descoperi ceva, orice, absolut orice, să faci bine să ne spui. Că dacă aflu că ne-ai vândut gogoși, te arunc Într-un KZ atât de repede de o să-ți țiuie afurisitele alea de urechi. Se aplecă spre mine și i-am simțit mirosul transpirației când mă Întrebă: — Ai Înțeles, gură-spartă? — Nu-ți scoate prea mult maxilarul la mine, Dietz, că o să mă văd obligat să-l pocnesc. Zâmbi: — Mi-ar face plăcere, cândva. Pe bune. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
noroc, traficul de valută, piața neagră, pașapoartele noi, cămătăria și tranzacțiile cu bunuri furate. Își mai aprinse o țigară: — Credeți-mă, Herr Gunther, sunt Încă puternice. Nu vreți să aveți de-a face cu ele. Își coborî vocea și se aplecă spre mine: — Am auzit chiar un zvon puternic cum că i-ar fi făcut de petrecanie unui bătrân Junker care lucra pentru primul ministru. Ce ziceți de asta? Polițaii nici măcar nu știu Încă de faptul că ăla e mort. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
de prim-ministru al Prusiei. Apartamentul lui Von Greis se afla la etajul 3 al unui bloc elegant. Nici urmă de portar, așa că am urcat direct. Am lovit cu ciocănelul În ușă și am așteptat. După un minut-două, m-am aplecat ca să mă uit prin cutia de scrisori. Spre surprinderea mea, când am Împins capacul mobil al acesteia, prins Într-un arc strâns, am descoperit că se deschide și ușa. N-aveam nevoie de cine știe ce pricepere ca să-mi dau seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
de animal de pradă și burta leneșă, cel mai mult Îmi amintea de un tigru mare, gras, care se hrănește cu oameni. De parcă ar fi fost, În mod telepatic, conștient de impresia pe care o avea asupra mea, s-a aplecat Înainte și a luat puiul de leu de sub covoraș, punându-l ca Într-un leagăn În poala sa de mărimea unei canapele. Puiul a clipit somnoros, de-abia mișcându-se În timp ce stăpânul său Îl mângâia pe cap și Îi prindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
să-i spun numele celui pentru care lucrez, numele celui care e proprietarul nudului pictat de Rubens. Nu am vrut să-i spun. M-a amenințat că mă bate măr, și tot nu am vrut să-i spun. Rienacker se aplecă În față: — Așa este, Herr Prim-Ministru, confirmă el. Eu mi-am continuat pledoaria: — Fiecare dintre clienții mei are parte de același tratament. Discreție și confidențialitate. Nu aș rezista prea mult În afacere dacă aș proceda altfel. Goering aprobă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
erau lipite afișe de-ale partidului și erau desene cu KPD, Îi dădeau aerul unui loc care nu a mai primit oaspeți de pe vremea când i-a dat mustața lui Bismarck. Am mers la ușa din față, dar era Încuiată. Aplecându-mă, m-am uitat prin gaura de la cutia de scrisori, dar nu se zărea țipenie de om Înăuntru. În vecini, la biroul lui Heinrich Billinger, contabil „german“, cărbunarul livra niște bricheți din cărbune cafeniu pe ceva care semăna cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
dus repede la fereastră și am deschis-o. Am stat o sclipă În fața ei, bucurându-ne de aerul curat. Apoi, privind pe jos, am văzut niște hârtii În fața sobei de gătit. Una dintre ușile incineratorului era deschisă și m-am aplecat ca să arunc o privire. Înăuntru, soba era plină cu hârtie arsă, În mare parte transformată În cenușă. Ici și colo mai erau petice din câte ceva ce nu fusese ars de flăcări. — Vezi dacă poți să salvezi ceva din astea, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
o mătură. Am intrat apoi În sala de mese. Tapetul alb era pătat cu sânge, de parcă avea o imensă julitură, iar pe covor era o pată de mărimea unei farfurii mari. Am călcat pe ceva tare și când m-am aplecat am ridicat ceva ce părea a fi un glonț. Avea o greutate de plumb și era Încrustat cu sânge. L-am ținut În palmă și apoi l-am băgat În buzunarul de la haină. Și mai mult sânge pătase pervazul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
un glonț. Avea o greutate de plumb și era Încrustat cu sânge. L-am ținut În palmă și apoi l-am băgat În buzunarul de la haină. Și mai mult sânge pătase pervazul din lemn al liftului de mâncare. M-am aplecat În puțul liftului ca să strig În jos la Inge și mi-a venit să vomit, atât de puternic era mirosul de putrefacție. M-am tras Înapoi clătinându-mă. Era ceva ce puțea În puțul liftului și nu era vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
privit cu neliniște În timp ce o conduceam Înapoi la masă. — Da’ unde te duci? — Trebuie să discut cu cineva, cineva de aici. O să lipsesc doar câteva minute. Mi-a zâmbit și mi-a zis: — Să ai grijă, te rog. M-am aplecat și am sărutat-o pe obraz: — Ca și cum aș merge pe o frânghie. Ocupantul solitar din fundul separeului avea oarecum aerul lui Arbuckle Grăsanu’. Gâtul lui gros se sprijinea pe două șervete rulate, cât două gogoși, strâns lipite de gulerul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
În tine și te-a angajat În loc de poliție. Noroc de mine, și noroc și de tine, că dacă erai polițai și stăteai colo frumușel să-mi spui ce tocmai mi-ai spus, erai În drum spre lumea ailaltă. M-am aplecat În afara separeului ca să verific că Inge era bine. Îi puteam zări cu ușurință capul acoperit cu păr negru și lucios. Îi reteza macaroana unui tip În uniformă care-și irosea cele mai bune texte de agățat. — Mersi de șampanie, ghimpe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
am mers de cealaltă parte, trecând cu grijă peste o mașină de tuns iarba și lăsându-mă În jos pe sub un copac. Lângă colțul din spate al casei mi-am scos Waltherul, l-am Încărcat și am tras cocoșul armei. Aplecat până aproape de pământ, m-am strecurat pe sub fereastră până la ușa din spate, care era Întredeschisă. De undeva dinăuntrul bungalow-ului am auzit un zgomot Înfundat de voci. Am Împins ușa cu țeava pistolului și ochii Îmi căzură pe o dâră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
chiar mai rău. Am respirat adânc și mi-am apăsat de obraz oțelul rece al armei automate. Răceala lui mi se răspândi pe toată față, o luă În jos pe ceafă și gât, până Îmi pătrunse În suflet. M-am aplecat În fața ușii de la bucătărie ca să mă uit prin gaura cheii. De partea cealaltă a ușii se afla un hol gol, fără nimic pe jos, și mai multe uși. Am apăsat pe clanță. Glasurile veneau dintr-o cameră situată În partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
potrivit pentru gesturi cavalerești, dar nici nu voiam să o Împușc. Așa că am făcut hotărât un pas Înainte și i-am ars una peste maxilar. Cu pistolul lui Jeschonnek pus În siguranță la păstrare În buzunarul de la haină, m-am aplecat să mă uit la el. Nu trebuia să fii antreprenor de pompe funebre ca să te prinzi că era mort. Sunt și modalități mai Îngrijite de a curăța pe cineva În urechi decât cu ajutorul unui glonț de 9 mm. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Întâlnim vreodată, Herr Gunther. Nu cumva ați uitat ceva? Începu să pară nerăbdător: — Nu prea cred, zise pe un ton ușor nervos. — O, ba sunt sigur că da. Mi-am pus o țigară În gură și am aprins un chibrit. Aplecându-mă spre flacără, am tras câteva fumuri grăbite și apoi am aruncat chibritul În scrumieră. Am adăugat: — Colierul. Six rămase tăcut. Numai că deja l-ați recuperat, nu-i așa? l-am Întrebat. Sau cel puțin știți unde se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
secunde pentru ca ochii noștri să se obișnuiască. — Franz, unde dracu’ ești? Am auzit un geamăt și apoi sunetul scos de carnea care lovea peste carne. Apoi i-am zărit: un bărbat cu o siluetă enormă, cu pantalonii lăsați În vine, aplecat peste trupul gol și tăcut al fiicei lui Hermann Six, care era legată cu fața În jos peste o barcă răsturnată. Bărbatul, care avea dimensiunea unui compartiment de bagaje, nu făcu nici o mișcare ca să de ascultare ordinului, nici măcar când acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Încă una. Puteai și tu doar să-l lovești zdravăn. — Ce? Roșcovanului nu-i venea să creadă: Avea căpățâna mai tare decât stejarul din care e făcută ușa unei mănăstiri de maici. Nu, acum n-o mai are. Roșcovanul se aplecă jos lângă mine. Cu un ochi spre oamenii săi, murmură: Ai armă? — Da, i-am răspuns. Uite ce e, n-avem nici o șansă aici, nici noi, și nici ea. Trebuie să facem rost de o barcă. — Și cum rămâne cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
rămân treaz și să-l supraveghez pe Mutschmann, În caz că Își revenea din nou. Cred că speram la una din scenele alea emoționante pe care le vezi În filme, când muribundul e atât de mișcat Încât Își descarcă sufletul În fața celui aplecat deasupra patului său de moarte. Când m-am trezit, era noapte și, peste zgomotele făcute de ceilalți deținuți din spital, care tușeau sau sforăiau, am auzit un sunet inconfundabil, venind din patul de sub mine, făcut de Mutschmann care se chinuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
moarte. Când m-am trezit, era noapte și, peste zgomotele făcute de ceilalți deținuți din spital, care tușeau sau sforăiau, am auzit un sunet inconfundabil, venind din patul de sub mine, făcut de Mutschmann care se chinuia să vomite. M-am aplecat și l-am văzut În lumina lunii, sprijinit Într-un cot, ținându-se cu mâinile de stomac. Ți-e mai bine? l-am Întrebat. — Cum să nu, șuieră el. Ca o țestoasă nenorocită de Galapagos, o să trăiesc veșnic. Gemu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
păcat... să nu fie folosite niciodată, zise el gâfâind. Ai fost bun... cu mine. Așa că am să-ți fac un favor... Să-i faci să transpire, bine? Astea o să valoreze... un camion mare... cu mălai... pentru tine... afară. M-am aplecat spre el ca să-l aud ce spune: — Să-i strângi bine... de nas. Pleoapele lui au clipit tremurat. L-am luat de umeri și am Încercat să-l scutur ca să-l readuc În simțiri. Ca să-l readuc la viață. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
juca cu muscalii la Plevna! îngăimă bătrâna, cu ochii în lacrimi. Haideți suratelor la jioc, că demult n-am petrecut așa de bine! îndemnă Natalița. Și se așezară de-a dreapta și de-a stânga bărbaților, înșirându-se prin odaia strâmtă, aplecându-și capetele, strigând și chiuind de credeai că au dat turcii. După rusască, a venit rândul horelor și bătutelor, la care s-au deprins a dănțui și copiii. Numai bătrâna stătea bucuroasă pe scăunelul de lemn, uitându-se, cu luare
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
lase slujbele târgoveților. Bucuros că a ajuns, omul îndreptă boii spre dugheana lui Ițic, un evreu negricios, cu gura știrbă, care nu se înghesuia la înavuțire, ca megieșii lui. Ziua bună, domnule, rosti bătrânul, scoțându-și căciula din cap și aplecându-se să intre în casa ovreului. He, he, ai gătat slănina, Vasile? se hlizi Ițic, îndreptând un cupon de postav, pe care-l arăta unor femei. Vine Paștele, jupâne și-mi trebuie oarece târguieli, răspunse bucuros țăranul. La mine-i
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
eucalipt și au cântat și dansat zile în șir, în jurul lui, ca să-l facă să crească. De câte ori se opreau din dans și din cântat, se oprea și copacul din creștere. Dar la un moment dat crengile au început să se aplece spre pământ. Ele se alungeau, dar se întindeau pe jos în loc să urce. L-au părăsit și au plantat O tulpină de bambus, cântând și dansând din nou. De câte ori se opreau și făceau o pauză, apărea un nod în prăjina de
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Autobuzele înaintau acum prin defilee înguste, între pereți de rocă plini de licheni, pe care curgeau șuvoaie de apă. Pârâuri aproape secate alergau peste un prund zgrunțuros de gresie și se pierdeau 30 după vreun bolovan înverzit. Clopoței violeți se aplecau peste apa-nghețată. Fabrici de ciment, șantiere cu barăci pe roate, vopsite-n portocaliu, stive de bușteni se-nșirau din loc în loc, urâțind peisajul. Stațiuni montane își risipeau cabanele îmbrăcate-n trandafiri pe pante-nsorite, pe când pe munții din jur
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
au fost din nou despuiate de husele lor kaki, pline de insigne și inscripții (Make love not war), și șoldurile 169 lor acaju erau aidoma cu ale unor femei coapte și dulci, așezate în poala celor care cântau. Profesorii se aplecau unul spre altul, pe locurile din față, rozîndu-și brațele ochelarilor și numărîndu-și elevii. Tabăra, cu lumea ei pestriță și enigmatică, trecuse pe lângă ei fără să lase vreo urmă în mințile lor de adulți: cu fiecare an care trecea, se mai
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]