9,168 matches
-
ce includea estul Banatului și vestul Olteniei. În 1233, documentele menționează aici pe Luca, primul "ban de Severin". Instituția militară a "banatului" era motivată de apărarea văii Dunării față de cumani și de vecinătatea statului Asăneștilor. Organizarea bisericească a provinciei de la apus de Olt a fost vizată deasemeni de regalitatea ungară, iar aceasta a urmărit să instituie în "Țara Severinului" un episcopat propriu. Odată pusă fundația politică (banatul), în Țara Severinului ("Terra Cevrin") și-au făcut apariția, în 1235-1237, "harnicii dominicani" (Iorga
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
urme neșterse până azi.30 Din textul Diplomei ioaniților (1247) distingem două mari formațiuni teritorial-politice în spațiul pus sub autoritatea Ordinului: Țara Severinului, până la Olt, alcătuită din voievodat și cnezate, și Cumania, aflată la est de Olt, în Muntenia. La apus de Olt, figurau cnezatele lui Ioan și Farcaș, apoi "țara cnezatului voievodului Litovoi", recunoscută ca aparținând românilor și care includea și Țara Hațegului, aflată dincolo de munți. Dincolo de Olt, în partea de est, figura Cumania, unde se afla "țara lui Seneslau
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Caffa (Theodosia), în 1266. Coloniile genoveze au fost întemeiate pe pământ mongol, cu voia căpeteniilor acestora, care au concedat teritoriul pentru fondarea de așezări comerciale, în schimbul unui tribut. Se repetă, astfel, istoria fondării coloniilor grecești în Pont, în antichitate. Spre apus, la gurile Dunării și Nistrului, genovezii își fac apariția mai târziu decât în Crimeea, astfel, la 1281, avem știri că negustorii din corăbiile genoveze opreau în portul Vicina, pe malul Dunării. Fostă reședință voievodală a lui Sestlav, Vicina a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de Nipru până la Dunăre (inclusiv Bulgaria). Puterea lui Nogai consta în bunele relații cu genovezii, care fondaseră colonia Caffa și cumpărau grâul din zona Dunării, fapt consemnat de un cronicar bizantin. Este plauzibil ca mutarea centrului hoardei lui Nogai spre apus să se datoreze politicii bizantine, care urmărea divizarea mongolilor. Împăratul Mihail VIII întreținea relații intense cu hanul Nogai, pe care l-a atras de partea sa. După 1261, s-a declanșat o revoltă la Dunăre, în porturile Dobrogei stăpânite de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
lui Andrei III (1290-1301) a pus capăt înțelegerii cu mongolii. Au urmat noi acțiuni ale lui Nogai împotriva Ungariei, a cărui putere atinge apogeul. El instalează un nou țar la Târnovo, în locul lui Gh. Terter, refugiat la Bizanț, iar în apusul Bulgariei, la Vidin, el sprijinea pe Șișman, în sfârșit, cneazul (regele) Serbiei Miliutin i se închină. În 1292, mongolii pătrund în Macva, provincie a regatului ungar, dealtfel, după 1290, ei controlau tot cursul Dunării, de la gurile ei până la Porțile de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
explică și anticipează actul însemnat, care marchează marea sa operă politică și bisericească. Mitropolia Țării Românești Închegarea statală, de la sfârșitul secolului al XIII-lea și începutul secolului al XIV-lea, a fost însoțită de organizarea bisericească. În practica medievală, din Apus și Răsărit, cristalizarea politică (statală) implica o organizare bisericească adecvată. Până în 1359, când este atestat documentar Iachint, nu cunoaștem numele nici unui ierarh de la sud de Carpați. În 1348, acesta este menționat ca mitropolit la Vicina. Se pare că, în anii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
i-a definit identitatea politică și i-a extins teritoriulla moartea sa, a fost înmormântat în ctitoria sa, biserica Sf. Nicolae din Rădăuți. Dimensiunile statului Moldova, în vremea lui Bogdan, nu pot fi estimate exact, nu ne sunt cunoscute: la apus, el se întindea până la Carpați, avanposturile militare ungurești fiind eliminate, la sud, granița comună cu Muntenia era întreruptă din cauza interpunerii regatul Ungariei până la Dunăre ("culoarul unguresc"), la nord, hotarul era pe albia Prutului superior până la Țara Șipenițului (intrată în componența
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Naționalitatea germană, București, 1976, p. 27-114. Idem, Așezarea sașilor în Transilvania (studii), București, 1981. Năsturel Petre Ș., "Descălecat". Mărturia unui cuvânt despre începuturile Țării Românești, în Bul. Bibl. Rom. Freiburg, 1980-1981, p. 121-136. Idem, Așezarea orașului Vicina și țărmul de apus al Mării Negre în lumina unui portulan grec, în SCIV, 1957, nr. 1-4, p. 295-305. Neamțu V., Istoria orașului medieval Baia, Iași, 1997. Necșulescu C., Ipoteza formațiunilor românești de la Dunăre în secolul al XI-lea, în RIR 7, 1937, p. 122-150
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
schimb, încă principalul ministru, era convins de victoria Aliaților. Ca și Brătianu, el voia să profite de ocazie ca să obțină cîștiguri teritoriale. În ciuda acelora dobîndite în 1912 și 1913, Grecia avea încă revendicări în privința Epirului, a Traciei, a părții de apus a Anatoliei, a anumitor insule din Marea Egee, în special a celor Dodecanese, și a Ciprului. Discuțiile asupra acestor probleme aveau să se extindă pe un interval de peste trei ani. După ce Imperiul Otoman a intrat în război, Aliații era foarte dornici
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
cînd, în septembrie, s-a ajuns la un echilibru de forțe pe cursul rîului Sakarya, ultima barieră naturală înainte de Ankara. Bătălia a durat trei săptămîni și a avut drept rezultat o victorie majoră a turcilor și retragerea armatei grecești spre apus. Armata lui Kemal nu era în acel moment destul de puternică pentru a profita de situație și a porni în urmărirea grecilor; a fost nevoie de încă un an de pregătiri înainte ca o asemenea acțiune să poată fi inițiată. Regimul
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
harta Europei, recuperînd teritoriile răpite prin împărțirea țării în secolul al optsprezecelea între Prusia, Rusia și Imperiul Habsburgic. Așa cum fuseseră trasate, granițele ei includeau o numeroasă minoritate ucraineană și rusească în răsărit și o considerabilă populație germană la frontiera de apus. Cehoslovacia îi cuprindea pe cehii din Austria și pe slovacii din Ungaria, alături de o minoritate germană compactă la granița de vest și de o populație ucraianeană la cea estică. Pe viitor, cehii vor urma în mare parte aceeași politică ca
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
mai sus, armata grecească a fost oprită la rîul Sakarya; campaniei i s-a pus capăt definitiv în ziua de 5 septembrie. Grecii, care suferiseră pierderi grele, 3 897 de morți și 20 000 de răniți, s-au retras spre apus.15 Nu a fost făcută nici o încercare de retragere în Grecia a trupelor; atît guvernul, cît și opinia publică s-au opus unei astfel de acțiuni. Datorită propriei sale slăbiciuni militare, timp de un an, guvernul turc nu a reușit
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
aliată cu cea mai redutabilă putere militară de pe continent. Nici un stat balcanic nu putea spera să reziste combinației germano-sovietice sprijinite de Italia. După campania din Polonia, regiunea Balcanilor beneficiase de un răstimp de răgaz, în timp ce armata germană era masată în apus, iar Uniunea Sovietică era ocupată cu problemele din Finlanda, Polonia și Statele Baltice. În vara anului 1940, odată cu instalarea liniștii pe frontul de vest, Balcanii au devenit centrul atenției atît pentru Axă, cît și pentru guvernul sovietic. Statele balcanice trebuiau
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
că aveau să se producă modificări dramatice pe harta Europei, iar România era înconjurată de vecini care aveau pretenții asupra teritoriului ei. Prima care a acționat a fost Uniunea Sovietică, care voia compensații pentru marile cîștiguri teritoriale ale Germaniei în apusul Europei. La mijlocul lunii iunie 1940, trupele sovietice au intrat în Statele Baltice; au fost instalate regimuri marionetă, care au organizat plebiscite și au cerut apoi unirea cu Uniunea Sovietică. În același timp, guvernul sovietic a informat partea germană că va
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
înfrîngerea finală a Germaniei naziste. Dat fiind că soarta statelor balcanice depindea de deciziile luate pe aceste cîmpuri de luptă, este necesar să trecem în revistă evenimentele cele mai importante atît de pe fronturile de Răsărit, cît și de pe cele din Apus. Așa cum vom menționa ulterior, evoluția acestor evenimente s-a reflectat puternic asupra situației din fiecare stat balcanic. La invadarea Uniunii Sovietice, armatele germane erau însoțite de detașamente de italieni, unguri, finlandezi, slovaci, croați și români, precum și de voluntari spanioli. Inițial
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
semnatar atît al Pactului Tripartit cît și al Pactului anti-Komintern. Harta 10. Impărțirea Iugoslaviei Cu toată așa-zisa lui independență, statul era divizat în două sfere de influență, linia de demarcație mergînd de la nord spre sud; Italia controla partea de apus dinspre Adriatica. Cu toate că fusese instituit un comandament german la Zagreb, Hitler l-a lăsat pe Mussolini să decidă asupra cui urma să conducă acest guvern. Profitînd de această ocazie, dictatorul italian l-a ales firește pe Ante Pavelić, conducătorul Ustašei
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
ul european> interese economice și politice de mare însemnătate, de care depindea însăși existența ei ca stat multinațional. Stadiul dezvoltării ei economice și sociale era inferior aceluia al puterilor occidentale. În asemenea condițiuni, produsele austriece nu puteau concura, pe piețele Apusului, cu cele ale Franței sau ale Angliei. De aceea, posesiunile Imperiului Otoman căpătaseră pentru comerțul austriac o importanță deosebită, iar Dunărea devenise o cale de comunicație predominant austriacă. În cadrul general al intereselor ei în Orient erau înglobate și Principatele Române
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
datorește faptului că, la jumătatea veacului trecut, în domeniul meșteșugului artistic, adâncirea rupturii cu gusturile și moda orientală, ca și cu tradiția, a devenit evidentă. Este drept că în Moldova se importau în cantități mari produse ale meșteșugului artistic din Apus, dar numărul meșteșugarilor străini care aduc cu ei gusturile și moda apuseană a sporit și el într-o astfel de măsură, influența lor era așa de puternică, încât ei dădeau tonul a ceea ce era nou, bun și preferabil. Nicolae Iorga
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
multă vreme în Moldova. Marea majoritate a acestor meșteșugari lucrează în afara breslelor, sunt supuși străini și de cele mai multe ori nu sunt înregistrați în statistici. Meșteșugarii indigeni încearcă să se adapteze la noile împrejurări. Unii învață pe loc, alții pleacă în Apus pentru perfecționare, iar alții își schimbă meseria. Meșteșugurile orășenești erau mult mai dezvoltate, atât din punct de vedere cantitativ, cât și calitativ, decât meșteșugurile sătești. Aceasta este și explicabil, deoarece meșteșugarul din oraș are alte condiții de lucru decât meșteșugarul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
liber de servituțile feudale) era aplicabil și la noi în acea epocă într-o bună măsură, în condițiile când la sate dominau relațiile de producție feudale, „robia clăcii”. Spunem numai într-o bună măsură deoarece în Moldova acelei perioade, spre deosebire de Apusul Europei, nu toate orașele erau libere. „Trecerea de la sat la oraș - cum remarcă pe bună dreptate un istoric - a avut loc și în capitalism, dar în feudalism ea avea o mai mare însemnătate - era trecerea spre libertate...”, deși țăranul strămutat
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
unui feudalism contaminat de iradieri asiatice. Este adevărat că aceste minți mai mult sau mai puțin luminate, investite cu rangul și puterea deciziei politice, sunt opace față de suferințele semenilor „de jos”, că „jefuie barbar”. Dar care nobil sau prinț din Apusul continentului nu-și spoliază supușii ? În frunte plasându-se însuși regele absolut, fie el Soare sau nu. Acesta din urmă își stoarce aserviții pentru confecționarea și întreținerea propriei străluciri, în vreme ce domnitorii fanarioți o fac cu mai mult zel, nu numai
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
se confundă cu prezența turcilor în Europa este istoricul Nicolaie Ciachir. „Dorim să precizăm că - notează el - din punctul nostru de vedere, întreaga istorie a Imperiului Otoman - penetrația în Europa, ocuparea unor poziții cheie în Peninsula Balcanică, încercarea nereușită a Apusului de a stăvili la Nicopole (1396) ofensiva Porții, lichidarea Imperiului Bizantin (1453), succesele militare răsunătoare din veacul al XVI-lea, ce au generat ostilitatea lumii creștine față de pericolul islamic - poate fi înscrisă în «problema orientală» și nu trebuie uitat că
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Otoman, iar izvorul urii el îl descoperea în antagonismul ireductibil dintre religia creștină și cea musulmană. Cei care consideră că deosebirile confesionale, de religie, constituie esența chestiunii orientale plasează începuturile ei în Evul Mediu timpuriu, în epoca despărțirii bisericii de Apus de cea de Răsărit, conferind astfel implantării otomanilor în Europa un rol secundar, atașat acestei “schisme”. Teoria a fost îmbrățișată și dezvoltată îndeosebi de slavofili. Unul din istoricii cei mai reprezentativi ai acestui curent a fost N. Danielevski, care subsuma
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
izbăvirea”, de „salvarea” unei părți a Peninsulei Balcanice de sub dominația turcească, fără însă a se gândi la desființarea Imperiului Otoman. Dimpotrivă, el voia să mențină, să reînnoiască prin reforme, să „întărească moralmente” Turcia și să introducă în posesiunile otomane cultura apusului numai prin intermediul Austriei și Germaniei. După părerea sa, comerțul mondial începea din nou să graviteze spre est în acea epocă și la această „cotitură” nici o altă țară nu participa mai intens decât Austria, stat cu o industrie mare și vecin
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de capital apusean, de spirit de întreprindere. Prea mare influență au puternicele elemente care au fixat epocii noastre această misiune, este prea necesară o reînnoire și lărgire a pieței pe care își pot găsi o nouă patrie forțele și prisoasele Apusului devenite pe jumătate fără valoare, este prea aproape de noi și prea sigur succesul întreprinderilor începute în mod rațional pentru ca țările pe care noi le îmbrățișăm în clipa aceasta numai cu profeții economice să nu fie în curând luate în posesie
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]