9,532 matches
-
poezii românești - antologie pentru tineret” (în colaborare cu G.G.Ursu), vol.I, lirice, 1937, vol.II, epice, 1938, Editura Cugetarea, București; „Contribuții la cunoașterea vechilor tipărituri românești”, în „Arhiva românească”, tom.VI și VIII, București 1941; „Calistrat Hogaș, contribuții la biografia sa ”, I ași,1942; „Cercetări literare asupra lui Th. Șerbănescu ”; „Istoricul bisericilor din Tecuci”; „Manuale de limba română pentru cursul inferior de liceu”, editat la „Tipografiile unite, Bucure ști 1935, în colaborare cu Maria Vartic...” Tot de la Traian Nicola (Valori
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
o profundă stratificare, în ordinea păturilor sociale, din vremea când Școala Normală din Bârlad însemna un drum pentru copiii satelor (unul d intr e acestea este Priponești - Bârlad, locul natal al lui Alexa ndru Mânăstireanu). Dacă am gândi și întreaga «biografie» sub raportul real, al vremurilor, atunci am putea spune că mărturiile autorului (Alexandru Mânăstireanu) aduc argumente de or din etic, social, psihologic, o radiografie a școlii dinainte de al doilea război și de după. Am cartea de la scriitorul Ioan N. Oprea, căruia
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
făcut mititei. „Acum e din ce În ce mai clar că dac-ar fi murit ca un vierme, Nicolae Ceaușescu ar fi Împins poporul Înapoi, În zoologia descifrabilă.” Noroc că, murind ca un cîine, a Împins poporul Înainte, Într-o indescifrabilă zoologie. Est-vest oferă biografiile unor președinți ai perioadei de tranziție, printre care și Iliescu, afirmînd că toți au fost oponenți ai vechiului regim. În special Iliescu, care-i președinte și-acum, după 11 ani de opoziție. Ceva mai departe, Dan Popa, nu știu de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și seringa ca și cum n-ar fi făcut nimic altceva toată viața și, chiar dacă așa s-au petrecut lucrurile În realitate, pe afișul filmului scrie artistic, or, pentru a fi artistic, ar fi trebuit să treacă dincolo de suprafață, convenție, gros-plan, dincolo de biografia vizibilă și asemănătoare cu a oricărui toxicoman, distorsionînd el, regizorul, realitatea oricum distorsionată, Înșelătoare și de cele mai multe ori mai ireală decît ficțiunea, pentru a merge pînă la disecarea ultimei celule de imaginar și demontarea ultimului resort ce Împinge un individ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
tot prost ar ieși. Și uite că vine un rus ce nici măcar nu are prin jur un muzician de talia lui Parker, și alege un oarecare, În bună măsură inventat dar care devine, prin film, mai real decît unul cu biografia Înregistrată-n dicționare, vine și face Taxi Blues. Greu de Închipuit ce-ar fi ieșit dac-ar fi scris el filmul Parker, Însă n-ar fi putut, regizorul ăsta nu trișează, el are nevoie de imaginea unui muzician sau a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ca mine. Să mă definesc succint: 1,85 cm, intelectual (nu neapărat, mă pot adapta), doresc conviețuire culturală În publicul la care mă gîndesc cu o tînără proactivă, bust Loren ‘69, tren locomotor cu pufuleț, admiratoare a lui Swift. A biografiilor literare străine. De unde răzbate mereu o sfîșietoare precizare: În anul x, autorul a renunțat la meseria y și s-a dedicat În Întregime literaturii. E valabilă și pentru noi, cu diferența că sublinierea-n italice trebuie Înlocuită cu a decedat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a salva expresia estetică. Sigur, se referea la tehnică. Dar supraviețuirea de orice tip ține de tehnică. Iar scriitorul nu e o conștiință. Nici nu-i bine să fie. „Omul social nu are nimic de-a face cu opera, și biografia (cea exterioară) este fără interes pentru artă.” Zice Proust. Vezi Céline. Pe de altă parte, e bine ca scriitorul să fie o conștiință. Doar că În cazul ăsta, cu foarte puține excepții, nu ajunge niciodată un mare scriitor. Rămîne o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
înțeleg, și nu înțelege nimeni. Dacă am fi aflat ceva despre familia ei, dacă am ști în ce fel de casă locuiește, de pildă, dacă doarme într-o odaie a ei, în care să se răsfrângă ceva din personalitatea și biografia ei, în care să existe, bunăoară, anumite tablouri, un anumit fel de cărți, sau mai știu eu ce, bunăoară vioara aceea cu care se acompania la "Floarea-soarelui". De unde o fi fost vioara aceea? din ce țară, din ce veac? Căci
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mâine pe jumătate uitată. Cum ar fi fost, desigur, dacă n-ar fi existat discurile. Și, de asemenea, înțeleg foarte bine discreția ei aproape sălbatică, înțeleg de ce foarte puțini îi cunosc adresa și poate nimeni nu-i cunoaște familia, nici biografia... Dar anumite lucruri tot se cunosc, adăugă, întorcîndu-se către Hrisanti, și ce se cunoaște e de-ajuns ca să infirme mitologia pe care o construiai adineaori. Nu e adevărat, de pildă, că e cu totul insensibilă la onoruri și adulații. A
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Ce fel de șanse? îl întrerupse Profesorul. Zâmbi încurcat; chiar în clipa când o rostise, expresia i se păru vulgară și inoportună. - Șansele de a continua viața pe care am început-o de curând, fără riscul de a fi reintegrat biografiei mele anterioare... - Deocamdată nu-ți pot spune nimic precis. Prietenii dumitale din Piatra cred că te afli, amnezic, în vreun spital din Moldova. Cineva și-a adus aminte că, în Sâmbăta Paștelui, te-a zărit la gară, dar nu știe
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
că ar fi bine să-l lămurim, să-i explicăm de ce este vorba. Doctorul se așeză și continua să fumeze concentrat, cu ochii ațintiți asupra unei cromolitografii îngălbenite. - Povestește-i, rosti târziu. Dar începe cu esențialul. Esențialul fiind, preciza, nu biografia lui Bran, ci semnificația centenarului... Colomban ridică amândouă brațele în sus, ca și cum ar fi vrut să-l întrerupă și să-l aclame în același timp: - Dacă mai adaugi un cuvânt, doctore, va trebui să încep cu sfârșitul. Apoi se întoarse
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
urmă puțin timp după întoarcerea expediției la Delhi. Acum, când au trecut aproape 12 ani, scrie un mare filozof materialist, orice confruntare a martorilor a devenit imposibilă." În 12 octombrie: "Linda a obținut premiul" Pulitzer " pentru noua ei carte: O biografie. A cui o fi?" Apoi, la 12 iunie 1968: "Veronica. Din fericire, nu m-a văzut." După câteva clipe, adăugă: "în gară la Montreux, cu doi copii frumoși lângă ea, explicîndu-le un afiș turistic. Arată vârsta ei, poate chiar ceva
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
vreodată în realitate, fiind rodul pur al imaginației și inventivității omului creator, eroina franceză a fost o ființă vie, o identitate precisă. „Ea reprezintă un caz special, care a modificat imaginea modelelor tradiționale” - spun specialiștii francezi care i-au studiat biografia. în cazul ei Își în cazul ei, mai bine zisă, faptul istoric s-a împletit atât de armonios cu cel imaginat, încât e greu să le recunoști și să le deosebești ca atare. Nu degeaba ea a fost - și mai
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
decît să trec pe pilot automat? Alții au ales libertatea. Eu am ales scris-cititul. Sorb o înghițitură din cafeaua de protocol a postului, în timp ce se desfășoară altă reclamă de detergenți: soluția care albește și pe dracu'. Tot avem nevoie, pentru biografii, de supra-înălbitori: "Mă duc să i-o arăt și lui Ioneasca". Ba lui Paleologu, îmi spun. De ce oare, de ce oare, în 20 decembrie '89, către seară, Ion Druță îi telefona tocmai lui Paleologu, din partea lui Gorbaciov, să afle de la conu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mai greu, are dreptate Magda U., să-ți moară cîinele decît un prieten. Să mă întorc la debutul meu? După răsturnarea din '89, se exersează Ars oblivionalis. Numai că Umberto Eco inventase într-o joacă "arta uitării". La noi, falsificarea biografiilor numai joacă nu este, ci "inginerie" lucrativă. Ne întrecem în a argumenta cine-a fost mai slab după '44, deși pe mulți nu i-a dat afară din casă curajul. Certăm iarăși anume cărți cu tăierea, nemaivorbind de anume autori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
orice predestinat. Are în putere și linia și culoarea. Îmi vine în minte Eugenio d' Ors: "Desenul e inteligența picturii. Culoarea, instinctul ei". A avut dreptate să uzeze de mottoul cu poetul-ochi. E pictorul-ochi. Albumul ăsta nu-i decît o biografie a trupului. Mi-e neplăcut să recunosc, dar a trupului meu. A făcut colecția trupurilor mele: de la nimfetă pînă la explozia hormonală. Pînă la excedentul hormonal de la sfîrșit. Un paradis diafan, degenerat în clocot vital. ("Iar te lași dusă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
zile aveam "alta". Aceeași. Cînd au trecut de la Dacia mea la alte mărci, miliția i-a săltat. Au făcut pîrnaie. Mă-ntreb dacă n-au dat țepele astea drept "rezistență" la sistemul comunist. Din bun simț (ca paradox), lăsați-vă biografiile sau biagrafiile așa cum sînt. "Ce mai contează mici furăciuni, ca o bară de Dacia ori un casetofon sovietic, în țara lui Șpagaton, Șpaganciuc, Șpăgăroiu, Șpagea și-a lui Miki Bacșiș? mi-ar spune Magda U.. Se fură orice, chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
bărbierea, un șlagăr de Jean Moscopol; o vedeam pe Liselle strecurînd în poșeta îngustă ceva cumpărat de la Droguerie; pe mama, apăsînd ritmic mînerul înfășurat în sîrmă al cuțitului de bucătărie, să taie cartofii paille), dar trăiam mai ales telepatic, din biografiile altora. E mai simplu să-ți închipui vieți decît s-o trăiești pe-a ta. Greu e să-l faci pe cititor să creadă că povestea e reală. În plină Cîntare a României, încercam o Des-Cîntare. Iar un capitol bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
autorul zugravește o adevarată frescă a unei Românii, mai apucată încă de generația ce a atins astazi 80 de ani. Autorul I.N.O. știe să selecteze din noianul de fapte diverse petrecute într-un secol, mostre esențiale pentru perioada respectivă, biografii necunoscute de către generația mai tânără de astăzi sau frunzărite prin manualele școlare de toată mâna și uitate o dată cu obținerea notei de trecere spre viața cea de toate zilele atât de puțin promițătoare în această tranziție fără sfârșit! Am avut un
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93042]
-
vezi cu publicul tânăr, mai ales când te cheamă Marin Preda. Deodată, spune ceva deosebit: „Mă chinui de mult cu o temă pe care nu reușesc s-o rezolv, tema povestitorului; când voi rezolva-o, Înseamnă că mi-am depășit biografia și am devenit ceea ce aș dori să fiu“. De ce „nu poate“? Ce Înseamnă această „temă“? Dar mut, oracolul a tăcut. Pleacă la fel de șters cum a intrat pe ușa amfiteatrului. Mă Întorc spre conventul nostru din Matei Basarab cu vaga impresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
tu, vierme mărunt, rămâi În noroiul tău, că altfel vei fi ars de imensul meu dispreț!“. Atunci am Început să citesc cărți despre marii bărbați ai istoriei și m-am Îndrăgostit definitiv de Napoleon. În acea perioadă, am strâns toate biografiile despre el; ea a făcut un gest de o mare tandrețe, dăruindu-mi un album În culori extraordinar (unde o fi oare?), cu fotografii și tablouri de epocă ale marelui bărbat (Napoleon la Wagram, Napoleon trecând Alpii, Napoleon cu Joséphine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
revista Luceafărul; acolo stau de vorbă cu un redactor-șef analfabet; nu Înțelege nimic, mă las păgubaș și nu-l mai public. (marți) Vine Alain Robbe-Grillet la o Întâlnire cu studenții și ne vorbește despre noul roman; noi mai facem biografie și amintiri din copilărie În romanele ce se scriu, precum Moromeții și Desculț. Bine că mai există și Patul lui Procust, și Bietul Ioanide. „Ai ieșit În poză lângă A.R.G.!“, Îmi spune Vasile Blendea a doua zi. Vasile este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
un tablou apocrif; poate tocmai de aceea coborâse În real; la o neatenție a privitorilor, se amestecase printre ei, dar păstrase hieratismul gesturilor și paloarea ce mă chema amețitor către o aventură neînscrisă În gena ființei mele; de aici și biografia secretă cu care se Înconjura: nu se știe dacă avea părinți, stătea la niște mătuși scăpătate, profesoare la pensie, Într-o casă boierească cu geamlâc, În fundul unei curți cu iarbă și flori laolaltă, nu prea plivite; vara pleca din orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
forțe: cel care pune condiții este romancierul, nu cititorul. Li s-ar putea reproșa la amândui că au o mentalitate de critic. Șansa adevărată a lui Marin Mincu e că trezirea vocației de romancier coincide cu momentul de vârf al biografiei scriitoricești („Nel mezzo del camin di nostra vita“). De aici se Întoarce el În trecut, asupra anilor de adolescență și studenție, anii formației spirituale. Intenția e de a sonda În adâncime dacă a rămas sau nu mereu identic cu sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ne arată că ideile lui Marin Mincu din 1984-l985 le avea M. Încă din jurul lui 1960. Într-o miercuri, acesta din urmă notase: „Vine Alain Robbe-Grillet la o Întâlnire cu studenții și ne vorbește despre noul roman; noi mai facem biografie și amintiri din copilărie În romanele ce se scriu precum Moromeții și Desculț. Bine că mai există și Patul lui Procust, și Bietul loanide“ (p. 332). Lângă falsitatea prozei, M. crede - cum am văzut - ca și Marin Mincu de astăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]