8,539 matches
-
eram în Iași. Spui că era primăvară, e posibil ca eu să fi fost la Congresul PAC de la Timișoara, că fusesem luat cu arcanul în partid, ba chiar devenisem șeful organizației județene împotriva oricărei voințe sau dorințe din partea mea! E ciudat cum mereu n-am dorit să fac politică de partid și m-am trezit membru, lider, iar mai târziu chiar un fel de prim-secretar de tip nou! În perioade din acestea frenetice, e foarte greu să mai ai control
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
relativ independente și la proiecția de universuri sufletești cu existență epică distinctă, toată instrumentația menită să confere obiectivitate evocării poartă mesajul unei singure conștiințe: conștiința tragică a naratoarei și mai ales a analistei exclusiv autoscopice. Căci, oricât ar părea de ciudat, nu numai nuvelistica, dar și romanele sunt expresii variabile și variate ale aceleiași vocații confesive, cu diferența că în ultimele confesiunea se disimulează integral în formele narațiunii obiective. O evoluție a formelor nu este însă aici și o modificare a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
în întuneric, era în Black Step Lane. A fost distrusă de dușmani ai acelei credințe. Dyer se oferă pe sine ca sacrificiu suprem întru credință. Se construiește pe sine în triumful ei: Acum nimeni nu mă mai poate găsi. E ciudat să te îndrăgostești de iubirea incandescentă de viață dintr-o carte care își bântuie toți eroii cu spectrul neființei. Capitolul 11 îl urmărește pe Dyer cum își trăiește și își exprimă moartea. Ackroyd o recreează: A trebuit să alerg până la
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
o călătorie către izvorul cuvintelor, către "muzica englezească", prin care Clement Harcombe înțelege nu numai muzica în sine ci și istoria, literatura, pictura englezească. Cei doi singuratici, tatăl văduv și fiul fără mamă, au în comun o "moștenire tainică" dar, ciudat pentru lector, Peter Ackroyd nu explică nicăieri în ce constă ea. Amintirea copilăriei lui Tim e amintirea unei profunde comuniuni, dar și spaime. Tatăl îi citește seara din The Pilgrim's Progress și Alice in Wonderland. Copilul nu merge la
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
i-a oferit atâția ani / câte fire de nisip ținea în pumn, sibila aceasta/ personifică bătrânețea: și totuși / sânii aceia ofiliți încă mai au / lapte celest pentru cel ce aspiră / la iertare: copac uscat, nu verde/ semn al mântuirii". E ciudat cum fredonezi muzica imaginilor intime ale lui Eliot, și totuși ești extrem de diferită, ții cu totul de altă epocă. E Eliot un model pentru tine? RF. Ca tânără poetă, Eliot a fost extrem de important pentru mine și n-am nici
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pus cărți, o masă și un radiator, iar pisicile și cu mine stăm mai tot timpul acolo. LV. Cum ai caracteriza poezia britanică de azi? FS. Mă tem că nu mă entuziasmează la fel de tare ca traducerile ori poezia americană. E ciudat că o cultură mai globalizată și mai efemerizată decât cea britanică a izbutit să păstreze locul poetului ca mandarin. Nu vreau să spun prin aceasta că prefer poezia moartă, "academică"! Mă gândesc doar la rolul operei. N-avem nici aria
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
LV. E critica literară de vreun folos în zilele noastre? Te mulțumește critica universitară? FS. E de lăduat concetrarea criticului universitar. E multă deprofesionalizare a criticii literare în Anglia, nu în discurs, ci în exigențe. Accesibilitatea e cuvântul de ordine. Ciudat, nu-i așa, când există atâtea poeme mari, pe care nu le pricepi de la prima lectură. Nici rigoarea formală nu e bine cântărită. Criticii nu o remarcă, fiindcă nu sunt pregătiți pentru prozodie. Criticii universitari, însă, sunt. Mai sunt controverse
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
conduce după sentiment, după modelarea și ritmul emoției. Văd aici o legătură cu muzica, întrucât muzica are o logică irațională, afectivă, în ultimă instanță. E de asemeni binecunoscut că muzica e un limbaj fără cuvinte și, oricât ar fi de ciudat pentru un scriitor, am un mare respect pentru tot ce e fără cuvinte. Lucrurile nepuse în vorbe sunt adesea cele mai însemnate. Nu mi se pare că stăpânesc cuvintele, ci că trebuie să le aflu, și e sarcina scriitorului să
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
subțiri, o carte de două mii de pagini și fac să strălucească în continuare ecranul plasat în calea lor. Numai metalele, arama, fierul, argintul, plumbul par a fi mai puțin penetrabile, cele mai dense dintre ele fiind practic opace. Cel mai ciudat însă, dintre toate acestea era faptul că, dacă pielea era foarte transparentă, oasele erau mai puțin transparente. Cercetătorul, interpunându și mâna între sursa de radiații și ecran, a văzut proiectat conturul osos, pe viu, al mâinii sale. Marea descoperire se
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
protoni, încărcați electric pozitiv, și electroni, încărcați cu sarcină negativă, ci și din neutroni fără nici o sarcină electrică, fapt ce aducea și un puternic sprijin materialismului: există și materie fără sarcină electrică. În anul 1933 intervine un fapt cel puțin ciudat: la 12 septembrie Ernest Rutherford, care a adus contribuții fundamentale în fizica atomică și în cea nucleară, scria: Este absurd să se creadă că într-o zi vom găsi în atom o nouă sursă de energie și ceva mai târziu
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
relația cu el, să nu-i pericliteze viitorul. Drept compensare, părinții i-au aranjat o căsătorie cu domnișoara Darcy, dar și unul și celălalt aveau sentimentele îndreptate spre alte persoane. Frederic a căutat-o pe Berneretta, i s-a părut ciudat că nu a găsit-o și nu a fost greu să-și dea seama că-l înșela cu un bărbat de a cărui relație putea profita, se săturase să fie jucăria mizeriei. A fost ademenită de bărbatul respectiv, apoi a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
pe care o prestează, care nu poate fi transpusă în bani și care în mod cert nu este recompensată la adevărata valoare. Un alt factor influențat de perspectiva hedonistă asupra motivației este neîncrederea. În primă fază acest rezultat poate părea ciudat, deoarece nu pare să existe vreo legătură între cele două variabilele. Însă sensul acestei legături este negativ, ceea ce se traduce prin cu cât va crește scorul la motivația hedonistă cu atât mai mic va fi scorul obținut la neîncredere. O
Atitudinea faţă de bani by GABRIELLA LOSONCZY () [Corola-publishinghouse/Science/365_a_564]
-
care să explice modalitatea de raportare a românilor la bani. 6.3 Concluzii generale În urma acestei cercetări putem afirma că sunt multe lucruri pe care banii le pot cumpăra, dar cu siguranță plăcerea nu este unul dintre ele. Deși pare ciudat puterea, prestigiul, controlul asupra celorlalți dobândit prin intermediul banilor reduce motivația hedonistă, adică oamenii nu găsesc nici o plăcere în a-i controla pe ceilalți datorită banilor pe care îi dețin. Mai mult decât atât banii trezesc tensiuni și sentimente de neîncredere
Atitudinea faţă de bani by GABRIELLA LOSONCZY () [Corola-publishinghouse/Science/365_a_564]
-
indică că ar mai trebui să adăugăm pe această listă și plăcerea, în sensul că banii nu sunt o garanție a satisfacției. Într-o lume materialistă în care de multe ori se afișează banii ca valoarea supremă, descoperim în mod ciudat că deținerea acestei valori nu oferă plăcerea la care ne-am fi așteptat și atunci nu rămâne decât să plecăm în căutarea unei noi valori, care poate nu ne va umple buzunarele, dar ne va mulțumi.
Atitudinea faţă de bani by GABRIELLA LOSONCZY () [Corola-publishinghouse/Science/365_a_564]
-
dar, să fie O voi ce-aveți drept țintă cununa-n comedie. Oricine vede omul și bine-l studiază, A multor inimi taine adânc aprofundează; Când știi ce e avarul, ce e un îngâmfat, Un om onest, prodigul, jaluzul, un ciudat, Pe scenă-i poți expune, îi poți desfășura; Sub ochii noștri singuri ei pot vorbi, lucra. Arată pretutindeni naiva fața lor: Pe toți atunci descrie-i cu cel mai viu color. Natura având multe ciudate creaturi, Tot sufletul își are
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
apă; iar al doilea, denumirea însăși a defileului, cu cele două cataracte de la intrare și ieșire, prin Clisură, venind din limba latină clausura, plural desemnând cele două zăvoare, de sus și de jos, ale unei uși. Oricât ar părea de ciudat, se poate afirma, fără greș, că fluviul Dunărea are două origini. Acest fluviu, care are vârsta Cuaternarului, și-a format în paralel și separat, pe de o parte, actualul curs superior și mijlociu, dintre nordul Alpilor și Câmpia Panonică, la
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
locuri, de s-ar găsi astfel de oameni. Nu putea bănui că Apa care Curge, numită Istru mult mai târziu, va dăinui sute de mii de ani, pentru urmașii lui și ai acelor oameni. Știi nici - ceea ce este și mai ciudat - că acest nume va fi înlocuit în cele din urmă cu numele Apei care Dă Nori, adică Donaris - Danubiu - Dunăre. Adică un nume ce a coborât pe marele fluviu, atunci când acei oameni se vor fi învrednicit să îmblînzească cu priceperea
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
alteori, existența desfășurată între estetism și trivialitate. Maniera predilectă este aceea a alăturării celor mai diverse tehnici narative, într-un vacarm epic ținut totuși sub control. Chiar într-unul din primele texte ale lui P., Biblioteca antiqua, critica remarcă un „ciudat amestec de «consignație» epică, unde coexistă «pacific» cronica istorică mistificată, decalcul după documentul istoric, jurnalul intim, memorialul de călătorie, crochiul marin, poezia idilei rustice etc.” (Radu Enescu). Expresia este frustă, proaspătă, adeseori neașteptată, mizând frecvent pe imaginația parodică, pe estetizarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288975_a_290304]
-
trîndăvia și lenea. "Lui Dumnezeu îi plac lucrurile negative ca să nu lucrezi duminica, să nu mănînci în zilele de post, să nu iubești viața, așa cum fac călugării, adică să nu trăiești" și: Un talent nefolosit înseamnă furt". Sau: " Nu este ciudat că oamenii se gîndesc la moarte cînd sînt atîtea de făcut în timpul vieții?" și apoi: "Banii au valoare numai dacă sînt cîștigați prin muncă; altfel nu sînt decît metal murdar cu un chip șters pe ei"101. Nu mulți oameni
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și lipsa de profesioniști de a căror formare depindeau atît de mult economia și prosperitatea României Mari! Iorga ignora înmulțirea alarmantă a acestei drojdii pseudointelectuale. Mentorul său, Eminescu, era conștient de problema aceasta și pomenea mereu de "proletariatul condeiului". E ciudat că Iorga nu a lansat niciodată o campanie serioasă de alfabetizare, dat fiind că mai mult de 50% din populație era analfabetă. Pe la sfîrșitul toamnei lui 1922, amarul studenților a dus la o grevă studențească generală 109. Mișcarea aceasta studențească
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
o soluție pentru acele milioane de oameni aflați în suferință"185. Trebuie să se fi aflat într-o mare dilemă atunci cînd cei din Rif s-au ridicat sub conducerea lui Abd el Krim împotriva colonialismului francez și spaniol. Este ciudat faptul că Iorga credea că mișcarea era în întregime manipulată de către germani. Partidul Comunist Francez a fost și el ținta atacurilor sale. Iorga acuzîndu-l că încălcase principiul unității naționale, sprijinindu-i pe insurgenți. Deocamdată atît în ceea ce privește editorialele politice ale lui
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
editorialelor lui Iorga, el era același "luptător" politic de zi cu zi, manifestînd mai curînd o reacție decît o reflecție spontană. Una dintre trăsăturile permanente ale "Neamului românesc" fuseseră atacurile violente ale lui Iorga la adresa corupției dominante, într-un amestec ciudat cu mîna nonviolentă a unui tată care vede că odraslele lui nu trăiesc conform normelor sămănătorismului și ale revoluției culturale care se presupunea că va decurge din acesta. Din păcate, violența atacurilor lui Iorga nu depășea lipsa lor de efect
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
la concluzia că "problema evreilor din România trebuie rezolvată". "După eșecul sionismului", evreii trebuiau să găsească o bucată de pămînt care să fie doar a lor, unde "oamenii aceștia să poată intra în rîndul marilor popoare creatoare ale lumii". Este ciudat faptul că Iorga susținea că evreii americani adoptaseră o atitudine lăudabilă, care ar fi trebuit să fie urmată de ceilalți evrei. Putem afirma în timp că Statul Israel constituie un memento pe care sionismul nu l-a ratat. Acolo, evreii
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
P. Mutafciev. Vezi Mutafciev, Bulgars et Roumains dans l'histoire des pays danubiens, Sofia, 1932 211 Dománovszky (op. cit., pp. 82-83) susține că județele Alba, Turda, Someș și Cluj erau încă la sfîrșitul Evului Mediu "aproape în întregime" maghiare, ceea ce pare ciudat, întrucît zona aceasta era calea pretinsei "infiltrări" a românilor. Dománovszky ignoră bastionul românesc din Munții Apuseni pe care îl înconjoară aceste județe 212 Van Loon, op. cit., p. 370 213 "Neamul românesc", 8 noiembrie 1934 214 Nicolae Iorga, Contra dușmăniei dintre
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Popularitatea lui Léon Blum, reintrat În viața politică franceză după ce fusese Închis de regimul de la Vichy și prizonier la Dachau și Buchenwald, se datora nu numai eroismului său, ci și vârstei (se născuse În 1872). La prima vedere, poate părea ciudat că reconstrucția postbelică a Europei s-a datorat unor oameni care se maturizaseră și intraseră În politică cu decenii În urmă. Churchill, ales pentru prima dată În Parlament În 1901, s-a prezentat Întotdeauna drept un „copil al epocii victoriene
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]