9,745 matches
-
trăsătură a universalității decît pentru vorbitorii proprii. Tot prin limbaj se denumește însă și un "mod specific de exprimare", deci un fragment al limbii specializat pentru comunicarea într-un domeniu de activitate (limbajul filozofiei, limbajul matematicii etc.), între membrii unei colectivități constituite pe baze profesionale. Așadar, dacă se utilizează cuvîntul limbaj pentru a denumi amintita facultate general umană se folosește același termen (dar, de data aceasta, cu determinări: limbajul fizicii) pentru a denumi un compartiment al limbii. Această ultimă accepție a
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
în raport cu rațiunea, ci stă în raport cu instinctul, iar această situație are ca rezultat faptul că, în vreme ce facultatea umană rațională se manifestă în forme specifice fiecărei comunități umane istoric constituite, aptitudinea animalică instinctivă are manifestare unică în cazul tuturor indivizilor și tuturor colectivităților. Ca atare, limbajul animal este universal și ca manifestare, ca limbă, și, prin aceasta, este un fenomen biologic stereotip, fără istorie, în vreme ce limbajul uman se manifestă diferențiat de la o comunitate la alta, prin limbi diferite, impregnîndu-se de particularismul și de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
a limbii literare. Este, de fapt, același postulat crocean al lipsei de distinc-tibilitate între intuiția omului obișnuit și cea a artistului și aceeași respingere a pozitivismului, care acorda prioritate cercetării limbilor populare, neglijîndu-le pe cele literare, atribuind un rol determinant colectivității în evoluția limbii și eludînd rolul individului în acest sens. Spre deosebire de Croce însă, C o ș e r i u insistă pe ideea necesității aflării criteriilor de separare a limbajului și a artei, ambele caracterizate prin expresivitate, precum și de explicare
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
asemănătoare cu aceea a lui Dante Alighieri, care credea, la fel, că limba scrisă sau literară ar trebui să fie sinteza superioară a tuturor vorbirilor). După ce se stabilește o normă a scrierii, crede Philippide, ea trebuie respectată de toți membrii colectivității, dar de aici nu decurge că se scrie întotdeauna după o normă precisă sau unică. De altfel, Philippide însuși nu respecta, nici în ortografie și nici în ortoepie, normele pseudoetimologice păstrate în vremea sa în scrierea limbii române. Privitor la
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
și funcționarea ei. Obiectivitatea (caracterul obiectiv al) unei realități sau unui fenomen îmbracă mai multe aspecte în funcție de modul de manifestare și în funcție da raportările la ființa umană. Există înainte de toate o obiectivitate naturală rezultată din raportarea omului (individ sau colectivitate) la realitățile exterioare lui, care există fără participarea sa. Facultatea limbajului se înscrie în acest tip de obiectivitate, fiind un dat natural, definitoriu individului uman în general, fără însă a se putea concretiza prin acte caracterizate prin aceeași notă naturală
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
concluzia că sistemul a atins reflexivitatea implică în mod logic că o abordare pur descriptivă și explicativă nu poate surprinde în mod adecvat ceea ce reprezintă trăsătura ei cea mai distinctivă, probabil. Potrivit lui Wendt, odată ce reflexivitatea există într-un sistem, "atunci colectivitățile devin conștiente de structurile sociale ... pe care le constituie, și [devin capabile să treacă] la schimbarea lor" (Wendt, 1999, p. 76). Din evaluarea reflexivității de către Wendt decurg în mod logic două observații. Mai întâi, cercetarea inclusă în lucrarea de față
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
cunoașteri profunde a lumii și a eului, o deliberare adâncă și responsabilă, decizie , ce se înfăptuiește printr-o acțiune concretă, care pune personalitatea în relație cu ceilalți și, în funcție de aceștia, are loc înfăptuirea. Aceasta este o acțiune orientată spre binele colectivității, responsabilă, deoarece personalitatea creatoare pune mai presus de interesele sale pe cele ale celorlalți. Așadar, libertatea se corelează cu responsabilitatea, cu sentimentul răspunderii față de colectivitate și, în cele din urmă, față de națiune. Misiunea personalității este creația în numele valorilor umane universale
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
cu ceilalți și, în funcție de aceștia, are loc înfăptuirea. Aceasta este o acțiune orientată spre binele colectivității, responsabilă, deoarece personalitatea creatoare pune mai presus de interesele sale pe cele ale celorlalți. Așadar, libertatea se corelează cu responsabilitatea, cu sentimentul răspunderii față de colectivitate și, în cele din urmă, față de națiune. Misiunea personalității este creația în numele valorilor umane universale, care îmbracă forma concretă a aspirațiilor colective naționale. Se intenționează în structura lucrării o dublă abordare a acestei problematici, una care ține de elucidarea esenței
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
societății, al indivizilor asupra puterii de stat, pentru eliminarea totalitarismului din viața politică se justifică prin convingerea că , așa cum arată experiența tragică a contemporaneității, restrângerea și anularea libertăților umane constituie cel mai mare pericol nu numai la adresa vieții omului în cadrul colectivității, ci și la adresa vieții internaționale, a păcii. Consecințele libertății: din libertatea gândirii apare știința, din libertatea schimbului apare economia, din libertatea de participare apare democrația, din libertatea de asociere apar întreprinderile, partidele sau sindicatele, din libertatea individului apare familia. Libertatea
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
cunoașteri profunde a lumii și a eului, o deliberarea adâncă și responsabilă, decizie, ce se înfăptuiește printr-o acțiune concretă care pune personalitatea în relație cu ceilalți și în funcție de aceștia, are loc înfăptuirea. Aceasta este o acțiune orientată spre binele colectivității, responsabilă, deoarece personalitatea creatoare pune mai presus de interesele sale pe cele ale celorlalți. Așadar, libertatea se corelează cu responsabilitatea, cu sentimentul răspunderii față de colectivitate și, în cele din urmă, față de națiune. Misiunea personalității este creația în numele valorilor umane universale
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
cu ceilalți și în funcție de aceștia, are loc înfăptuirea. Aceasta este o acțiune orientată spre binele colectivității, responsabilă, deoarece personalitatea creatoare pune mai presus de interesele sale pe cele ale celorlalți. Așadar, libertatea se corelează cu responsabilitatea, cu sentimentul răspunderii față de colectivitate și, în cele din urmă, față de națiune. Misiunea personalității este creația în numele valorilor umane universale, care îmbracă forma concretă a aspirațiilor colective naționale. Au apărut critici severe din partea filosofilor cu gândiri ateiste, Fr. Nietzsche afirmă că doctrina liberului arbitru a
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
al indivizilor asupra puterii de stat, pentru eliminarea totalitarismului din viața politică se justifică prin convingerea că, așa cum a arătat experiența tragică a contemporaneității, restrângerea și anularea libertăților umane constituie cel mai mare pericol nu numai la adresa vieții omului în cadrul colectivității, ci și la adresa vieții internaționale , a păcii. II.2. II.2.1.Concepții marcante ale filosofiei moderne II.2.1.1. Contextul istoric La sfârșitul secolului al XV-lea , Europa este un spațiu în plină mutație polităcă, economică și socială
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
expresiilor limbajului. Asta înseamnă că limbajul „nu mai lucrează“, că „roțile se învârt în gol“. Atunci când folosim, în viața practică, expresii care se referă la stările noastre subiective și la cele ale altor persoane noi urmăm regulile folosirii lor în colectivitatea căreia îi aparținem și totul este neproblematic. Dacă întrebăm însă „ce înseamnă“ că știm ceva despre stările mintale ale altor persoane, atunci expresiile limbajului nu mai au nici o aderență. În acest caz, lipsesc regulile a căror observare asigură consensul vorbitorilor
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
politica deoarece în acest fel ar fi putut aduce o contribuție mai mare la cauza binelui public. Oscilațiile care marchează viața lui între ceea ce îl atrăgea mai mult ca persoană privată și ceea ce credea că este dator să facă pentru colectivitate ilustrează într-un mod sui generis tensiunea dintre înclinație și datorie. În perioadele când era pe deplin angajat în campanii publice, Russell putea resimți acele preocupări logico-filozofice care îi aduseseră recunoaștere și notorietate drept mai puțin importante. În 1916, când
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
27 Până 338 GÂNDITORUL SINGURATIC la sfârșitul vieții, Russell a crezut în mod ferm că multe cauze bune, cum ar fi lupta împotriva sărăciei și a deficitului de educație, a războiului ca mijloc de rezolvare a conflictelor dintre state, dintre colectivități etnice și religioase și, în general, pentru eliminarea violenței în relațiile dintre oameni, pentru creșterea toleranței, pentru statornicirea unei noi morale a căsătoriei și a relațiilor dintre sexe, ar putea fi promovate prin relaxarea influenței pe care o exercită asupra
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
ceea ce duce la îmbunătățiri, cel puțin în perioade mai întinse de timp. El sugera că aceasta ar fi o lege generală a dezvoltării istorice. Intervenind în discuție, Wittgenstein a spus că o schimbare a condițiilor în care trăiește o anumită colectivitate poate fi numită progres în măsura în care ea creează noi oportunități. Aceste oportunități pot fi însă pierdute în procesul schimbării. O schimbare istorică are deci atât efecte pozitive, cât și efecte dăunătoare. Și nu există o metodă de a cântări ponderea lor
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
purificarea logică a limbajului putem accede spre puncte de vedere mai nepartizane, mai obiective, libere de acele înclinații și idei preconcepute pe care Francis Bacon le numea „idoli“. Ne putem astfel ridica deasupra a ceea ce desparte indivizi, grupuri sectare, mari colectivități sau epoci istorice, în imperiul rațiunii universale. Menirea „noii filozofii“ este să promoveze ascensiunea din lumea gândirii comune - o lume a erorii și a confuziei - în orizontul pur al rigorii logice și al cunoașterii obiective. Friedrich Waismann, un membru mai
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
în lumina evoluțiilor din știință liberul-arbitru se dovedește a fi o iluzie este însă rezultatul unei confuzii conceptuale. Există criterii care ne permit să distingem cauzele acțiunilor de temeiurile lor, reacțiile spontane, involuntare de acțiunile 368 GÂNDITORUL SINGURATIC deliberate. În colectivitățile omenești mai mult sau mai puțin evoluate există numeroase acțiuni pe care oamenii le realizează urmărind anumite reguli. Există, desigur, tentații de a încălca asemenea reguli, dar și reținerea de a o face. De îndată ce există o tensiune între înclinații spontane
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
fie realizat, fie în totalitate, fie parțial. Primind mandatul, alesul face parte dintr-o instituție publică politică. Respectiva instituție are obligația de a edicta sistemul legislativ, iar un mandat imperativ ar genera o imposibilitate a desfășurării unei activități în folosul colectivității. Pe de a ltă parte, cei aleși nu îi reprezintă doar pe cei care i-au acordat votul (o evidențiere a acestora fiind imposibilă și ilegală, în contextul exercitării secrete a votului), ci și pe cei care au avut alte
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
a suveranității democratice este întâlnită sub două forme: suveranitatea populară, doctrină a cărei sistematizare îi este datorată lui Jean- Jacques Rousseau și suveranitatea națională, datorată Adunării Constituante Franceze din 178969. Conform teoriei suveranității populare voința populară, prin definiție, rezidă în colectivitate în întregul ei. Această teorie presupune egalitatea absolută între toți indivizii, care au fiecare, ca atribut al propriei persoane, o parte din suveranitate. Suveranitatea populară aparține poporului ca o sumă a voințelor individuale, ceea ce impune principiul suveranității 70. În aplicarea
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
pășit pe noul continent având aspirații și interese comune. Geneza națiunii americane este foarte diferită de cea a statelor europene. Într-adevăr, datorită modului oarecum aventuros al existenței pionierilor, structura de bază a societății americane a reprezentat-o familia, apoi colectivitatea locală, iar structura statală a reprezentat mai degrabă o însumare a voinței comunităților. Religia, deși bine reprezentată în spațiul american, nu a îmbrăcat niciodată formele de bigotism suprastatale de tip european, ci a beneficiat de o considerare mai degrabă "liberală
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
foști dușmani și de a constitui o structură trainică pentru cooperarea între statele Europei, în scopul de a asigura pacea și stabilitatea 294". 2. Trăsăturile Uniunii Uniunea Europeană: Uniune de state rezultată dintr-o grupare voluntară, având drept obiectiv crearea unei colectivități. Uniunea Europeană este rezultatul voinței libere și egale a statelor de a crea o grupare transnațională. Acestea au folosit în acest scop mijloacele clasice ale dreptului internațional: negocierea, încheierea, semnarea și ratificarea de tratate internaționale. Uniunea Europeană actuală este produsul unui proces
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
prin Tratatul de la Maastricht la noi domenii în timp ce cele ce țin de piața internă au trecut la procedura de codecizie. Cooperarea se aplică la următoarele domenii: interzicerea discriminării naționale; modalități de supraveghere multilaterală a politicii economice a statelor membre; interzicerea colectivităților publice de a accesa privilegiat instituțiile financiare și interzicerea de garanții financiare între Comunități și statele membre, precum și între statele membre; armonizarea monedelor statelor membre în cadrul monedei unice; prescripții minimale pentru ameliorări în cadrul muncii; decizii relative asupra Fondului Social European
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
este regândirea acesteia pornind chiar de la cei care se pot simți în pericol indivizii , și nu de la identificarea intelectuală a unei amenințări la adresa unei instituții sociale cum este statul. Statul apare afirmă teoria contractualistă în urma acceptului exprimat de către membrii unei colectivități umane trăitoare pe un anumit teritoriu de a ceda unei autorități, recunoscută ca legitimă, o parte din libertatea de care se bucură în mod natural, în schimbul protecției asigurate de aceasta. Relevanța acestei teorii pentru Studiile de Securitate apare în cazul
RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1518]
-
cazul Uniunii Sovietice. Victime ale unor amenințări economice pot fi firme, economii naționale sau stabilitatea unor sisteme chiar mai largi de exemplu, crizele financiare, care se pot propaga cu viteză în întreaga lume. Termenul de referință al amenințărilor societale sunt colectivitățile ce dezvoltă un sentiment identitar, indiferent de natura legăturii etnicitatea, religia etc. Securitatea ecologică are și ea o sferă de cuprindere foarte largă, de la supraviețuirea unor specii amenințate până la păstrarea biosferei. Diferitele sectoare ale securității pot interacționa în maniere extrem de
RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1518]