10,875 matches
-
ultima, marcată de un "Ei!" al surprizei și de un "atunci" care cheamă fatic ultimul răspuns. Întregul formează o interacțiune căreia îi lipsesc nu numai evaluările, ci și deschiderea și închiderea fatice, cu elementarele saluturi obișnuite, care ar da naturalețe conversației. Relansarea prin întrebările adresate de un interlocutor anonim epuizează o serie de posibilități care-l aseamănă pe "străin" cu albatrosul din celebrul poem din Florile răului: Poetul e asemeni cu prințul peste nouri" (trad. de Ion Caraion, Florile răului, ediție
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
este supusă unor reguli comparabile și aceasta duce, cel mai adesea, la o dialogizare a procedurii descriptive (T67). Insertarea secvenței explicative și argumentative pare mai suplă, comportamentele argumentative și explicative fiind integrate mai ușor în co-construirea unui text dialogal. Pluri-gestionarea conversației are totuși consecințe asupra întinderii în general limitată a secvențelor-replici monologale. În discursurile scrise, în schimb, cele cinci tipuri de bază se află la egalitate chiar dacă, desigur, genurile discursive pot fixa tipul dominant, așa cum vom vedea în capitolul următor (§ 2
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
atitudine pozitivă sau negativă spre interlocutor, prin schimbarea stilului de vorbire cât mai asemănător sau mai diferit de al acestuia (de ex. folosirea unui accent sau dialect diferit). Fiecare cultură prezintă trăsături specifice de limbaj, anumite cuvinte sau tipuri de conversație sunt considerate mai potrivite pentru anumite situații, cum ar fi atunci când faci cunoștință cu cineva sau ceri un favor. Există diferențe între cantitatea de directitudine/indirectitudine care poate fi aleasă și în structura conversației. Succesiunea întrebare-răspuns nu este folosită în
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
limbaj, anumite cuvinte sau tipuri de conversație sunt considerate mai potrivite pentru anumite situații, cum ar fi atunci când faci cunoștință cu cineva sau ceri un favor. Există diferențe între cantitatea de directitudine/indirectitudine care poate fi aleasă și în structura conversației. Succesiunea întrebare-răspuns nu este folosită în toate culturile, de ex. în unele țări asiatice nu se folosește negația (cuvântul "nu"). Oricum, fluența limbii reprezintă o condiție necesară pentru funcționarea comunicării interculturale. În afară de limbă, există și alte diferențe, ca normele culturale
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
b. când receptorul mesajului se asigură că l-a înțeles corect pe transmițătorul mesajului. Felul reacției de răspuns poate varia de la cele "închise", care limitează discuțiile și dezbaterile pe marginea subiectului, până la răspunsurile "deschise" care permit o orientare benefică a conversației. Feed-back-ul probativ e constituit dintr-o întrebare sau un grup de întrebări despre ceea ce vorbitorul tocmai a spus cu scopul de a obține informații suplimentare. Punerea de întrebări duce la o mai bună înțelegere a vorbitorului pentru ca mesajul să fie
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
Ambiguitatea, incertitudinea, imprecizia și neînțelegerea trebuie rezolvate într-un mod neacuzator și non-amenințător. Dovada că a înțeles se face prin parafrazare. Este bine să ținem cont de: ascultarea activă de care trebuie să dăm dovadă, timpul pe care îl acordăm conversației, și de tendința de a ne impune propriile noastre idei. Apare uneori un sentiment de teamă și nu îndrăznim să solicităm interlocutorului enunțul deoarece ne temem de reacția lui, credem că el va gândi că nu l-am ascultat. Tocmai
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
spună totul despre fiecare bancă, bordură, alee, fântână sau arbust, și mai ales despre felul în care interacționau oamenii cu acestea, cum le foloseau ca locuri în care se poate lua prânzul, se poate sta la soare, se poate face conversație, trage un pui de somn, se pot privi oamenii care trec, sau pur și simplu unde se pot plimba fericiți în liniște. Whyte și colaboratorii lui măsurau totul - cât de lată trebuie să fie o bordură ca să se poată sta
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
se hotărască dacă vor să ia pui sau hamburger. Și te mai aștepți să observe un semn nou pe undeva, într-un colț, ascuns după capul unui bărbat înalt, într-o lumină slabă, distras fiind de cineva cu care face conversație. Cu alte cuvinte, închei prin a spune că a-mi arăta un indicator într-o sală de conferințe, deși este locul ideal din punctul de vedere al unui designer, este modalitatea cea mai proastă de a vedea dacă are vreun
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
vindeți cel mai bine?” l-am întrebat pe ofițerul de credite de acolo. A deschis un sertar și a scos de acolo o acadea. Spunea că se poate baza pe această mică șmecherie pentru a câștiga încă două minute de conversație cu un părinte, și doar de atâta avea nevoie. Banca mai are și o carte de colorat, în care personajul principal este un cățeluș care locuiește într-o sucursală a băncii. O carte de colorat din aceasta și un mănunchi
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
contează mult. În analiza finală, este unul din puținele lucruri care diferențiază un aparat de aer condiționat de altul. Acesta va face zgomot în casa ta timp de câțiva ani, totuși. Într-o vară obișnuită pariez că vei avea câteva conversații despre nivelul decibelilor aparatului de aer condiționat. Asta vor să știe oamenii când este vorba de un asemenea produs, dar n-au de unde să știe asta când îl cumpără. Producătorii și comercianții pierd o șansă aici: poate dacă vânzătorul ar
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
că privim numai din punctul de vedere al părinților, al prietenilor, al autorilor preferați, a căror amin-tire ne însoțea. Cînd mergem pe un drum de munte, alături de oameni cu un anumit aspect fizic și un anumit caracter, amestecîndu-ne distrați în conversația lor, impresiile care se succed în noi înșine sînt tot atîtea moduri particulare, originale, noi de a ni-i reprezenta pe cei dragi și legăturile care ne unesc cu ei. Dar, în alt sens, aceste impresii, tocmai pentru că sînt noi
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
sînt ele cunoscute de grup. Orice rememorare a unei serii de amintiri raportate la lumea exterioară se explică așadar prin legile percepției colective. Dar același lucru se poate spune despre toate amin-tirile, indiferent dacă ele privesc cuvintele schimbate într-o conversație, istoria relațiilor noastre cu o persoană ori alta sau chiar reflecțiile, stările afective prin care am trecut în timpul unei plimbări sau al unui voiaj. De data aceasta memoria percepțiilor nu are decît o intervenție secundară. Nu e de ajuns să
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
și nu mai știm dacă punctul de plecare al vibrațiilor este în noi sau în ceilalți. De cîte ori nu exprimăm, cu o convingere care pare cît se poate de personală, reflecții preluate dintr-un ziar, o carte sau o conversație! Ele corespund atît de bine vederilor noastre, încît ne-am mira să descoperim că nu noi sîntem autorii lor. Ne gîndiserăm deja la asta": nu ne dăm seama că nu sîntem decît un ecou. Arta oratorului constă, poate, în a
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
pe-a mea, ci este unica sursă a ceea ce pot repeta. De multe ori, nu-mi sînt mai cunoscute decît evenimentele îndepărtate, produse înainte de nașterea mea. Port cu mine un bagaj de amintiri istorice pe care-l pot spori prin conversație sau lectură. Dar aceasta este o memorie împrumutată, care nu-i a mea. În gîndirea națională, aceste evenimente au lăsat o urmă adîncă, nu doar pentru că instituțiile au fost modificate, ci pentru că tradiția rămîne foarte vie în anumite părți ale
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
meu de copil nu văd strălucind lumini noi, nici obiecte noi care să apară și să se dezvăluie. Asta, fără îndoială, fiindcă pe atunci nu citeam încă ziarele și (dacă faptele erau menționate în prezența mea) nu mă amestecam în conversațiile celor mari. Acum pot să-mi fac o idee, dar una obligatoriu abstractă, despre circumstanțele publice și naționale care-i interesau, probabil, pe părinții mei: nici despre aceste fapte, nici despre reacțiile pe care le-au provocat alor mei nu
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
s-a acordat cu nevoile și tradițiile lor. Sînt, firește, perioade de grabă, zile de odihnă, dar acestea sînt doar iregularități legate de conținutul timpului, fără să-i altereze cursul. Fie că omul este absorbit de munca sa, de o conversație, de o reverie, o reflecție, o amintire, fie că privește la cei care trec, fie că joacă cărți, din moment ce toate acestea reprezintă un mod de a fi și activități obișnuite, reglate de cutumă, și că fiecare are locul și durata
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
în mediul lor și în propriul lor timp și să mă simt în centrul grupului. Acest fapt necesită, într-adevăr, o explicație. Mă revăd, în gînd, alături de un coleg de facultate de care eram foarte apropiat, purtînd cu el o conversație psihologică; analizăm și descriem caracterele profesorilor și ale prietenilor noștri. Amîndoi facem parte din grupul 136 colegilor noștri, dar, în cadrul acestuia, și, de altfel, relațiile noastre personale anterioare intrării la facultate, creaseră între noi o comuniune mai strînsă. De mulți
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
murit acum cîteva luni. Astfel că grupul nostru s-a destrămat. Nu-l voi mai întîlni. Nu mai pot să-l evoc ca pe o persoană care trăiește. Cînd mă văd alături de el, angajați (la fel ca?) altădată într-o conversație, cum să pretind că, pentru a evoca această amin-tire, mă sprijin pe memoria grupului nostru, de vreme ce grupul nu mai există? Însă grupul nu este doar, și nici măcar în primul rînd o adunare de indivizi definiți, iar realitatea sa nu se
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
instituție, luând în considerare teze variate, rezultat al diferitelor discipline ale științelor umane, aspiră tocmai la o astfel de lectură complexă a textului în context. La baza acestui tip de analiză nu se mai află un model de comunicare analog conversației sau ping-pongului (un emițător transmite un mesaj unui receptor, care devine, la rândul său, emițător), ci metafora orchestrei culturale fără dirijor, nici partitură; "fiecare cântă punându-se de acord cu celălalt"; acesta este punctul de vedere al Școlii de la Palo
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
cei doi tâlhari crucificați împreună cu Iisus. În teza sa despre conceptul de ironie, Sören Kirkegaard considera că la baza atitudinii ironice se află ideea de libertate, capacitatea vorbitorului de a se distanța de convențiile sociale și de normele obișnuite ale conversației. În binecunoscuta sa carte, Teoria râsului (1899), Henri Bergson prezenta ironia ca fiind judecata critică a unui spirit ideal în fața unei lumi care-l decepționează. Vladimir Jankélévitch subliniază și el atitudinea critică a ironistului: "Ironia este neliniștea și viața fără
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de ziar. În al doilea caz, "situația de enunțare" este situația implicată de cutare sau cutare gen de text, punerea în scenă a cuvântului. 1.4. Contextul producerii și scena de enunțare Când luăm în considerare fraze izolate extrase din conversații, distincția dintre cele două accepții ale "situației de enunțare" poate părea complicată în mod inutil, însă lucru deosebit de clar în cazul textelor literare ea se impune pe îndată în abordarea textelor ce țin de genuri desprinse din situația imediată a
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
în scenă narațiunea implicând în ea naratarul (= destinatarul povestirii): nu pe cititorii reali ai Fabulelor, desigur, ci pe figurile care îi construiesc scenografia. Dativul etic este una dintre multiplele mărci ale implicării naratarului care convertește fabula într-un fel de conversație. "Excesul" sintactic pe care îl presupune folosirea dativului etic trimite la un exces mai radical, cel al enunțării narative referitoare la ceea ce este narat. Pretinzând că este doar un mijloc de a "transmite" o istorioară, de a o face plăcută
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
și doar 285 singulative. Acesta este și motivul pentru care Genette a vorbit despre pseudo-iterativ: naratorul raportează la imperfect scene atât de bine conturate, încât devine de neconceput ca ele să se fi produs de mai multe ori, în special conversațiile lungi între mătușa Léonie și Françoise, bona. Desigur, putem explica un asemenea fenomen axându-ne pe optica realistă tradițională; este ceea ce face P. Guiraud: "Cum este evident că dialogul nu s-a putut repeta sub această formă, rezultă că ceea ce
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
n-am așteptat, lucrurile au rămas neschimbate cum se spune însă ele nu rămân niciodată așa165. Romanul constă în monologul neîntrerupt și haotic al unui enunțător nedeterminat, bănuit de a fi ucis un copil. În acest fragment, el povestește o conversație pe care a avut-o cu farmacistul din sat. Vom nota aici prezența marcată a modalizării autonimice: atunci când vor fi reprezentate cuvintele altcuiva (mi s-a spus, cum se spune), când se va solicita cooperarea co-enunțătorului (înțelegeți ce vreau să
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
alteritate de limbaj în instituția romanescă. Doamna Bovary și Gervaise, două opere consacrate ca "naturaliste", nu exploatează DIL în acest sens. În Gervaise, el este folosit în scop sociolingvistic, după cum o arată și faptul că servește mai ales la redarea conversațiilor. Pe când în romanul lui Flaubert, DIL apare atât la limita dintre conștiința personajului și lume, cât și la limita dintre narator și eroina lui; povestea nu trebuie să se situeze neapărat în pământ normand, nu există o confruntare adevărată cu
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]