KorAP: Find »[drukola/base=crin & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...340 341 342 ...402 >

10,028 matches

Corola-publishinghouse/Science/2071_a_3396

longan longyan rou arpacaș chinezesc yi yi ren arpagic chinezesc jiucai Atractylodes ovata albă bai zhu zbârciog chinezesc hei muer Benincasa hispida donggua Bombyx batryticatus jiang can borneol bing pian bujor alb bai shao bujor roșu chi shao bulb de crin bai he bulb de Fritillaria cirrhosa chuan bei mu bulb de Fritillaria thunbergii zhe bei mu Bupleurum falcatum chai hu căluț de mare haima caras jiyu chitru chen pi ciuperci chinezești uscate xiang gu coajă de cătină de gard digu

Medicina chineză. Peste 1.000 de remedii la îndemâna ta by Lihua Wang (2006) [Corola-publishinghouse/Science/2071_a_3396]
de Paeonia suffruticosa mudan pi coajă de Phellodendron amourense huang bai coajă de Poria cocos fuling pi coajă de scorțișoară gui zhi coajă de piper de Sechuan hua jiao codonopsis dang shen corn de cerb (Cornu cervi pantotrichum) lu rong crin galben huang hua cai crizantemă juhua curmale negre hei zao curmale roșii hong zao drojdie de orez roșu hong qu mei dudă sangshen fasole albă uscată bai piandou fasole mung lüdou fasole roșie cu bobul mic chi xiao dou floare

Medicina chineză. Peste 1.000 de remedii la îndemâna ta by Lihua Wang (2006) [Corola-publishinghouse/Science/2071_a_3396]
Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828

ea e mai mare, / Că-i frate-său Soare, / Că de n-ar bori, / Oamenii-ar muri..."126 O altă prezență mitologică feminină a soarelui este Floarea Soarelui, aflată, de cele mai multe ori, în conflict inițiatic cu alte flori, cu floarea crinului sau cu floarea trandafirului, dar asumându-și, în cele din urmă, rolul de judecător: "Sculați, sculați, boieri mari, / Că vă vin colindători / Pe la miez de cântători, / Pe sub patru-ncheietori. Nu vă vin cu nici un rău, / Că vă vin cu Dumnezeu, / Dumnezeu

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831

bujori albi și cu ramuri înghețate pe sticla ferestrelor. Poetul descrie tablouri cu bujori, natură moartă, cheamă mirosuri și creează beții olfactive, adevărate paradisuri în descendența lui Anghel și a lui Mihai Celarianu. Ca și aceștia, cântă nuferi și lăcrămioare, crini, lalele, însoțite de alăute, viole, menuete care ne trimit la Bacovia, fără ca poetul să trăiască dramele acestuia. Horia Zilieru rămâne la desfășurări ritualice, indiferent dacă este vorba de o lirică erotică, de evocarea satului, de evocarea unui trecut îndepărtat, manifestat

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
Horia Zilieru rămâne la desfășurări ritualice, indiferent dacă este vorba de o lirică erotică, de evocarea satului, de evocarea unui trecut îndepărtat, manifestat în formule clasice sau în prețiozități de vibrație barocă. Marin Mincu face trimiteri la Macedonski 2 " Agonizează crinii în cetate/ Și muzici pun pe tâmple o paloare/ Și pene ard în albul în lingoare,/ În ochii orbi visând singurătate." Ceea ce rămâne din poezia lui Horia Zilieru este această redescoperire sau redezvăluire în contextul poeziei actuale a motivelor folclorice

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
marile covoare și așteaptă." Evocarea unui peisaj oriental calești și caftane ne amintește de trecerea prin metempsihoză a iubitei, desprinsă din adâncul ceștii de email a "Paharului fermecat" al lui D. Anghel: "Calești ce-mi poartă încă-adolescența/ Ca pe un crin de delicată vază/ Lunecă lin prin luminiscența/ Pereților care se subțiază." Ritmica și universul poeziei ne trimite atât la I. Barbu cât și la T. Arghezi: "Și-n miez de noapte, având bluza lipsă,/ Am pus cu sânii luna în

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-o să-i grefeze pielea." Tudor George face poezie din orice, și nu fără har, chiar dacă descoperim gestul și muzica minulesciană în poezia lui: "Dă-mi gura Ta cu imnul dragostei Dă-mi ochiu-ți constelat ca o fântână Dă-mi crinul mâinii tale dacă vrei. Să-l fac pecetea mea, să-mi fii stăpână." Sau iată-l confesându-se umil că a făptuit trei lucruri: o casă, un copil și o carte, ultima este singura care va dura. Tudor George este

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
care apar obsesiv: femeia și îngerul, ce se interpătrund în unele poeme. Singurele amintiri frumoase ale poetului sunt legate de o dragoste rămasă undeva în timp; evocarea ei ne amintește de Radu Stanca: "O șoaptă, o șoaptă cu buze de crin/ bună seara, bună seara/ prințul din stele se cutremură/ te iubesc Ofelia eu sunt amurgul!" Poetul solitar este născut de cer și însetat eminescian de repaus; el va opri timpul, pentru a trăi clipe ce au fost; este sfântul și

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
ciudat, tu să nu plângi atunci/ toate se schimbă, iată și anii/ aceia fierbinți nu mai sunt/ acum voi pleca spre un țărm cunoscut." Poemul amintește vag de Arghezi. N. Manolescu îl citează pe Macedonski, comentând poezia lui M. Ursachi. Crinii, rozele, flori și hiacintul, rubine și topaze, valuri de aur vin cu o hipersensibilitate rafinată de parfum și culoare pentru lumea de senzații a lui M. Ursachi: "vom mai străbate iubito, vom mai străbate/ drumul acela de roze ". Expansiunea fanteziei

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
pe cel", " Crezi poate", " Dorm și visez" poartă un "ce" nostalgic, fără însă să ne convingă. Într-un poem ca "Aflați", încearcă să se definească. Firea deosebită a poetului e "o câmpie verde/ unde aleargă și îngenunchează/ un cal de crin plângând sfâșietor/ un cal de crin plângând ca o minoră", numai că plânsul poetului este undeva în afara zbuciumului, în versuri și imagini pretențioase, care fac loc unor schițe comune, triste prin opacitatea lor. Infuzia sensibilității feminine și substanțializarea lirismului Suntem

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
visez" poartă un "ce" nostalgic, fără însă să ne convingă. Într-un poem ca "Aflați", încearcă să se definească. Firea deosebită a poetului e "o câmpie verde/ unde aleargă și îngenunchează/ un cal de crin plângând sfâșietor/ un cal de crin plângând ca o minoră", numai că plânsul poetului este undeva în afara zbuciumului, în versuri și imagini pretențioase, care fac loc unor schițe comune, triste prin opacitatea lor. Infuzia sensibilității feminine și substanțializarea lirismului Suntem de părerea unor critici care afirmă

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
și amintiri întoarse în posibilitate, ca și "Pastelurile", vibrează iarăși în suflet. Constanta Buzea este o poetă inegală, dar poetă. Ileana Mălăncioiu "Pasărea tăiată", E. P. L., 1967; "Către Ieronim", Eminescu, 1970; "Inima reginei", Eminescu, 1971; "Poezii", Editura Cartea Românească, 1973; "Crini pentru domnișoara mireasă", Editura Cartea Românească, 1973. Poemele Ilenei Mălăncioiu evocă întâmplări, pentru a ne sugera stări afective: drumul este întunecat și boii timpului șchioapătă din cauza potcoavelor care-i rănesc; la răscruce, berbecii se împung și îi taie drumul, generând

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
de copii se cuprind în invocarea îngerului: "Tare ca fierul/ Iute ca oțelul/ Bună ca somnul/ Blândă ca Domnul/ Care trupul de moartă îl vede/ Și nu-l crede." Așa cum remarcă Al. Piru, tot decorul din celelalte volume reapare în "Crini pentru domnișoara mireasă". Oul, banul, rana, mortul și viul, ochiul rece și ochiul cald sunt elemente ce apar obsesiv și straniu. Poeta pune la îndoială posibilitatea morții: Dacă trupul iubitei tale mereu regăsit/ Ca-ntr-un mormânt fără hotare/ E

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
senzualitatea caracteristice marelui poet. Trupul se supune metamorfozelor, se preface în pom, preot, aripi albastre, în pui, în șarpe sau " Iese un bărbat frumos și femeia lui". Imaginea morții este redată în acele păpuși de piatră, (preluate din folclor), în crini (simbol al purității, dar și al morții) și în nuntă (al cărei sfârșit înseamnă moarte). Motivul crinului, cu simbolistica citată, invadează existența; crinii ies prin pereții caselor, pe bulevarde, prin soare, prin ochiul însuși ce poartă în el "zarea crinului

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
în șarpe sau " Iese un bărbat frumos și femeia lui". Imaginea morții este redată în acele păpuși de piatră, (preluate din folclor), în crini (simbol al purității, dar și al morții) și în nuntă (al cărei sfârșit înseamnă moarte). Motivul crinului, cu simbolistica citată, invadează existența; crinii ies prin pereții caselor, pe bulevarde, prin soare, prin ochiul însuși ce poartă în el "zarea crinului". Ileana Mălăncioiu riscă să ajungă la manierism. Ioana Diaconescu "Furăm trandafiri", E. P. L., 1967; "Jumătate zeu", Eminescu

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
frumos și femeia lui". Imaginea morții este redată în acele păpuși de piatră, (preluate din folclor), în crini (simbol al purității, dar și al morții) și în nuntă (al cărei sfârșit înseamnă moarte). Motivul crinului, cu simbolistica citată, invadează existența; crinii ies prin pereții caselor, pe bulevarde, prin soare, prin ochiul însuși ce poartă în el "zarea crinului". Ileana Mălăncioiu riscă să ajungă la manierism. Ioana Diaconescu "Furăm trandafiri", E. P. L., 1967; "Jumătate zeu", Eminescu, 1970; "Adagio", poeme, Eminescu, 1973. Se

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
crini (simbol al purității, dar și al morții) și în nuntă (al cărei sfârșit înseamnă moarte). Motivul crinului, cu simbolistica citată, invadează existența; crinii ies prin pereții caselor, pe bulevarde, prin soare, prin ochiul însuși ce poartă în el "zarea crinului". Ileana Mălăncioiu riscă să ajungă la manierism. Ioana Diaconescu "Furăm trandafiri", E. P. L., 1967; "Jumătate zeu", Eminescu, 1970; "Adagio", poeme, Eminescu, 1973. Se pare că Ioana Diaconescu este eleva Anei Blandiana în sensul că descoperim afinități și aceleași trăiri, aceeași

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
1973) îi descoperim Ioanei Diaconescu și note proprii: "Adagio pietrelor și mărăcinilor,/ Adagio fiului; și-a maicii sale vină/ Fie curat ispășită de lacrima luminii/ Etern întoarsă într-un ochi senin/ După o fugă, după vânătoare/ Înalt prin pădurea de crini". Obiectele se însuflețesc și poeta se mișcă lejer, pentru că ea le-a creat: "Desenez lucruri care se trezesc/ Și se prefac în ființe adevărate/ cu glas, cu inimi și cu aripi,/ Cu părul lung împrăștiat pe spate." Uneori prea feminină

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
din cer pe brațele incestului/ În sexele pământului cum apărură urmărite din spate de însuși lucrul în sine?". În "Imnele bucuriei" cunoașterea poetică devine posibilă și exercitarea ei necesită din nou învestire cu har: "Și bolta uriașă a acestui falnic crin/ Pe crucea gurii mele să fie răstignită/ În graiul meu să fie picurat/ Cutremurul și frica fericită./ Între puhoaiele acestui necuprins/ Ce se rostesc departe în tăcere/ sa fiu cu fulgeru-nflorit/ Ce plămădește în deșert putere. Prea bucuros fiind, poetul

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
de clopot, ce anunță vecernia și îngenuncherea Ardealului. În 1973, "Imnele" devin ale bucuriei, ele sunt "lumină din lumină", cum ne spune poetul, trecând printr-un proces de înseninare. Universul se transcendentează și totul devine cântec: apar păduri mari de crini, universul este un cuib de ceară, scorburi de miere milenară vin și învăluie lumea de aici. Graiul este cel al patriei, poetul se întoarce spre "Cerurile mume", spre vechea vatră, spre truda piramidelor. Și în acest context el, poetul, rămâne

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
se întoarce spre "Cerurile mume", spre vechea vatră, spre truda piramidelor. Și în acest context el, poetul, rămâne "floare fără chip", mireasmă devoratoare, de aceea " Cine se pleacă-n zarea mea/ Rămâne iar bolnav de moarte/ Un foșnet uriaș de crini/ Venind spre munte de departe". ("Imn"). În concluzie, poetul creează acel imn de slavă și bucurie, o lumină "orbitoare" care ne amintește de vechea poezie egipteană 3, dar și de N. Labiș, care cântă lumina, apa, trezirea la viață, iubirea

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
caii fac viermi în bălegar/ urechile bătrânilor încep să curgă" ("Iulie"). Ni se pare voit subliniată "temperatura impulsivă" a vârstei, concretizată în imagini stridente, bolovănoase, crude, cum le extrage și le subliniază Ion Caraion, în al său studiu "Duelul cu crinii". Limbajul violent, "barocul metaforic" ar putea fi imputat multora dintre poeții proveniți din mediul rural, ca Ion Gheorghe, G. Alboiu etc. Barocul metaforic, versul bolovănos, crud și strident își au oarecum modelul în poezia interbelică: Arghezi, A. Cotruș, Crevedia etc.

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
experiența artistică a lui Tudor Arghezi: Pe când ceapa încordată ca un bolovan de minereu/ cutremurată se cuprinde de veghe/ cracii cărnoși ai rădăcinilor ei de animal marin/ umblă prin pământ, înoată și sapă/ Câtă vreme carnea albă ca floarea de crin/ se îndestulează lacom de apă." Sub semnul zodiacului "Cavalerul Trac", apărut în anul 1969, încearcă recrearea unei mitologii autohtone cu implicări în istorie, deschizând drum Zoosophiei și icoanelor pe sticlă. Volumul are structura unei saga germanice, al cărei erou este

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
apare în poem cu anumite retușări. Maria este înfățișată la rugăciune cu cartea sfântă, care la Ion Gheorghe devine clavir. Într-un cadru înstelat, Duhul sfânt coboară, iar îngerul ține o floare. La Ion Gheorghe, în poem el ține trei crini, simbol al fecioriei și al purității. Dacă urmărim și alte poeme, le descoperim în icoanele care au ca temă botezul, învierea, răstignirea, coborârea de pe cruce. Ion Gheorghe știe să "citească" o icoană, accentuând simbolistica și culoarea. Elemente decorative, scene de

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751

silei aspre / În vara-naltă de-al tău soare, York / Iar norii gravi și mulți ai Casei noastre / Prin ocean căzuți nu se întorc"; iar piesa se încheie cu replica lui Richmond (Henry VII): "E stinsă vrajba, crește al păcii crin / Dă-i, Doamne, viață lungă, spuneAmin". Așadar, spectacolul începe și se sfârșește sub semnul instaurării unei nou puteri care, în ambele cazuri, vestește încetarea ostilităților, cheamă la pace și promite un viitor noi, mai luminos. În realitate însă, ciclul violenței

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]