8,894 matches
-
universalizabile. Sarcina de a explica ce este prescriptivitatea (tr]s]tură pe care afirmațiile de tip „se cuvine” o împ]rt]șesc cu imperativele) poate fi încercat] aici numai la modul cel mai schematic. Un act de vorbire este prescriptiv dac], pentru a fi de acord cu el, este obligatorie, pentru a nu fi acuzați de nesinceriatate, realizarea acțiunii specificate în actul vorbirii sau, dac] solicit] pe altcineva pentru a o realiza, s] fie dispus s] o fac]. Astfel prescriptivismul într
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
poate fi încercat] aici numai la modul cel mai schematic. Un act de vorbire este prescriptiv dac], pentru a fi de acord cu el, este obligatorie, pentru a nu fi acuzați de nesinceriatate, realizarea acțiunii specificate în actul vorbirii sau, dac] solicit] pe altcineva pentru a o realiza, s] fie dispus s] o fac]. Astfel prescriptivismul într] în clasa teoriilor etice cunoscute că „internaliste”: acelea care susțin c] a accepta o judecat] moral] înseamn] eo ipso s] fii motivat într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nu fie deloc dispus s] o fac]. Reversul acestei monede este, așa cum arăt] conjuncția „dar”, c] toți simțim c] exist] ceva greșit cu persoanele care fac astfel de afirmații, chiar ceva conceptual, nu doar moral, ceva ce nu ar exista, dac] externalismul și prescriptivismul ar fi corecte. Dac] cineva s-ar chinui s] afle ce s-ar cuveni s] fac], chinul ar lua sfârșit dac] ar ajunge s] considere r]spunsul la întrebarea să total irelevant pentru motivațiile sale sau pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Reversul acestei monede este, așa cum arăt] conjuncția „dar”, c] toți simțim c] exist] ceva greșit cu persoanele care fac astfel de afirmații, chiar ceva conceptual, nu doar moral, ceva ce nu ar exista, dac] externalismul și prescriptivismul ar fi corecte. Dac] cineva s-ar chinui s] afle ce s-ar cuveni s] fac], chinul ar lua sfârșit dac] ar ajunge s] considere r]spunsul la întrebarea să total irelevant pentru motivațiile sale sau pentru ceea ce a f]cut de fapt. Aceast
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sl]biciunea voinței, se afl] în afara scopului acestui articol. Ne afl]m acum în situația de a relua întrebarea dac] judec]țile morale pot fi numite adev]rate sau false. Imperativele evident nu pot. Putem rezolva problema cel mai simplu dac] revenim la noțiunea de sens descriptiv explicat] mai devreme. Judec]țile morale îl au datorit] universalizabilit]ții lor. S] creezi una înseamn], dup] cum am v]zut, s] invoci implicit un principiu, oricât de specific. În orice societate relativ stabil
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
lor morale sunt destul de uniforme și constante. În consecinț], când o persoan] spune c] cineva a f]cut ceea ce se cuvenea într-o anumit] circumstanț], oricine cunoaște circumstanțele și împ]rt]șește aceste principii morale acceptate general va presupune c], dac] acea persoan] a f]cut ceea ce se cuvenea, ceea ce a f]cut este în concordant] cu ei; deci va crede c] știe ceea ce vorbitorul a spus c] a f]cut. Dac] atunci se dovedeste c] persoană nu a f]cut
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
șește aceste principii morale acceptate general va presupune c], dac] acea persoan] a f]cut ceea ce se cuvenea, ceea ce a f]cut este în concordant] cu ei; deci va crede c] știe ceea ce vorbitorul a spus c] a f]cut. Dac] atunci se dovedeste c] persoană nu a f]cut acel lucru, va susține c] vorbitorul nu spunea adev]rul. Și, astfel, era în acea societate în conformitate sensului descriptiv acceptat general (cu alte cuvinte condițiile de adev]r) al expresiei
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în ceea ce privește prescriptivismul - de aceea, caracterizarea prescriptivismului în termeni de „adev]rât sau fals” este atat de înșel]toare. C]ci și prescriptiviștii pot da un rol limitat condițiilor de adev]r în determinarea sensurilor cuvintelor morale, într-o societate dat]. Dac], așa cum cred descriptiviștii, sensurile descriptive ale judec]ților morale, determinate ca atare, ar fi întregul lor înțeles, atunci relativismul ar fi consecință. Deoarece putem ști sensul descriptiv al lui „se cuvine” într-o socieatate dat]; dar aceasta nu înseamn] c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de adev]rât sau fals judec]ților morale ale altora, pe baza sensurilor descriptive ale cuvintelor morale pe care toți le accept], aceast] atribuire nu mai este valabil] în momentul în care vorbesc cu australieni. Nu ar fi valabil] nici dac] ar vorbi în Arabia Saudit] cu un misionar australian feminist. Dificultatea ar putea fi împ]cât] spunând c] ambii înțeleg prin „se cuvine” ceva destul de vag, de exemplu, c] a face un anumit lucru ar face oamenii fericiți. Dar dac
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
dac] ar vorbi în Arabia Saudit] cu un misionar australian feminist. Dificultatea ar putea fi împ]cât] spunând c] ambii înțeleg prin „se cuvine” ceva destul de vag, de exemplu, c] a face un anumit lucru ar face oamenii fericiți. Dar dac] încearc] s] stabileasc] condițiile de adev]r sau sensul descriptiv al lui „acest/aceast]”, din nou nu vor fi de acord, și comunicarea nu ar fi posibil]; c]ci putem presupune c] este o mare diferenț] între ceea ce este considerat
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
posibil]; c]ci putem presupune c] este o mare diferenț] între ceea ce este considerat] a fi fericire casnic] în Australia și în Arabia Saudit]. Singurul mod în care un descriptivist poate ieși din aceast] dificultate este fie de a spune (dac] este naturalist) c] „se cuvine” și „fericit” au înțelesuri diferite în cele dou] regiuni și, prin urmare, și condiții de adev]r diferite, fie (dac] este intuiționist) c], deoarece convingerile oamenilor din cele dou] ț]ri difer], exist] eo ipso
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
mod în care un descriptivist poate ieși din aceast] dificultate este fie de a spune (dac] este naturalist) c] „se cuvine” și „fericit” au înțelesuri diferite în cele dou] regiuni și, prin urmare, și condiții de adev]r diferite, fie (dac] este intuiționist) c], deoarece convingerile oamenilor din cele dou] ț]ri difer], exist] eo ipso și o diferenț] în modul în care soțiile se cuvine s] se comporte; și aceste dou] moduri de sc]pare duc la relativism. (ManIntyre, 1985
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
acestea deriv] din judec]ți descriptive nemorale, fie în mod deductiv cu ajutorul unei definiții naturaliste, fie apelând la un principiu moral a priori sintetic adoptat prin intuiție. C]ci, cum ar putea spune cineva din Arabia Saudit], este evident c] dac] o soție nu își ascult] soțul (fapt) face ceea ce nu se cuvine (judecat] moral]). Fie acest lucru este adev]rât în virtutea sensurilor cuvintelor, considerându-se c] nesupunerea șotiilor dezmembreaz] societatea (naturalism), fie este oricum evident pentru cei care au primit
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nu se cuvine (judecat] moral]). Fie acest lucru este adev]rât în virtutea sensurilor cuvintelor, considerându-se c] nesupunerea șotiilor dezmembreaz] societatea (naturalism), fie este oricum evident pentru cei care au primit o bun] educație moral] (intuiționism). Aceast] evident] este consolidat] dac], cum va fi cazul în societ]țile stabile, educația moral] a insuflat nu doar o anumit] utilizare a limbii, nici doar un comportament în concordant] cu comportamentele sociale actuale, dar convingeri și sentimente profunde potrivit c]rora asemenea comportament este
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
oblig] vorbitorul la motivații și acțiuni, dar faptele nemorale prin ele însele nu fac acest lucru. De aceea judecată moral] introduce un element suplimentar în gândire (elementul prescriptiv sau motivațional), care nu exist] în simplă descriere a faptelor. Dar prescriptivistul, dac] ar fi s] câștige, va trebui s] ofere o explicație, nu doar motivând de ce oamenii ar trebui s] cread] c] judec]țile morale sunt inevitabile considerând faptele, ci cum (prin ce proces rațional) se poate ajunge la o judecat] moral
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
trebuie procedat. El afirm]: „Acționeaz] numai pe baza acelei maxime prin care poți în același timp s]-ți dorești că aceasta s] devin] lege universal]”, aplicabil], indiferent ce rol ocupi tu însuți în situațiile care rezult] (1785, BA 82 = 421). Dac] judec]țile morale au că tr]s]turi prescriptivitatea și universalizabilitatea pe care prescriptiviștii spun c] le au, aceast] metod] ne este impus] de logică conceptelor morale. Ce maxime putem adopta sau ce judec]ți morale putem accepta, va depinde
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
prescriptiviștii spun c] le au, aceast] metod] ne este impus] de logică conceptelor morale. Ce maxime putem adopta sau ce judec]ți morale putem accepta, va depinde de ceea ce suntem preg]titi s] prescriem pentru toate situațiile asem]n]toare (dac], de exemplu, am fi soțul infidel sau soția lui p]r]sit]). „S] ne imagin]m în situațiile altora” este o operație dificil] care prezint] atât probleme filosofice, cât și practice. Cele practice sunt doar dovadă c] gândirea moral] este
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
filosofice sunt un subiect prea larg pentu acest articol scurt. Ele privesc problemă comparației forțelor preferințelor persoanelor diferite unele cu altele și cu propriile noastre preferințe; problemă „altor minți” c]reia filosofii i-au acordat atât de mult] atenție; problemă dac] are sens s] m] imaginez pe mine ca fiind altcineva (aș fi tot eu?), si despre ce anume sunt constrâns s] spun în leg]tur] cu situația acelei persoane, când fac acest lucru (Hâre, 1981, capitolul 7 și referințe). O
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ce anume sunt constrâns s] spun în leg]tur] cu situația acelei persoane, când fac acest lucru (Hâre, 1981, capitolul 7 și referințe). O posibil] mișcare pentru cineva care caut] constrângeri necesare ale gândirii morale este de a spune c], dac] nu tratez persoană în a c]rei poziție m] imaginez pe mine, în termeni egali cu mine însumi, ar]tându-i o preocupare egal], nu îmi imaginez într-adev]r acea persoan] ca fiind eu. Această determin] tratarea preferințelor acelei persoane în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ca un simplu mijloc, ci întotdeauna și ca pe o finalitate” necesit], așa cum afirm] însuși Kant pe urm]toarea pagin], ca „finalit]țile unui subiect, care este o finalitate în sine, trebuie s] fie, pe cât posibil, si finalit]țile mele, dac] aceast] concepție are un efect complet asupra mea” (1785, BA 69 = 430 notă de susbol). O finalitate este ceea ce se dorește în sine; deci, dup] Kant, trebuie s] respect]m în mod egal dorințele de finalitate ale tuturor, inclusiv pe
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de distincția f]cut] de Platon (Meno, 98b) și Aristotel (Etică Nicomahic], mai ales cartea a VI-a) între opinia corect] sau dorinț] și înțelegerea practic] sau înțelepciune (phronèsis). Gândirea „critic]” și „intuitiv]” sunt nume potrivite pentru aceste dou] nivele. Dac] am fi gânditori morali perfecți, am putea folosi întotdeauna metodă kantian-utilitar], si anume gândirea critic]. Dar dac] oamenii ar face acest lucru, ar fi conduși pe un drum greșit: nu ar avea suficient timp și informație și ar fi la
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a) între opinia corect] sau dorinț] și înțelegerea practic] sau înțelepciune (phronèsis). Gândirea „critic]” și „intuitiv]” sunt nume potrivite pentru aceste dou] nivele. Dac] am fi gânditori morali perfecți, am putea folosi întotdeauna metodă kantian-utilitar], si anume gândirea critic]. Dar dac] oamenii ar face acest lucru, ar fi conduși pe un drum greșit: nu ar avea suficient timp și informație și ar fi la milă dezam]girii de sine; și, în consecinț], și-ar spune adesea c] soluția care s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
bine sf]tuiți s] se instruiasc] s] aib] bunele dispoziții sau virtuțile care îi conduc, în linii mari, s] fac] ceea ce un gânditor moral critic și nep]rtinitor i-ar obligă s] fac] - la nevoie f]r] prea mult] gândire, dac] aceasta este inoportun]. Cu alte cuvinte, ar trebui s]-si cultive aceleași intuiții la care apeleaz] intuiționiștii, împreun] cu inclinații puternice de a le urma și cu alte sentimente morale de dorit (de exemplu, iubirea) pe care le vor consolida
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
convingerile morale împ]rt]site de gânditori. Dar este doar o supoziție: unele dintre ele pot s] nu fie cele corecte. De exemplu, este corect s] gândești c] este legitim din punct de vedere moral s] m]nânci animale umane? Dac] ne îndoim c] predecesorii noștri au dreptate, suntem constrânși noi înșine s] gândim critic; dar chiar și atunci va fi la fel de bine s] fii umil și nu prea încrez]tor în sine. „Înțelepciunea vârstei” are o anumit] autoritate doar pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
afirmativ înseamn] c] dezvoltarea moral] a tuturor persoanelor poate fi evaluat] din aceeași poziție avantajoas]. Mulți ar vrea s] cread] c] aceste dou] întreb]ri admit un r]spuns afirmativ. Mai exist] ins] și o a treia întrebare în joc: dac] r]spunsul la primele dou] este afirmativ, atunci aceste forme universale de dezvoltare sunt legate într-un mod fundamental? Un r]spuns afirmativ la aceast] întrebare ar fi foarte semnificativ, într-adev]r. Pare suficient de clar c] dezvoltarea moral] presupune
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]