9,503 matches
-
și putut dansa la oameni acasă. La "Student club" am ajuns mai târziu, dar la început spectacolele noastre aveau loc acasă la cineva care avea o cameră mai mare, un fel de salon, se adunau vreo zece persoane și noi dansam. Aceste spectacole, care după aceea s-au repercutat în spectacolele de la "Nocturn", de la "Țăndărică", la București, au plecat nu doar de la improvizație, încă o dată spun, improvizație vrea să însemne ceva aleatoriu nu, erau un fel de momente ale adevărului. Care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
dublu tur și trei piruete. Pentru o fată era altceva: mai avea Lebăda mare, Lebăda mică, Lebăda albă, Lebăda neagră e superb pentru o fată. A.V. Deci, simțeați că repertoriul dumneavoastră era restrictiv? G.C. Foarte restrictiv. Și chiar când dansai "prințul" era restrictiv, pentru că mă vedeam blocat într-un fel de estetică de acum 100 de ani, care nu mă mai interesa în niciun fel. Chiar din școală începusem să lucrez cu Myriam. Eu m-am băgat totdeauna la spectacole
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
băgat totdeauna la spectacole care se jucau în uzine, unde nu prea se înghesuiau ceilalți să se ducă. Dar eu mă duceam, la toate. Și chiar improvizam dacă dădeam peste vreo pianistă mai nebună, ne puneam de acord și eu dansam zece-douăzeci de minute acolo unde era loc. A.V. Ce efect aveau astfel de prezențe dansante în uzină, printre muncitorii care, probabil, nu erau chiar toți familiarizați nici cu dansul clasic? G.C. Nu știu probabil că aveau un efect, pentru că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
toți familiarizați nici cu dansul clasic? G.C. Nu știu probabil că aveau un efect, pentru că ne cerea lumea, ne bisa. Dar nu atât reacția aplauzelor era frumoasă atunci, ci această nebunie în care intram toți, iar publicul se electriza. Și dansam pentru un public foarte diferit foarte frumos diferit. Dansam la sala "Dalles" pentru pensionari, de exemplu, în spectacole de poezie. Recitau Victor Rebengiuc, Irina Petrescu iar eu mă duceam și dansam pe o poezie, o mai gândeam acasă, n-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
probabil că aveau un efect, pentru că ne cerea lumea, ne bisa. Dar nu atât reacția aplauzelor era frumoasă atunci, ci această nebunie în care intram toți, iar publicul se electriza. Și dansam pentru un public foarte diferit foarte frumos diferit. Dansam la sala "Dalles" pentru pensionari, de exemplu, în spectacole de poezie. Recitau Victor Rebengiuc, Irina Petrescu iar eu mă duceam și dansam pe o poezie, o mai gândeam acasă, n-o mai gândeam, îmi reușea dar era o necesitate de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
în care intram toți, iar publicul se electriza. Și dansam pentru un public foarte diferit foarte frumos diferit. Dansam la sala "Dalles" pentru pensionari, de exemplu, în spectacole de poezie. Recitau Victor Rebengiuc, Irina Petrescu iar eu mă duceam și dansam pe o poezie, o mai gândeam acasă, n-o mai gândeam, îmi reușea dar era o necesitate de a "scoate" dans prin porii trupului. Nu de a structura, "hai să facem o piesă contemporană", nici noi nu știam că facem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
pentru coregraful, pentru balerinul, pentru publicul din altă zonă etno-culturală a lumii. G.C. Bineînțeles. Când am ajuns în Bretania, am auzit niște cântece bretone, și mi s-a părut că sunt cântece din Transilvania! Ei au niște dansuri care se dansează în cercuri, așa, ca în Africa tot în Bretania, care este "farwest"-ul Franței. E paradoxal, această universalizare, pe undeva reîmprospătează necesitatea unor rădăcini. De exemplu, primul premiu internațional pe care l-am primit la Köln a fost pentru un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
în procesul de geneză a spectacolelor dumneavoastră în care ați jucat și pe care le-ați făurit. G.C. Muzica este partenerul privilegiat al dansului, așa a fost dintotdeauna. Un partener, câteodată, foarte greu de suportat pe cât este de important. Dacă dansezi pe o muzică de Mozart sau de Ray Charles te "mănâncă"! Pur și simplu. E foarte ușor ca muzica lor, muzica unor compozitori și interpreți mari, să te depășească, ori să-ți pună toată imaginația la încercare. Și-atunci, ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
te alege... A.V. Așa este. Am văzut recent un spectacol de dans clasic, era muzica lui Chopin pe libretul "Dama cu camelii". Cel puțin la prima vizionare, n-am simțit nici o legătură între muzica lui Chopin și ceea ce se dansa. Am fost eu, ca spectator care a ascultat de atâtea ori creațiile pentru pian de Chopin, prizonierul unei anumite imagini vizuale, mentale, de factură clasică, pe care Chopin mi-a generat-o și mi-a întreținut-o în timp? G.C.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
găsit dar seducția este foarte importantă în alegerea muzicii. Bine, un lux ar fi să găsim compozitori care să scrie special pentru noi dar, câteodată, e foarte plăcut să faci apel la muzici pe care nu poți să nu le dansezi. Așa mi s-a întâmplat cu Ray Charles primul premiu la Varna, unde m-am prezentat ca dansator clasic, însă era și o secțiune modernă a concursului. Și cum n-avea cine să-mi facă această variantă, pentru că m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
am ridicat din pat. A doua zi m-am prezentat la concurs și l-am luat. A.V. Întrebarea mea despre relația muzică-dans presupune și o întrebare adiacentă, pentru că sunt coregrafii în ale căror spectacole muzica lipsește cu desăvârșire. Se dansează pe/în liniște. G.C. Se poate și asta, sigur. A.V. Și atunci, există o muzică implicită? G.C. Este muzica sferelor, deja și muzica tendoanelor, a oaselor care mai trosnesc... Dar este și muzica pașilor, a suflului, s-au făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
a suflului, s-au făcut spectacole pe muzica dansatorului care respiră, sau pe bătăile inimii. Bineînțeles că acum totul este posibil asta-i foarte frumos. Nu mai e ca înainte, când se spunea: "iată, aceasta e muzica pe care veți dansa!" Nu acum se poate lua ca partener privilegiat orice sunet. A.V. Nu vi se pare că, tocmai din cauză că totul este posibil, există un mare pericol pentru coregrafi, și implicit pentru dansatori, să îngroașe tenta atunci când doresc să descrie partea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
un dansator are tehnică de tip clasic și este pus în situația de a lucra cu un coregraf ce posedă o tehnică modernă, e foarte greu să departajezi, să știi care, de ce? O coregrafie foarte proastă poate să fie superb dansată de dansatori foarte buni. Și invers. Deci, toate aceste lucruri s-au pus în balanță, am pus note pentru fiecare, am făcut o medie și am avut noi, juriul, surprize față de noi înșine. Adică, elemente care nouă ne-au plăcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
sparge. Boala bântuie în azilul în care tatăl nu va mai hali aceleași cocoloașe. Elemente discret dispuse în contextul lor suprarealist: pat, televizor, cadă de baie fac ca, printre crengile copacilor, fiecare detaliu să devină un cadru privilegiat vizual. Trupurile dansează, după care se tăvălesc încleștat, după care se ghemuiesc pe pervazul geamurilor. Le luminează soarele care apune peste pădurea umanizată de superbe slăbiciuni. Trupuri singure își caută mințile nesigure în cel mai poetic și senzorial spectacol din România la ora
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
antipolitic, Ion Bârlădeanu e contra-eroul, cel care inversează derizoriul cu oficialul și face praf categoriile puterii, alături de cele ale seducției. Realpolitik în varianta pop Cine sunt personajele sale? Primul e Nicolae Ceaușescu, decupat din aria de propagandă și trimis să danseze cu patru negrese goale în fața Taj Mahalului. Același nea Nicu care e urmat de bodyguarzi peste tot, fie ei generali imbecili ai armatei române sau chiar Silvester Stallone, privește cu atenție spre Omul Nou, un schelet parcă ieșit din colecția
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
să recunosc. Și de nu e vreun păcat, probabil asta-i explicația că, nemaivăzându-le pe fete, nu le-am uitat nici pe ele, nici muzica lor! Mereu mi s-au zbenguit în creier frânturi de versuri; momentele când am dansat și-am iubit pe O-pa-tina-tina-nai zac în amintire greu, ca drojdia-n paharul cu vin uitat în cămară. Era o magie înfiripată de prezența scenică a fetelor, de muzica lor surprinzătoare, de tinerețea noastră, de aerul oarecum clandestin în care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
în India, folosit atât în concertele de muzică clasică, cât și la ceremoniile religioase. În fiecare seară, în Varanasi poți merge la un concert de tabla și sitar. Câteodată simți că-ți vine să zbori. Atunci mergi pe acoperiș și dansezi în clar de lună. Așa merg lucrurile prin locurile sfinte. *Așa merg lucrurile: So it goes. Din Slaughterhouse-Five de Kurt Vonnegut. Cea mai Zen expresie și incantație întâlnită vreodată într-o carte occidentală. Sper fără probleme de copyright. Antisemitism Marius
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
nostru când se trăia curat românește, ne-a declarat doamna profesoară Maria Agapi. Convinși că o mare parte a identității noastre ca popor este reprezentată de folclor, elevii Școlii Normale, conduși de doamna profesoară Maria Borș, au cântat și au dansat pe muzică populară, iar cei de la Funny English, conduși de domnișoara profesoară Dorina îușcă, au rostit vechi colinde românești. Corul Strop de ler, dirijat de domnul profesor Viorel Bârleanu, cor ce a luat premiul î pe țară anul trecut, a
PRACTICI DE SÂNTANDREI by Maria Agapi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91502_a_92847]
-
dimineață, Central Park arată ca un oraș într-un oraș, un loc aparte, ferit de agitația și neliniștea New York-lui. Ușor nemulțumit, se întoarce în camera de zi și aruncă, din reflex, o privire spre monitorul frumos colorat, pe care dansează sute de cifre, grafice și tabele, după o muzică numai de ele știută. Trezirea sa fusese de mult detectată de către calculatorul care gestionează complicațiile întregului apartament, de la intensitatea luminii în fiecare zonă și până la nivelul temperaturii și umidității aerului sau
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
începe să se ridice peste gleznele colegilor de la Bruxelles, au început să își dea seama că Europa nu e doar Mediterana, Marea Nordului sau Adriatica. Din punctul meu de vedere, nu se fac pași mici. Întotdeauna trebuie însă doi pentru a dansa, iar acest dans politic, din păcate, are prea rar succes. Cu toții vrem ca problema transnistreană să aibă soluție. Mai este însă nevoie de o voce puternică aici. Trebuie să existe aceeași voință, nu ajunge susținerea prietenilor. Domnule ministru, ați spus
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
noi, acela este obiectivul. Nu degeaba spunem des, stârnind încruntări sau întrebări de intelectuali rasați: o singură națiune, două state. Cred în valoarea acestei formule, care nu rezumă o situație, ci poate conduce la un alt viitor. Repet însă: ca să dansezi, ai nevoie de un partener. Nu comentez afirmația pe care mi-o citați mai înainte, dar spun că obligația noastră față de Republica Moldova este aceea de a fi de ajutor ori de câte ori ni se cere, de a-i oferi toate șansele care
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
privită ca o altă țară a Europei care dorește să adere. Trebuie privită în sensul ei strategic”. Uitați-vă la Turcia cu ochii Europei din 2010-2015. Nu priviți situația ca pe un gest de bunăvoință. Nici să nu încercați să dansați cu Turcia, pentru că vă calcă pe picior. Este o investiție în viitorul strategic al Europei. Unde ne uităm noi? Să vedem ce haină purtăm noi sau spre competitorii noștri mondiali? Și votul a fost întors, târziu în noapte, în favoarea Turciei
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
documentul este cel care mă fascinează, conformitatea documentului cu relatările martorilor vremii. Cele două trebuie să se combine, chiar dacă pe de-o parte se formează un zid, dar un zid permeabil, elastic, un zid pe care-l poți face să danseze pentru a avea un efect literar, pentru a mișca și sufletul nu doar intelectul..., R.B.: Și în lirică ? D.S.: În lirică... În primul rînd mă simt apropiat de autorii est-germani, de Grünbein, de tînărul Lutz Seiler, dar și de Kunnert
Limba o amantă liniștită și nemuritoare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12564_a_13889]
-
avut de-a face nici cu legionarismul, nici cu Antonescu. Se poate greși prin omisiune, adăugire și generalizare. Unde sînt menționați scriitorii care au fost aruncați în pușcării (neantonescieni!) și n-au putut publica decît după 1964? Plutim spre Europa dansînd lateral peste ei? Desigur, cele două articole ale secțiunii conțin multe informații și trăsături generale ale "stalinismului românesc", dar un studiu de caz ar fi fost necesar. Impresia lăsată este de amasare a unor date vehiculate în România ultimilor ani
Pe nisipuri mișcătoare by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12613_a_13938]
-
ascultat toată noaptea la rând numai muzică italiană difuzată la maximum spre deliciul celor din jur, de plictiseală. Texte haioase. Italia, țara cutremurelor... Italia, țara intelectualilor... Italia, țara sechestraților și a celor care sechestrează, Italia care face pe toți să danseze... și mai știu eu ce... Zbieretele unei libertăți totale vibrând în mijlocul constrângerii noastre teribile de la interminabila coadă de la benzină... Cruzimea decurge ( și) din puritate, ( din excesul ei, tiranic)... Infernul conștiință încărcată... Tipii inferiori silindu-se să intre în societatea celor
Creionul de argint by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13688_a_15013]