8,902 matches
-
Sistemul va experimenta dramatic incapacitatea de a structura imaginea cognitivă datorită multiplicării cunoștințelor. Figura 16.2. Relația dintre incertitudinea subiectivă și incertitudinea obiectivă Confruntate cu incertitudinea, sistemele care practică strategia satisfăcătorului pot evolua în direcții distincte: fie spre un proces decizional complet, cum este cel cerut de modelul analitic, asumând incertitudinea și căutând să o reducă cu mijloace cognitive, fie spre absorbția incertitudinii cu mijloace artificiale. Datorită faptului că strategia satisfăcătorului reprezintă un proces decizional simplificat, iar pentru a fi stabilă
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
direcții distincte: fie spre un proces decizional complet, cum este cel cerut de modelul analitic, asumând incertitudinea și căutând să o reducă cu mijloace cognitive, fie spre absorbția incertitudinii cu mijloace artificiale. Datorită faptului că strategia satisfăcătorului reprezintă un proces decizional simplificat, iar pentru a fi stabilă, ea trebuie să recurgă inevitabil la mecanisme artificiale de absorbție a incertitudinii, sistemele care o utilizează vor fi caracterizate în final printr-un nivel de incertitudine subiectivă sensibil mai scăzut decât cel care practică
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
fi caracterizate în final printr-un nivel de incertitudine subiectivă sensibil mai scăzut decât cel care practică strategia optimalității tendențiale. Strategia optimalității tendențiale este caracterizată, dimpotrivă, prin asumarea incertitudinii și prin încercarea de a o reduce cognitiv printr-un proces decizional complet. Ea prezintă, prin însăși natura sa, un grad ridicat de incertitudine subiectivă, considerată însă a fi reductibilă printr-un proces iterativ. Incertitudinea asociată cu strategia satisfăcătorului este mai mult de tip ireductibil și, din această cauză, prezintă consecințe distructive
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
consecințe distructive mai pronunțate decât incertitudinea predominant reductibilă asociată cu strategia optimalității tendențiale. Vulnerabilitatea acestei din urmă strategii la incertitudine este semnificativ mai redusă deoarece deține mijloacele cognitive care promit o reducere sistematică a ei. Caracterul deschis, iterativ al procesului decizional face mai ușor suportabilă incertitudinea. Se poate afirma, în concluzie, că cele două strategii de decizie sunt asociate cu atitudini distincte față de incertitudine. PROPOZIȚIA 2.10.: Strategia optimalității tendențiale este asociată cu asumarea incertitudinii și cu efortul de a o
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
deciziei cu plusvaloare. Prin plusvaloare înțelegem aici o valoare suplimentară acordată soluției adoptate în raport cu valoarea asigurată efectiv de cunoștințele disponibile. Doar plasând asupra soluției adoptate o asemenea plusvaloare, prezentând-o pe aceasta ca fiind mai presus de orice îndoială, procesul decizional nu mai generează incertitudine. Modul cel mai sigur de a genera plusvaloare este învestirea cu plusvaloare a înseși mecanismelor de producere a deciziilor. Mecanisme de decizie certe, de încredere vor produce soluții certe. Plusvaloarea poate fi investită fie în capacitățile
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
poate fi investită fie în capacitățile persoanelor care iau decizii, fie într-o serie de instanțe exterioare cărora li se deleagă autoritatea să ia asemenea decizii. Supraevaluarea capacităților decidentului poate lua o mulțime de forme, începând cu credința în capacitățile decizionale propriu-zise (har, inteligență, intuiție, noroc, șansă) și sfârșind cu absolutizarea cunoștințelor de care dispune respectiva persoană. În mod frecvent întâlnim o combinare a acestor două variante: delegarea autorităților de decizie unor instanțe exterioare, învestirea cu plusvaloare a acestora reprezentând modalitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sfințenie modurile de acțiune cu care s-au obișnuit. Acest fapt este explicabil și prin aceea că, pe lângă o anumită garanție a succesului, obișnuința este asociată cu un nivel scăzut de incertitudine. Punerea în discuție a obișnuinței generează un proces decizional, cu toate dificultățile sale. Tradiția și obișnuința reprezintă o reducere a procesului decizional la un model cvasicibernetic. Ele reprezintă, în ultimă instanță, programe de acțiune selectate și întărite prin experiență. Charisma. În condițiile în care o colectivitate sau un grup
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
și prin aceea că, pe lângă o anumită garanție a succesului, obișnuința este asociată cu un nivel scăzut de incertitudine. Punerea în discuție a obișnuinței generează un proces decizional, cu toate dificultățile sale. Tradiția și obișnuința reprezintă o reducere a procesului decizional la un model cvasicibernetic. Ele reprezintă, în ultimă instanță, programe de acțiune selectate și întărite prin experiență. Charisma. În condițiile în care o colectivitate sau un grup social nu mai poate sau nu mai dorește să-și continue viața în
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
a fi în primul rând rezultatul cunoașterii și experienței, ci al ascezei, al unei inițieri speciale realizate prin ritualuri religioase și care pot oferi infinit mai mult decât experiența comună. Pe lângă fundamentul religios, charisma face apel adesea și la capacități decizionale extraraționale care nu pot fi contestate cognitiv: intuiție, inspirație. Nepresupunând prelucrări raționale de informații după reguli explicite care pot fi examinate public, acestea pot fi învestite neproblematic cu plusvaloare. O asemenea variantă o găsim în cazul dictatorilor de tip fascist
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
cognitiv: intuiție, inspirație. Nepresupunând prelucrări raționale de informații după reguli explicite care pot fi examinate public, acestea pot fi învestite neproblematic cu plusvaloare. O asemenea variantă o găsim în cazul dictatorilor de tip fascist (Hitler, Mussolini) care reclamau un proces decizional intuitiv infaibil, ce nu poate fi supus judecății critice comune. O variantă a charismei o găsim frecvent în societățile tradiționale: presupunerea unor mecanisme de transmitere a „adevărului” de către forțe supranaturale, fie prin intermediul celor înzestrați cu un har special - sfinți, preoți
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
coerciții, ci,după cum argumentează Herbert A. Simon (1977), și ca o eliberare. Ea lămurește cadrele generale, oferă direcții și repere pentru deciziile concrete, făcând posibil un proces de decizie cu un grad ridicat de certitudine. Foarte adesea utilizăm în procesul decizional seturi de norme preelaborate pe care le considerăm eficace sau care sunt impuse de instanțe ce au autoritatea de a le elabora. În loc de a analiza problema în cauză, delegăm decizia unui set de norme a căror aplicare duce neproblematic la
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
accepta o cerere de înfiere, dacă s-ar baza pe o analiză efectivă a perspectivelor familiilor, ar fi extrem de incertă; dacă se bazează însă pe aplicarea unor norme clare, poate deveni absolut certă. Incertitudinea poate persista doar la marginea procesului decizional: sunt normele suficient de bune pentru a asigura o decizie corectă? Sunt ele relevante și pentru acest caz concret? Mentalitatea birocratică se caracterizează prin eliminarea completă a unor asemenea întrebări și orientarea exclusivă după norme. Birocratul are un comportament decizional
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
decizional: sunt normele suficient de bune pentru a asigura o decizie corectă? Sunt ele relevante și pentru acest caz concret? Mentalitatea birocratică se caracterizează prin eliminarea completă a unor asemenea întrebări și orientarea exclusivă după norme. Birocratul are un comportament decizional care se desfășoară într-o certitudine adesea completă, deși el rezolvă probleme care în sine prezintă un grad foarte ridicat de incertitudine. Desigur, și aceste norme sunt fundate pe o decizie: care sunt normele ce asigură posibilitatea maximă de reușită
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
armonizare fiscală, În contextul menținerii competențelor naționale În luarea deciziilor de politică fiscală - considerată o expresie a suveranității statelor membre, pe de o parte, și cerinței de Înlăturare a obstacolelor În funcționarea pieței comune, pe de altă parte. Astfel, competența decizională a autorităților statale cu privire la fiscalitate (În fiecare stat membru) apare ca suport indispensabil promovării propriei politici de dezvoltare și Înfăptuirii suveranității naționale. În același timp, buna funcționare a mecanismelor pieței unice necesită prevenirea distorsiunilor generate de diferențierile majore Între sistemele
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
fișă clinică autentică a realității românești În perspectiva diagnozei globale a României. Este loc să ne afirmăm cu toții, cu o singură condiție: să propunem soluții, evident alternative, din care cei aflați În intervalul de autoritate al lideranței să construiască optimul decizional pentru viitorul imediat și cel strategic al țării noastre. Deocamdată, logistic și ca resurse umane, este mai productiv să ne asociem microsociologiei, implicându-ne În cercetări-acțiune cu studii-pilot care pot aduce nuanțe rezolutive pentru diverse segmente ale spațiului social, În
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
cele trei mari domenii (economie, societate și mediu) se estimează că dezvoltarea durabilă reprezintă pentru viitor promisiunile unui progres regional, național și global. La nivel regional, spune Geoffrey Lawrence, apar numeroase experimente de guvernare care Întretaie, provoacă și subminează structuri decizionale existente deja. Ele sunt În plină dezvoltare și implementate din cauza imaginii eșecului vechilor forme de guvernare În a produce o dezvoltare durabilă. Reprezintă aceste experimente, se Întreba sociologul australian, o revitalizare a democrației participative, luând În calcul problemele sociale și
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
această perspectivă, populismul ne reamintește faptul că există mereu o tensiune între voința populară și constituționalism. În timp ce accentuarea primului element ar putea conduce la "tirania a majorității", exacerbarea celui de al doilea poate duce la lipsa de transparență a procesului decizional și, astfel, la creșterea nemulțumirii în rândul populației (Plattner, 2010). În fapt însuși conceptul de balanță a puterii (checks and balances) sugerează existența sau măcar posibilitatea cât se poate de reală a unui dezechilibru (Armony și Schamis, 2005: 116). 1
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
el a propus să fie creată "o cultură a dezbaterii libere", în care reformele să nu mai fie discutate exclusiv în cabinete, ci și în mass-media sau în Parlament. Mai mult, Verhofstadt a argumentat în favoarea unui mult mai transparent proces decizional, astfel încât cetățenii să poată influența mai mult politicile publice. În manifestul "Democrația Cetățenilor", autorul susține că inițiativele cetățenești și referendumurile reprezintă un mijloc important pentru a umple golul dintre politicieni și votanți. Astfel, schimbarea numelui din PVV în VLD nu
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
cauza "omului neînsemnat de pe stradă". Totuși, revizuirea limitată a planurilor guvernamentale, datorată mai presus de orice presiunii exercitate de sindicate, ar putea fi considerată ca fiind de la sine înțeleasă. Rolul FPÖ a fost de fapt acela de a încetini procesul decizional. Din cauza reputatei sale slăbiciuni în cadrul cabinetului Schüssel II, FPÖ și, mai târziu, BZÖ cu greu au putut să reprezinte și să implementeze politicile preferate ale acestei perioade pentru categoriile sociale excluse. Politica imigraționistă restrictivă era la fel de mult dorită de ÖVP
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
surle și trâmbițe inițiativele de luare a deciziilor bugetare prin participare directă. Au fost implicați "2% până la 8% din populația orașelor în acest program" și s-a atins nivelul de "10% doar în zonele cele mai prospere". Pentru că erau independente decizional, puteau planifica lucrările publice și puteau asigura finanțarea de la guvern, astfel că CC-urile erau, în mod evident, mai mult decât organizații cu rol consultativ în cadrul procesului de dezvoltare comunitară. Dat fiind faptul că depindeau de inițiativa statului și de
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
la urne din teamă că Mečiar va reveni la putere, este dificil să considerăm aceste evenimente o consecință pozitivă fără echivoc a populismului său. Polarizarea asociată populismului naționalist al lui Mečiar a avut, fără îndoială, un efect negativ asupra procesului decizional democratic în termeni de atingere a consensului, dar din motive diferite de cele prezentate în ipotezele din capitolul introductiv. În cazul democrației parlamentare unicamerale din Slovacia nu a apărut problema blocajului, ci, așa cum vom arăta în subcapitolele următoare, cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
sistemul politic. Aceasta reprezintă o adevărată provocare pentru teoria democrației liberale, care ia existența "poporului" ca pe ceva normal și, din cauza aceasta, merge mai departe cu discuția pe tema legitimității sistemului politic. După cum sublinia Näsström (2007), teoria democratică liberală (și decizională) explică procesul de creare a poporului făcând referire la "forțele contingente ale istoriei", altfel spus, la faptul că popoarele se formează din întâmplare, prin tradiție, și, mult mai adesea, ca urmare a unor războaie. Aceasta înseamnă că "poporul" este perceput
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
între care semnalăm: insuficiența unor strategii și politici globale care să valorifice oportunitățile mediului ambiant, național și internațional, lipsa unui sistem categorial de obiective la nivel de organizație și componente procesuale și structurale ale acesteia, lipsa unor priorități în abordarea decizională și operațională a problemelor cu care se confruntă managementul organizației, atitudine ostilă față de planificare din partea multor manageri, multiplele presiuni la care sunt supuse organizația și managementul său, din partea unor factori endogeni, dar mai ales exogeni. Cu toate acestea, utilitatea planificării
Managementul achiziţiilor publice by Elvira NICA () [Corola-publishinghouse/Science/199_a_192]
-
informațiile furnizate de studiile de marketing și cele desprinse din studiile de prognoză; • dezvoltarea procesuală și structural-organizatorică a planificării (ca activitate și compartiment); Managementul achizițiilor publice 14 • apelarea la un instrumentar specific de planificare, din care să nu lipsească metodele decizionale, metodele de creativitate, metodele de extrapolare etc.; • valorificarea influențelor exercitate de variabilele mediului ambiant, național și internațional și imprimarea unui comportament agresiv față de acesta. Pentru a putea rezista presiunilor mediului ambiant, organizația poate să adopte o atitudine pasivă, de așteptare
Managementul achiziţiilor publice by Elvira NICA () [Corola-publishinghouse/Science/199_a_192]
-
posturi și compartimente și atribuirea lor spre exercitare personalului organizației, în vederea realizării obiectivelor. Cele două dimensiuni ale activității de organizare se referă la organizarea de ansamblu, reflectată de proiectarea/reproiectarea și întreținerea funcționării sistemului de management și a subsistemelor sale (decizional, informațional, organizatoric, metodologic) și organizarea la nivelul principalelor componente procesuale și structurale ale organizației (de exemplu, organizarea unor activități sau a unor compartimente). Prin exercitarea acestei funcții, elementele sistemului - unitatea economică - sunt corelate într-un tot coerent și determinate să
Managementul achiziţiilor publice by Elvira NICA () [Corola-publishinghouse/Science/199_a_192]