9,951 matches
-
desenată frumos, caricatura mea. Dacă treceam cu o oră mai târziu nici că vedeam, tocmai dădeau cu vopsea. M-am și mirat, ce Dumnezeu, de vopsesc atât de des Grand-ul și La Fayette-ul ? Și iată explicația, domnule ! Însăși existența mea, care deranjează, pare-se. — Și d-asta nu vrei să mai scrii, că un gardist tâmpit, ce să vezi, nu înghite evreii ? — Nu-i numai asta, știi bine, monsieur Ionel, că n-am urechile acoperite. Aud și eu ce se vorbește de-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Cobălcescu, printre tone de foi și caiete cu cântece. Ore întregi, prin fum de țigară, printre pahare de vin, uneori și o femeie goală, frumoasă, care dormea în liniște după o noapte de amor, știind că nu trebuie să-l deranjeze când studiază. Cristi nici n-o mai băga în seamă, siluetele din patul său erau niște simple obiecte atunci când intra în lumea lui, pe scena virtuală pe care de fapt începea totul. Lua notele și încerca să le cânte. Își
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
din sutele trimise lunar, ca să fie sigur dacă îl preia sau renunță la el. Zâmbea apoi, când după câteva săptămâni găsea ce aruncase în repertoriul vreunui amic de-al său, și nu-i spunea asta niciodată, pentru a nu-l deranja. Și mai erau, desigur, piesele pe care el le lansa, dar renunța să le mai înregistreze și le elimina din repertoriul său ușor, ușor, considerând că nu i se potrivesc la fel de bine ca celelalte. Așa devine cunoscută, de exemplu, celebra
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
lua la rost orchestra. „Aurel ! Aurele, ține, pentru numele lui Dumnezeu, spatele mai drept și vioara aia mai sus ! Parc-ai fi struț, nu bărbat. Și ia dă-te matale puțin mai în fund, ești înalt cât o prăjină și deranjezi simetriei. Încă puțin, încă... Perfect ! Acolo să stai, să nu miști un milimetru ! Dacă ai nevoie, îți fac un semn mic cu o cretă. Aduceți o cretă, vă rog ! Cum n- aveți cretă, când vreți să chiuliți de la muncă cum
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
său. De multe ori nici nu mai ajungea acasă, cădea în cine știe ce șanț de pe cine știe ce alee lăturalnică de mahala, și acolo rămânea până dimineața, când fie niște copii găseau să se distreze copios trăgându-l de haine, fie șobolanii îl deranjau, încercând să-l muște de degete sau urechi. Și nici măcar atunci nu pornea spre casă. Era o epavă, ajunsese de nerecunoscut, având o barbă murdară și îmbâcsită de băutură și tutun ieftin, slăbit de forță, târându-se mai mult decât
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
a murit pentru țara asta în război. Am fost crescut cu dragoste și devotament pentru patrie și respect poate mai mult ca orice un om care este gata oricând să se sacrifice pentru ea. — Și ce anume atunci v-a deranjat atât de mult la rugă- mintea ofițerilor de a nu cânta melodii cu texte compuse de jidani, încât să îi muștruluiți în public ? Puteați foarte bine să nu îi băgați în seamă, date fiind convingerile dumneavoastră, observ, comuniste, scrâșnește generalul
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
tensiunea publi- cului, de atmosfera unei seri, se poate improviza. Dar au existat, domnule Vasile, presupun, nenumărate dăți când ați și refuzat, nu ? — Au existat, da. — Și atunci ați simțit nevoia să muștruluiți în public pe cei care v-au deranjat sau stresat cu preferințele lor ? Cristi tace. — Sau, domnule Vasile, revine imediat cu un ton mai nervos colonelul, faptul că de această dată domnii cu pricina purtau uniforme v-a înflăcărat să faceți din dânșii un exemplu ? De fapt, vă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
tot mai obosit și mai fragil, anii duri din spatele fronturilor nu făcuseră decât să accentueze problemele și sensibilitățile lui. A fost respins pe rând de toate localurile centrale care mai rămăseseră în picioare. Izgonit ca un câine păduchios, care le deranja clientela. La Capșa nici nu mai îndrăznea să calce și, oricum, banii pe care-i avea acum abia dacă i-ar fi permis o cafea. Mânca la cantinele săracilor de pe la peri- ferii, căci și el devenise unul dintre ei. Și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
al altei epoci. Eu spun iubire, ei mă scuipă în față, frustrați și satisfăcuți în mojicia lor. Eu le vorbesc despre amor, ei vor să le cânt despre birturi, despre chefuri și tăvăleli ieftine. Melodia unui tango e plictisitoare și deranjează, nu mai înduioșează pe nimeni, poate doar pe niște amărâți depășiți, ca mine, care vor dispărea cât de curând. Cât despre emblema unui partid, n-am sărutat vreuna în vremuri când poate chiar credeam, n-am ridicat regele în slăvi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
con de umbră, acum, când formidabila presiune a mass-mediei răspândește mai ales agresiunea și prostul gust, scandalurile politice și financiare, totul pus În slujba reclamei, a câștigurilor enorme și iuți, a Măriei Sale Banul. Pe mine și pe unii colegi ne deranjează prea puțin de a nu fi În „mijlocul evenimentelor”, acum când aceste „evenimente” au un miros special și neplăcut. E adevărat că lectorii sau foștii noștri lectori, ca și intelectualii de diverse formații și răspândiți pe Întreg teritoriul României, au
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nu numai „sub Unguri”, timp de două secole, dar și sub comunști, pentru idealul și unitatea națională, pentru drepturile Românilor și pentru dreptul de a participa la o Biserică universală, cea catolică, precum Ungurii, Cehii sau Polonezii, fapt ce-i deranja pe Stalin și pe sluga sa Gh. Dej, care, probabil ca și Nae Ionescu, confunda ortodoxia cu românismul - mai bine zis voia, Îi convenea să creadă acest lucru, Împingând În suferință, În underground, o istorică instituție românească, iar pe capii
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nu putea fi altul decât pierderea monopolului politic de către comuniști. De aceea, rușii au intervenit În forță. Altă soluție pentru ei nu exista — decât să piardă! În România, nici vorbă de așa ceva. Partidul stăpânea situația. Ceea ce putea, eventual, să-i deranjeze pe sovietici nu era politica internă (nu mai liberală decât a lor!), ci unele manifestări ale politicii externe românești. Acestea creau uneori iritare, dar nu puneau În primejdie sistemul comunist. De aceea, rușii nu au intervenit. Nu este ușor de
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
produsele. Nu este prea igienic, se pot totuși spăla! Înainte de 1989 nu se mai găsea nimic În piață. Posesorii de mașini mergeau la țară să cumpere direct de la localnici. Toate acestea par astăzi normale, fiindcă sunt. Și pot chiar să deranjeze, fiindcă nu sunt chiar așa cum ar trebui să fie. Sub comunism, ele nu existau: era mai simplu! S-a schimbat și peisajul de pe ecranul televizoarelor. Timp de zeci de ani a fost unul singur și nu prea vesel. Lipsiți atâta
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
recunoșteam păcatele. Articolul relata în detaliu anii petrecuți în aburii alcoolului și drogurilor, deși declarasem că eram vindecat. „Lucruri groaznic de neadevărate au fost spuse despre Bret,“ a intervenit Jayne. Impulsionat de Jayne, am adăugat „indignat“ că, „Da, m-au deranjat și pe mine aceste lucruri“. Jayne a continuat să se lamenteze: „Industria în care lucrez e foarte dură cu relațiile, așa am pierdut multă încredere de mine“, și „Cred că tipii de treabă - orice ar însemna asta - erau atât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Ei bine, câinele ăsta s-a dat în spectacol cu lătratul și cu cerșitul atenției toată săptămâna. Știi ceva, iubito, întâmplarea face ca asta să coincidă cu faptul că tocmai am început să scriu un alt roman și sunt extrem de deranjat și de îngrijorat. - Da, știu, Victor nu vrea să scrii altă carte, zise Jayne, stingând aragazul și îndreptându-se spre chiuvetă. Sunt foarte de acord cu tine în privința asta. - Nu-l văd niciodată pe câine jucându-se, am bombănit. E
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
insistentă ca un refren - părea imposibil de depășit. Nu exista nici o modalitate de a-l câștiga de partea mea. Îl dezamăgisem total - iar faptul că își pleca privirea ori de câte ori intram în cameră îmi reamintea de asta. Și totuși, încă mă deranja faptul că el - nu eu - n-avea curajul să facă primul pas. - Hei, puștiule, am zis, stând la masă și dând peste cap restul amestecului matinal. S-a dus pe gât arzând și am simțit o acreală, închizând ochii până când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ceva, chiar n-am nevoie de o parteneră acum“, „Ascultă, trebuie să prind un avion dis de dimineață bine?“ „Hei, ți-ai făcut timp să-mi ridici hainele de la curățătorie?“, „Probabil voi fi destul de distant de-acum înainte“ și „Te deranjează dacă doar mi-o iau la labă?“ Eroul nostru, care își spune Sexpertul, nu agață decât fotomodele și poartă permanent asupra lui o pungă cu lubrifiante, bile vaginale, vibratoare-stimulatoare clitoridiene și cam o duzină de șiraguri de mărgele anale. Fiecare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
comportament e scuzabil fiindcă din multe puncte de vedere e inocent, deși, mult mai probabil, e de fiecare dată iertat de fiecare femeie futută pentru că așa ajung să afle ce înseamnă să ai orgasme multiple. Dar multe femei sunt atât deranjate de comportamentul lui, încât trebuie sedate înainte de a regresa în „trecutul lor lesbian“, ca apoi să urmeze scandalul generat de casetele pe care Mike le înregistrează în timp ce face sex cu femei căsătorite mai vârstnice, casete care încep să apară, destul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
te interesează, iar tu poți calcula data la care ai putea ajunge în L.A. - Atunci mersi mult pentru telefon. Îmi place formalismul tău sarcastic. - O, apropo... - Da? - Halloween fericit. Și în timp ce puneam telefonul în furcă, mi-am amintit ce mă deranjase la acele e-mailuri trimise de la Bank of America din Sherman Oaks. 3 octombrie. Era ziua de naștere a tatălui meu. Iar asta declanșă o nouă iluminare. 2.40 a.m. Ora la care, conform medicului legist, murise tata. M-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
picioare și să spun: „Bună“. Băiatul păru aproape surprins că îl băgasem în seamă și total incapabil să mai rostească vreun cuvânt înainte să-i vorbesc din nou. - Ai acolo un roman minunat... - A, da, bună ziua, sper că nu vă deranjez. - Nu, deloc. Vino înăuntru. Privi în altă parte și roșii puternic, apoi păși în încăpere și se așeză foarte grijuliu pe scaunul din fața biroului. - Ei bine, sunt un mare fan al dumneavoastră, domnule Ellis. - Nu există o lege împotriva formalităților
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de lumina orbitoare a mall-ului și m-a mâhnit faptul că atât de puțin din viața lui se învârtea în jurul poeziei sau a romantismului. Totul era plumbuit de plictisul și anxietățile diurne. Totul reprezenta un spectacol. Dar ceea ce mă deranja cel mai mult - lucrul care de fapt constituia motivul pentru care eram atât de captivat de băieți - e că auzisem când unul dintre ei - când mă întorsesem s-o conduc pe Sarah spre cea mai apropiată bancă - menționase numele de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mall, dar care acum dispăruse. Iar ceea ce mă făcuse să mă foiesc neliniștit pe banca aia era faptul că nici unul dintre cei cinci băieți, inclusiv fiul meu, nu părea înspăimântat. Nici unul nu părea să se teamă de ceva. Ceea ce mă deranja cel mai mult era cum fuseseră nevoiți să-și domolească entuziasmul - amuzamentul - în fața unui adult. După care: valul de adrenalină stopat de întrebarea lui Sarah. - Tati? întrebă ea. - Da? - Tu ajuți oamenii? Dar nu i-am mai răspuns pentru că atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
comunitate afro-americană foarte numeroasă, ipoteza ca acest incident să fi avut cauze antirasiale nu a figurat ca probabilă pe lista noastră. Iar cazul rămâne deschis. Kimball făcu o pauză. Însă și de data asta era ceva care continua să mă deranjeze. Mi se părea că citisem despre un astfel de caz. Și -... Kimball deschise exemplarul cărții mele care se afla în poala sa - ... la pagina 131 și 132 în American Psycho... - Un boschetar negru a fost orbit. Am murmurat asta mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și să localizez numărul mașinii, dar era șters de strălucirea luminii stradale și ca toate celelalte subiecte din duminica aceea, nu mai părea să aibă vreo importanță. Am trecut peste fotografiile în care apăream eu, dar cele care m-au deranjat cel mai mult nu erau cele în care păream speriat în lumina blitz-ului, ci Mitchell Allen și Jayne pozând în fața casei familiei Larson pe Bridge Street, brațul lui Mitchell arcuit protector în jurul taliei ei, buzele lui țuguiate într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
patruzeci de ani și manifestând o devoțiune servilă față de nevastă-mea. Nadine remarcase și ea asta și îl ținea pe Mitchell din scurt ori de câte ori activitățile școlare sau ocazionala cină festivă ne aducea pe toți patru împreună; pe mine nu mă deranja, aveam propriile ciudățenii, în plus știam că lui Jayne chiar nu-i păsa. Așa ceva se întâmplă inevitabil când ești încă la începutul vârstei a doua și ai o soție frumoasă. Însă atunci când Nadine flirta fără rușine cu mine - atunci, într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]