9,387 matches
-
stie din ce motiv; cu biografia marelui cârmaci, putea fi preluat foarte bine de o altă mama, care corespundea criteriilor partidului, exact ca un rol dintr-o piesă de teatru. O soție a marelui conducător care, într-un moment de disperare, se sinucisese, nu dispărea numai din biografia oficială a liderului, ci și din toate dicționarele, jurnalele de film, precum și din fotografiile oficiale. Personajul principal al noii biografli putea fi teleportat direct în mijlocul unor evenimente cu care nu avusese, de fapt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
dea un examen de corigență la un liceu din Iași și nu l-am mai văzut. Am rămas cu grija pregătirii de unul singur, întrebându-mă de ce mi se întâmplă una ca asta, de ce n-am noroc, dar învățam cu disperare, repetam ce învățasem și așteptam. Câteva zile înainte de prezentarea la examenul de admitere sunt trimis la un învățător din satul alăturat și acesta, după verificări amănunțite îi spune tatei că voi reuși la examen, fiindcă știu bine ceea ce trebuie să
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
în gol și vărsam lacrimi de durere, de înstrăinare, de neputință. După două săptămâni prin străini, în recreația mare de la ora zece, cineva mă anunță că a venit tata de acasă, arătându-mi direcția în care mă aștepta, însă, în disperarea mea, o iau în sens opus. Sunt apostrofat de acel elev mai mare, luat de mână și dus în fața tatei... N-aș dori nici unui copil să se afle în situația mea!... Sărut mâna tatei, cam cu sughițuri, mă uit la
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
3 dimineața și să spăl zilnic pe jos în dormitor. Execut pedeapsa o săptămână, hai și următoarea, dar constat că nu mai pot continua. Prea mă simțeam atins în demnitatea mea de om, prea dură era pedeapsa și ajuns la disperare încerc să ies la raport, însă de fiecare dată, cu un sec „Marș în front”, continua să nu vadă revolta mea interioară! Repet încercarea de a ajunge la raportul companiei. Tăcere din partea lui, încrâncenare și disperare din partea mea! Nu mai
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
pedeapsa și ajuns la disperare încerc să ies la raport, însă de fiecare dată, cu un sec „Marș în front”, continua să nu vadă revolta mea interioară! Repet încercarea de a ajunge la raportul companiei. Tăcere din partea lui, încrâncenare și disperare din partea mea! Nu mai puteam îndura această asprime cazonă, ce mă desființa ca om. După o ultimă și disperată încercare de a ieși pe cale ierarhică la raportul companiei ca for imediat superior, când locotenentul instructor m-a trimis la loc
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
încredințeze drapelul. Imediat desprinde pânza de pe catarg, se încinge cu ea pe sub cămașă, ajungând cu bine la Huși, salvând onoarea regimentului, salvând onoarea noastră, ca ostași. Era începutul calvarului României Mari, în fatidica vară a anului 1940! De nedescris, necuprinsa disperare a dezastrului nostru național! De la Huși, resturile regimentului nostru sunt dirijate către Focșani, în cazarma regimentului local. Cu oameni epuizați de efort și sub un soare torid, ne deplasăm încet-încet spre noua destinație. Ajunși la Ghidigeni, în preajma Priponeștilor mei, mă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Cobor încet și merg spre poartă, în timp ce sunt anunțat că cineva mi-a venit de acasă, ca pe vremea când eram elev normalist la Bârlad, îl văd apoi pe tata scrutând atent direcția din care veneam. M-a îmbrățișat cu disperare, tremurând amândoi de emoție! Venea de acasă cu atâtea bunătăți - ca după Paști, dar... iaurt nu-mi adusese... Stăm pe o bancă în timp ce tata mă privește îndelung. În acel moment făceam un mare efort fizic să nu-mi vină rău
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
în timp ce soția s-a dus la fetița ei să-i cânte dulce la ureche înainte de culcare spunându-i că tăticul ei drag se va întoarce sigur acasă!... La 20 iulie 1944 se atentează la viața lui Hitler, Germania clocotește în disperarea cauzei de mult pierdute. Armatele germane se prăbușesc, se destramă pe toate fronturile! Sfârșitul se apropie vertiginos! La jumătatea lui august părăsesc spitalul aproape complet restabilit. Am timp să merg la Buzău, apoi la Priponești și Buciumeni-Tecuci, la nașii noștri
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
simțeam nedreptățiți, dar cui să te adresezi? Și de data aceasta trebuia executat ordinul primit. Nu se poate altfel. În război neexecutarea ordinului era trădare și erai fără milă sancționat! Acum, puterea populară impunea voința sa și sancționa la fel de aspru! Disperare în familie! Supărare pentru tata și mama! Cât de mult s-au bucurat cu trei ani în urmă de venirea mea în sat și acum urma să ne facem bagajele... Am discutat mult cu tata, bărbătește. E de acord cu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
însoțită de o mare de oameni și, cu multe, foarte multe flori... așa cum avusese parte în viață!... Nu știu cum am făcut față acestor zile negre! Apoi toți au plecat în rostul lor, iar eu am rămas să-mi plâng amarul și disperarea pentru pierderea aceleia care timp de 43 de ani a fost totul pentru mine! Ne-am cunoscut în august 1940 și ne-am despărțit fizic în august 1983. Suferisem dispariția mamei, a tatei, a fratelui și a surorii, dar n-
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
dar mai ales din partea colegului Negură din Brăila, însă cu timpul relațiile noastre s-au mai răcit, datorită distanței și vârstei... Oricât ai suferi, existența umană continuă drumul spre finalul fiecărui ins în parte. Nu te poți opri, chiar dacă ai disperarea disperării în inimă și suflet! Încet-încet, reintru în firescul existenței mele atât cât îmi va fi dat. Nu poți trăi izolat de lume! Continuu să acționez, să înțeleg că ce-am pierdut nu voi mai putea recâștiga nicicând! Trăiesc demn
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
mai ales din partea colegului Negură din Brăila, însă cu timpul relațiile noastre s-au mai răcit, datorită distanței și vârstei... Oricât ai suferi, existența umană continuă drumul spre finalul fiecărui ins în parte. Nu te poți opri, chiar dacă ai disperarea disperării în inimă și suflet! Încet-încet, reintru în firescul existenței mele atât cât îmi va fi dat. Nu poți trăi izolat de lume! Continuu să acționez, să înțeleg că ce-am pierdut nu voi mai putea recâștiga nicicând! Trăiesc demn și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
înconjoară. Cel care dispare este de compătimit, pentru că nu se mai poate bucura de nimic din ceea ce a avut în viață. Oricât îți va fi de greu să trăiești la un moment dat, bucuria vieții e molipsitoare, omul căzut în disperare, în greu, poate beneficia de avantajele existenței. Cel care a dispărut însă nu mai are nimic din toate acestea, „căci morți sunt cei muriți!”. Vremea și oamenii vremii sunt în măsură să mai aducă griji și necazuri noi. În organizația
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
din cauza râsetelor și huiduielilor măturătorilor, iar victima nu a scăpat, ci zace lungită în mijlocul străzii. Lentila lui „simț enorm și văz monstruos” a proiectat episodul imaginat, el ilustrează aproape darwinist o luptă pentru supraviețuire, o încleștare dramatică, un energetism al disperării, o survival of the fittest. Există aici o viziune mecanomorfă, senzațiile au un corelat mașinist, organismul își pune în funcțiune fiecare resort consumând combustibilul vitalității până la ultima picătură. Simțim decalcul unui romantism hugolian toc- mai în ceea ce ține de urmărirea
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
plin minunile unei alte lumi, în care nu se știe dacă se va mai întoarce. Nu știu dacă am emoții, nu știu dacă această călătorie seamănă cu ce-mi imaginam eu. Știu doar că vreau să uit de murdărie, răutate, disperare, încrâncenare, prostie, nesimțire și cenușiul vieții pe care o trăim, din păcate. Cum va fi, cum ne vom descurca la întoarcere, ce bucurii vom mai avea sau... invers... nu mă interesează. Deocamdată. Vreau doar să-l văd pe Liviu. Și
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
ți-e lumea mai dragă și e cald afară, scoate din priză aparatele pe care lumea modernă le-a inventat tocmai pentru a feri de temperaturile înalte bietele alimente. Cu această întrebare în minte, după ce a tămâiat tot palierul (spre disperarea doamnei doctor și întru încântarea subsemnatei), ne-a adus (d-na Rozica) un castron cu piftie pe care să-l mâncam, să ne ție de foame la drum, eventual până în Spania. La această acțiune a participat și mult menționata doamnă
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
și în sfârșit află ca surioara este picoliță într-un bar dintr-o stațiune turistică. Era un local cam deocheat, al cărui "personal", inclusiv tânăra și frumoasa surioară, nu prea era îmbrăcat. Intră Sordi, își vede sora și filmul, spre disperarea "comisiei de vizionare" se întrerupe. Proiecția se reia cu intrarea lui Sordi în bar, de data aceasta picolițele fiind toate bine "acoperite" din cap până-n picioare: producătorii avuseseră grijă să prezinte două variante una pentru "țările capitaliste, de morala putredă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
care dispunea de câteva sute de mii de cărți, aveam să constat cu tristețe că nu exista nimic privind România. Ca "șoarece de bibliotecă", am consultat fișierele pe țări nimic, apoi pe autori nimic. Am mers la rafturi nimic. În disperare de cauză, o bibliotecară m-a sfătuit să caut poate găsesc ceva la "zona Asia"! Cum în Asia puteam să-l găsesc doar pe spătarul Milescu, am renunțat, mirându-mă cum într-un stat mare cât România și o capitală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
sfârșitul vieții, Tolstoi i-a spus lui A.B. Goldenveizer, care de multe ori Îi cântă piese de Chopin: „Poate pentru c) nu m) simt prea bine, dar am momente când tot ce se Întâmpl) În lume m) aduce la disperare: noua form) de jur)mânt, proclamația revolt)toare privind Înrolarea studenților, afacerea Dreyfus, situația din Șerbia, ororile bolilor și morților celor care lucreaz) În minele de mercur ale companiei Auerbach... Nu Înțeleg cum poate omenirea s) tr)iasc) așa În
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
rele noastre și crematoriile noastre și vedeți dac) puteți face ceva pentru că inimilor voastre s) le pese de aceste milioane”. Și este evident c) imaginația umanist) moral) civilizat) nu este Îndeajuns. Confruntat) cu o asemenea demonstrație „metafizic)”, aceasta ajunge la disperare și apoi cade În letargie și inerție. Jay Bushinsky de la Daily News (Chicago) este un tip solid, are o fâț) rotund), fin) și pl)cut). Stând la povești cu el În holul noului hotel Hilton, Îmi spune c), În urm
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
cel puțin de reputația lor politic)”. Armatele statelor arabe vecine au intrat În Israel În 1948 nu atât pentru a-i proteja pe palestinieni, cât pentru a-i Împiedica pe rivalii lor s)-si extind) teritoriile. Noi, outsiderii, provoc)m disperarea arabiștilor. Nu putem sc)pa de miturile noastre occidentale În leg)tur) cu lumea musulman). Chiar folosirea termenului arab ne dovedește ignoranța. Este greu s) le explici adev)rata stare de lucruri din Orientul Mijlociu unor oameni care nu au nici o
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
și eu o cunoșteam mai bine. Suferința lui Sen-te era o suferință de martir... AMN: În spectacolul american, performanțele actoricești deveniseră miezul spectacolului, care părea că iese din sfera de gravitație și plutește printre nori. La Piatra era Înverșunare, disperare, era atinsă coarda dureroasă a vieții noastre de atunci. Curând după intrarea tancurilor În Praga, avea să Înceapă marea degringoladă a României, după perioada de la sfârșitul anilor ’60, relativ fericită. Noaptea Încurcăturilor Poate nu Întâmplător, la Piatra repetam concomitent cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
tancurilor În Praga, avea să Înceapă marea degringoladă a României, după perioada de la sfârșitul anilor ’60, relativ fericită. Noaptea Încurcăturilor Poate nu Întâmplător, la Piatra repetam concomitent cu Seciuan și o comedie englezească veselă din perioada restaurației: Noaptea Încurcăturilor. Pe lângă disperare, aveam În noi și bucuria unui paradis posibil, care s-a dovedit iluzorie și naivă. Încrâncenare, amărăciune, da, evenimentele din Praga erau alarmante, dar și altceva părea posibil, iar norii grei din Seciuan dispăreau În râsetele exuberante ale farsei absurde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
mult ceea ce aduceai cu tine din copilărie, din prima tinerețe: senzualitatea, bogăția jocului de acolo veneau. Era știința de a trăi cu trupul, cu vocea, În spațiu, În mișcare. Chiar și În momentul culminant din Medeea, când corul striga cu disperare, Încercând prin strigăt să oprească uciderea copiilor, exista un fel de exuberanță - exuberanța disperării. Până și spaima cea mai cumplită avea un fel de bucurie ciudată. Asta exista și În Troienele - de la primele sunete cu care venea grupul de soldați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
acolo veneau. Era știința de a trăi cu trupul, cu vocea, În spațiu, În mișcare. Chiar și În momentul culminant din Medeea, când corul striga cu disperare, Încercând prin strigăt să oprească uciderea copiilor, exista un fel de exuberanță - exuberanța disperării. Până și spaima cea mai cumplită avea un fel de bucurie ciudată. Asta exista și În Troienele - de la primele sunete cu care venea grupul de soldați, care le aduceau pe prizoniere În spațiul de joc. Era disperare, violență, groază, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]