9,274 matches
-
cel puțin, nu-i cunoșteam adresa). Probabil că venise cu treburi în București și trecuse (coresponda cu mama?) într-o zi pe la noi, fără să bănuiască în ce situație ne aflam și cât de binevenită avea să-i fie vizita. Domnișoara Mica era o veche cunoștință a părinților mei, în perioada în care - înainte de război - locuiseră câțiva ani la Arad (unde, reamintesc, m-am născut, în 1937). Mă știa deci din prima copilărie, de la naștere și cred că ținea sincer la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
nu i-am răspuns. Din lenea de a coresponda, înnăscută probabil, în ce mă privește, din neglijența cu care îi tratăm adeseori, în chip absurd, pe puținii oameni apropiați nouă. În orice caz, sigur nu din prudență, nu de teamă. Domnișoara Mica a fost și a rămas legionară convinsă. În timpul rebeliunii din ianuarie 1941, unchiul, fratele mai mic al mamei, tânăr inginer pe atunci, a văzut-o în zona Palatului Telefoanelor, cu un pistol la brâu, foarte aferată, dând dispoziții, făcând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
anumită distanță față de vechea lor cunoștință de la Arad (spun „cunoștință” și nu „prietenă” pentru că totuși politica și separa: tata nutrea simpatii de stânga, simpatii care i-au cauzat anumite neplăceri, obligându-l până la urmă să părăsească Aradul în 1940). Desigur, domnișoara Mica sesiza această „distanță”: nu se supăra însă, nu se simțea jignită și continua să ne viziteze, la Cluj ca și la București, de câte ori putea (adică când nu era închisă). Repet: dincolo de intențiile pe care le-ar fi avut vizavi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ca și la București, de câte ori putea (adică când nu era închisă). Repet: dincolo de intențiile pe care le-ar fi avut vizavi de mine (ca orice fanatic vroia să facă prozeliți; dar erau oare reale aceste intenții?) sunt profund convins că domnișoara Mica ținea sincer la noi toți. Când, în august 1967, în împrejurările descrise mai sus, a stat câteva zile la noi, dovedind un exemplar altruism, trecuseră trei ani de la ultima ei eliberare, cea din 1964. Și totuși, închisorile prin care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cea din 1964. Și totuși, închisorile prin care trecuse lăsaseră urme încă nevindecate. Nu voi uita niciodată cât de uluit am fost când, într-o după-amiază, ducându-ne împreună până la Căuzași, ca să cumpărăm niște medicamente pentru Doina, am constatat că domnișoara Mica nu merge, ci fuge, cu pași mici. La început, pentru că o luasem din neatenție puțin înainte, am crezut că astfel, în acest mod total nepotrivit vârstei (avea pe atunci, după cum am spus, spre 60 de ani) vroia să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
reprezintă desigur un salt însemnat. Cartea are calități agreabile, se poate citi și azi cu plăcere, mai puțin pentru „exotismul” ei totuși superficial, cât pentru senzualitatea ei scăldată de o tinerească poezie. Dar nu depășește, găsesc, nivelul lecturilor de vacanță. Domnișoara Christina, poveste cvasi fantastică, de vampirism și de nimfomanie sadică infantilă, falsă ca erotism, e pur și simplu scabroasă, fără a avea nimic impudic sau măcar senzual. De Lumina ce se stinge știu că autorul însuși nici nu mai vroia
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Fiul de măcelar devenise măcelar cu toate că își ura tatăl - acest fiu se îndrăgostește bineînțeles de învățătoare. Între timp se descoperă corpul unei tinere asasinate. Poliția anchetează, fără să dea de urma asasinului. Contactele dintre măcelar și învățătoare (care se numea domnișoara Hélène) devin tot mai dese, amicale, rămânând totuși platonice. Într-o zi, domnișoara Hélène intră în măcelărie, cumpărând un escalop de vițel. Mulți clienți discută despre ultima crimă comisă în sat - mașinile poliției se aud tot timpul în stradă - unul
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
bineînțeles de învățătoare. Între timp se descoperă corpul unei tinere asasinate. Poliția anchetează, fără să dea de urma asasinului. Contactele dintre măcelar și învățătoare (care se numea domnișoara Hélène) devin tot mai dese, amicale, rămânând totuși platonice. Într-o zi, domnișoara Hélène intră în măcelărie, cumpărând un escalop de vițel. Mulți clienți discută despre ultima crimă comisă în sat - mașinile poliției se aud tot timpul în stradă - unul dintre clienți, un combatant din primul război mondial, își dă cu părerea... Trebuie
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
căutat să-i explic dar nu înțelegea deloc. Noroc că a venit un copil de școală care ne-a luminat pe amândoi. În fine, dacă tot începuse pe haholă, dă-i înainte din mâini mai mult, exerciții întrerupte de tatăl domnișoarei Galiurov care m-a poftit dincolo de prăvălie, în casă. Aici soția gazdei ne-a omenit cu bucate și ce era de băut, cu ea, ca și cu fiica, înțelegerea făcându-se prin alfabetul gesturilor. Se spune despre moldoveni că sunt
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
spre unde oare? Posturi ioc, buget redus, analfabetism în creștere. Am plecat la Ismail, la revizoratul școlar. Acolo lume și iar lume, numai eu lipseam. Ce să fac? Iată că mă recunoaște doamna Uzunov: Dar unde-i celălat cavaler, că domnișoarei Baranovschi i s-au aprins călcâile după el? Păi, unde să fie? La jandarmerie. Din ofițer de artilerie, Iancu Dimofte a ajuns subofițer dar cu masa, îmbrăcămintea și ceva bani de buzunar la sigur. Domnul Uzunov mă lua cu el
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Goicea Mare, județul Dolj. Tot acolo era și bunul, blândul și înțeleptul învățător Vladimir Caimacan precum și neastâmpăratul Vanea Timișenco, cei din urmă fiind localnici. Unul moldovean, altul ucrainian. Mai era un băiat în ultima clasă la școala normală, Alexandru Kirilenko. Domnișoara învățătoare În 5 mai 1930 împlinisem 18 ani iar în iunie 1930 eram deja învățătoare după absolvirea examenului de capacitate. La 1 octombrie eram numită “în mod provizoriu” la școala nr.1 din orașul Vâlcov, Ismail. Vâlcovul era un târgușor
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
comportau normal de parcă n-aș fi stat la ei pe bani ci așa, ca o rudă venită în vacanță. Oameni. La câteva zile, nu știu cum și nu știu unde, mă întâlnesc cu directorul școlii mixte, învățătorul ardelean Roman Vasile. - Ce faci, domnișoară? Te uiți la soare să-ți cureți ochii cu lacrimi? - Nu, domnule director, caut un nor să-mi spânzur de el părerea de rău. - Mda. Am aflat că te-a debarcat madam Cetvericov. - Da. Abia începusem și eu săă - Bine
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
începusem și eu săă - Bine, bine. știi ce? Nu te grăbi să pleci la mămica, mai stai aici două trei zile și te rog să treci pe la mine. Dar neapărat. și, cînd m-am dus peste două zile, îmi spune: - Domnișoară, te felicit. N-am știut că ești atât de bine văzută de cei de la revizoratul școlar. Mi-au poruncit să-ți dau în primire clasa a II-a iar dacă refuz, adio conducerea școlii! Îmi venea să-l sărut, dar
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
el, și a reușit să-mi ofere postul și bucuria. Aici aveam copii puțini, doar 37, știau binișor românește, ce mai, totul se schimbase din rău în foarte bine. și mai trec două săptămâni și mă oprește aceeași doamnă Cetvericov: - Domnișoară, știu că sunteți supărată pe mine că v-am luat postul și clasa. Uite, ca să împăcăm lucrurile, vorbesc să treci înapoi, la clasa dumitale de fete și eu să vin la școala mixtă. De acord? - Imposibil. Dacă află revizorul șef
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
zi de întâlnire cu o astfel de femeie ar fi devenit o zi rea indiferent de buletinul meteorologic. Nu trec câteva zile și sunt chemată la telefon de domnul Ion Moldoveanu, revizor școlar, dublu licențiat în litere, filozofie și drept. - Domnișoară, am aflat că dorești să revii la școala de fete. - Cine v-a spus, domnule revizor? - O păsărică de vreo 50 de ani. - Domnule revizor, știindu-vă un om drept și cinstit, sunt convinsă că m-ați sunat ca să vă
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
plec din învățământ decât sămi calc demnitatea de om. Sub nici o formă nu voi fi de acord să fac pe placul răutății unui coleg de la care aș66 tept, fiind tânără și fără experiență, un ajutor și nicidecum lovituri ipocrite. - Felicitări, domnișoară. Ar fi trebuit să te naști în Ardeal așa cum eu m-am născut în Dej! În primăvara lui 31, în aprilie, brațul Chilia, pe al cărui mal era așezat Vâlcovul, la vărsarea Dunării în Mare a fost blocat de ghețuri
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
un pinten de pământ, s-a transformat pentru mai multe zile în staul comunal. Cum Agriscov Fedorcic iubea apa și nu o considera dușman ci prieten, m-a sfătuit să rămân cu familia, adică cu ai lui. - Unde să mergi, domnișoară? La cine? Părintele, unchiul dumitale e departe, mama la fel, frații? Aici, aproape, deasupra noastră, e sigur Dumnezeu și el ne va arăta, când o fi cazul să urcăm ca Noe în Arcă. Plus că am pentru dumneata niște cizme
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
caiac. Era cald, bine și deodată, în mijlocul Dunării, din dreapta și din stânga mea, ca niște pești zburători băieții plonjau în apă așa cum erau, îmbrăcați. Barcagiul stătea liniștit, zâmbind în timp ce în inima mea băteau mii de clopote. Nu vă speriați, domnișoară, mi-a spus el, ăștia-s ca rațele. Dar bag seama că matale îți place mai mult malul. Am primit ordin de numire pentru următorul an la școala primară din comuna Caracurt. Pe hartă distanța dintre Fârțănești și postul meu
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
mare și greu de străbătut.Caracurtul era un mic punct negru lângă Bolgrad. Trebuia să ajung la Ismail iar de acolo să merg încă 80 de kilometri până la Bolgrad și iar cam zece până la Caracurt. Greu, chiar și pentru o domnișoară învățătoare în vârstă de 19 ani. Ecuația cu multe necunoscute a rezolvat-o sigur și precis mama, Elena Istrati, care a tocmit un căruțaș să ne ducă taman acolo, în așezarea de albanezi. Am trecut Prutul și într-o cursă
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
fost cea mai frumoasă acolo? Iar directorul deși puțin amărât că prea îi imputa cumnata, coana preuteasă, că mă lasă să am cam multe inițiative deși el este directorul, i s-au luminat ochii a zâmbet: - Păi cine să fie? Domnișoara noastră! și zâmbea fiindcă micuța lui fiică, Melania, îi făcuse o mare surpriză. În expoziție, la loc de cinste, se afla lucrul de mână semnat cu litere mari, Chiosea Melania. și asta fără ca părinții să fi aflat o clipă de
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
că nu voi prinde și al doilea an la Filești. Dau să urc scările vagonului cam înalte pentru o învățătoare micuță și firavă când un elev dintr-a doua, Sigănaș, îmi întinde doi iepuri, ca două păpuși vii. - Luați-i, domnișoară învățătoare. Or să vă aducă aminte de noi. - Dar cum, unde să-i duc? - Unde mergeți. și tot luptând cu lacrimile copilului, iată-mă sus în vagon cu doi iepurași de Angora în brațe și fără bilet de călătorie. - Să
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
vă aducă aminte de noi. - Dar cum, unde să-i duc? - Unde mergeți. și tot luptând cu lacrimile copilului, iată-mă sus în vagon cu doi iepurași de Angora în brațe și fără bilet de călătorie. - Să nu ne uitați, domnișoară. Noi vă iubimĂ Trenul pornește. - Biletul, vă rog, spune conductorul care, de la un geam privise toată scena. - Nu am bilet. Ce trebuie să fac? - Nimic. Aveți un suflet mare și mi-i deajuns. De la est la est Revelionul din 1931
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
la profesoara Claudia Mavromatis. Era cam departe de servici dar tinerețea nu se numără în metri. Aici locuiau câțiva ofițeri și ordonanțele lor: locotenentul Țanu Gheorghe, Dima, sublocotenenții Călțaru și Bratu Petre-Vasile. Doamna Mavromatis mai avea o soră, Caliopi, tot domnișoară, a și murit dar nu din cauza urâțeniei cu care a fost înzestrată de la natură. Dintre toți, cel mai apropiat mi-a fost sublocotenentul Bratu. Era din Petroșani-Muscel, acum BrădeștiPetroșani, județul Argeș. Era un om corect cu respect pentru muncă
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Așa sunt vremurile. Strâmbe. Ca să păstrăm o frățietate permanentă, în lipsa unor surori de măritat ne-am prins să ne facem cumetri. Cine se va însura și va avea copil să aibă ca naș de botez pe celălalt. Dar, gata, măritișul domnișoarei Mavromatis cu locotenentul Țanu a micșorat spațiul locuibil, așa că, la revedere cucoană, că-mi iau sărăcia și plec! Unde dragoste? Am cunoscut multe fete în Ismail, dar fata cu care m-am împrietenit era Sașa, Sașa Dimerli. După numele de
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
seara Vanea Arnăutu, secretarul primăriei și notarul Costea Machedonschi. Mai ceva nalangâte, ceva băutură, taclale ca la 22 de ani, dar mereu, din risipa de nume de fete, dintr-un abur risipit pe peronul gării Traian Val revenea imaginea plăpândei domnișoare cu bască albă. Era învățătoare nouă la Tabacu dar nici colegii n-o știau prea bine fiindcă mai tot timpul stătea cu elevii. Cum să fac s-o cunosc? Aceasta era întrebarea și nu doar întrebarea acelui sfârșit de Undrea
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]