9,278 matches
-
a revenit rapid. A fost găsită o piatră funerară în timpul restaurarea gardului Catedralei Sf. Nicolae cu inscripția: "„Aici se odihnește Maria, soția starostii Panteilemon Dobrin. 1727.”" - dovadă că localitatea s-a refăcut și a continuat să fie populată. În 1766 domnitorul Moldovei Grigore Ghica dăruiește o parte a Bălților Mănăstirii Sfântului Spiridon din Iași, iar cealaltă parte - unor negustori, frații Panaite. Conform recensământului organizat de generalul rus Rumeanțev la 18 iunie 1774, când localitatea era un sat ca multe altele, cu
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
Dolheștii Mari a fost întemeiat la începutul secolului al XIV-lea. Într-un act din 6 ianuarie 1395 este menționat un boier cu numele de Șendrea cel bătrân ca proprietar al satului Dolhești, boierul respectiv fiind un sfetnic principal al domnitorului Ștefan I (1394-1399). În secolul următor, satul Dolhești a primit privilegii din partea domnitorilor Alexandru cel Bun (1400-1432) și Ștefan cel Mare (1457-1504). Boierii din familia Șendrea au zidit biserica actuală în mijlocul curții boierești din satul Dolhești (azi Dolheștii Mari). În
Biserica Cuvioasa Parascheva din Dolheștii Mari () [Corola-website/Science/321650_a_322979]
-
act din 6 ianuarie 1395 este menționat un boier cu numele de Șendrea cel bătrân ca proprietar al satului Dolhești, boierul respectiv fiind un sfetnic principal al domnitorului Ștefan I (1394-1399). În secolul următor, satul Dolhești a primit privilegii din partea domnitorilor Alexandru cel Bun (1400-1432) și Ștefan cel Mare (1457-1504). Boierii din familia Șendrea au zidit biserica actuală în mijlocul curții boierești din satul Dolhești (azi Dolheștii Mari). În prezent, din vechea curte boierească nu a mai rămas nici o urmă vizibilă. Prima
Biserica Cuvioasa Parascheva din Dolheștii Mari () [Corola-website/Science/321650_a_322979]
-
Siretului ce lega sudul Moldovei de Bucovina (Galați - Tecuci - Mărășești - Bacău - Roman - Fălticeni - Cornu Luncii - Siret). Prima mențiune a unui han la Drăgușeni are loc într-un document de prin 1783. După cum atestă documentele vremii, beizadeaua Alexandru Callimachi, fiul fostului domnitor Scarlat Callimachi (1812-1819) și al Smarandei Callimachi (născută Sturza), a construit între anii 1832-1841 un han în centrul satului Drăgușeni, plus o serie de acareturi. Au fost folosiți meșteri specializați în construcții (stoleri, lăcătuși și fierari, pietrari și cărămidari). Acest
Hanul Drăgușeni () [Corola-website/Science/321692_a_323021]
-
având codul de clasificare . Biserica "Adormirea Maicii Domnului" din Zvoriștea a fost ctitorită în anul 1782 de șetrarul Petru Cheșcu, fiind reparată în 1853 de prințul Alexandru C. Moruzi, care a refăcut catapeteasma. Prințul Alexandru C. Moruzi (1805-1873) era strănepotul domnitorului Constantin Moruzi (1730-1787) și nepotul domnitorului Alexandru Moruzi (1754-1816). Tatăl său a fost marele dragoman Constantin Moruzi (1786-1821). El s-a căsătorit cu Pulcheria Rosetti-Răducanu, cu care a avut trei fiice: La această biserică au slujit strămoșii compozitorului George Enescu
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Zvoriștea () [Corola-website/Science/321707_a_323036]
-
Maicii Domnului" din Zvoriștea a fost ctitorită în anul 1782 de șetrarul Petru Cheșcu, fiind reparată în 1853 de prințul Alexandru C. Moruzi, care a refăcut catapeteasma. Prințul Alexandru C. Moruzi (1805-1873) era strănepotul domnitorului Constantin Moruzi (1730-1787) și nepotul domnitorului Alexandru Moruzi (1754-1816). Tatăl său a fost marele dragoman Constantin Moruzi (1786-1821). El s-a căsătorit cu Pulcheria Rosetti-Răducanu, cu care a avut trei fiice: La această biserică au slujit strămoșii compozitorului George Enescu (1881-1955). Străbunicul său, Enea Galin, era
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Zvoriștea () [Corola-website/Science/321707_a_323036]
-
patronajul papal. Niccolò Machiavelli citează dependența lui Cesare de bunăvoința papalității, aflată sub controlul tatălui său, urmând să fie slăbiciunea principală a domniei sale, susținând că, dacă Cesare ar fi putut să câștige favoarea noului papă, el ar fi fost un domnitor de mare succes. Vestea morții tatălui său (1503) a ajuns la Cesare în timp ce acesta plănuia cucerirea Toscanei. În timp ce el se afla in convalescența în Castelul Sant'Angelo, trupele lui controlau conclavul. Noul Papă, Pius al III-lea, l-a susținut
Cesare Borgia () [Corola-website/Science/321728_a_323057]
-
15D). Biserica "Pogorârea Sfântului Duh" din Dulcești a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Neamț din anul 2015, având codul de clasificare . Prima atestare documentară a satului Dulcești are loc într-un document din 23 august 1455 al domnitorului Petru Aron în care se preciza că ""Petru Voievod întărește lui Tudor Limbădulce, satele Barboși, Beșcureni și Frătești, pe Pârâul Negru."" Tatăl lui Tudor Limbădulce a fost Duma Nemțeanul, poreclit Limbădulce, care a primit la 17 ianuarie 1438 de la Iliaș
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Dulcești () [Corola-website/Science/321733_a_323062]
-
Tot Sfântului Kir Agaton episcopul Romanului."" În secolul al XVIII-lea, satul Dulcești devine proprietatea boierilor din familia Sturdza. Ei au construit în apropierea bisericii un conac, unde se adunau revoluționarii de la 1848, ce militau pentru realizarea Unirii Principatelor, iar domnitorul Alexandru Ioan Cuza a poposit de multe ori aici, în drumul său spre Iași. Conacul a fost distrus după 1958. Boierii Sturdza au reparat lăcașul de cult în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, aducându-i unele transformări
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Dulcești () [Corola-website/Science/321733_a_323062]
-
a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Neamț din anul 2015, având codul de clasificare și fiind format din 2 obiective: Prima atestare documentară a satului Gâdinți are loc într-un document din 12 iulie 1415, prin care domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) a înzestrat Mănăstirea Bistrița cu sate și moșii. Printre aceste sate s-a aflat și satul Gâdinți care a fost donat de panul Negru. Mănăstirea a stăpânit satul până în anul 1500, când Ștefan cel Mare a
Biserica Sfântul Dumitru din Gâdinți () [Corola-website/Science/321745_a_323074]
-
1774, o parte din moșia satului Gâdinți se afla în stăpânirea banului Manolache Bogdan. În timpul domniei lui Grigore al III-lea Ghica (1764-1767, 1774-1777), Manolache Bogdan devenise mare vornic (1777); el a fost decapitat la 17 august 1778 din porunca domnitorului Constantin Moruzi (1777-1782), alături de biv-vel spătarul Ioan Cuza, ambii acuzați de vicleșug și pâri la Poartă la adresa fostului domn Grigore al III-lea Ghica. Proprietar al moșiei a devenit Dimitrie (Dumitrachi) Bogdan, fiul banului Manolache Bogdan și al Mariei Costaki
Biserica Sfântul Dumitru din Gâdinți () [Corola-website/Science/321745_a_323074]
-
După tradiție, primii evrei s-au stabilit la Hârlău încă din vremea lui Ștefan cel Mare (1457-1504). La Curtea domnească de la Suceava era un medic evreu, Șmil din Hârlău, care îl trata de gută. La începutul secolului al XVIII-lea, domnitorii Moldovei au acordat înlesniri de taxe unor meseriași evrei care au sosit la Hârlău din Galiția și Podolia; unul dintre ei era și bijutierul domnitorului Grigore al II-lea Ghica (1735-1739). Domnitorul Grigore Callimachi a acordat unui evreu, printr-un
Sinagoga Mare din Hârlău () [Corola-website/Science/320791_a_322120]
-
evreu, Șmil din Hârlău, care îl trata de gută. La începutul secolului al XVIII-lea, domnitorii Moldovei au acordat înlesniri de taxe unor meseriași evrei care au sosit la Hârlău din Galiția și Podolia; unul dintre ei era și bijutierul domnitorului Grigore al II-lea Ghica (1735-1739). Domnitorul Grigore Callimachi a acordat unui evreu, printr-un hrisov din 30 martie 1768, o licență de a construi o fabrică de sticlă și o fabrică de hârtie cu 60 de angajați, scutind de
Sinagoga Mare din Hârlău () [Corola-website/Science/320791_a_322120]
-
de gută. La începutul secolului al XVIII-lea, domnitorii Moldovei au acordat înlesniri de taxe unor meseriași evrei care au sosit la Hârlău din Galiția și Podolia; unul dintre ei era și bijutierul domnitorului Grigore al II-lea Ghica (1735-1739). Domnitorul Grigore Callimachi a acordat unui evreu, printr-un hrisov din 30 martie 1768, o licență de a construi o fabrică de sticlă și o fabrică de hârtie cu 60 de angajați, scutind de taxe pe trei meseriași de etnie evreiască
Sinagoga Mare din Hârlău () [Corola-website/Science/320791_a_322120]
-
de lance, ceea ce a determinat transportarea sa în mare grabă spre Ungaria. Totuși trebuie de menționat că o parte din armata lui Ștefan cel Mare nu atacaseră, precum era convenit, fiind trădat, lucru ce l-ar fi putut costa pe domnitor victoria și chiar viața. Defecțiunea era expresia nemulțumirii unei părți a marii boierimi față de politica lui Ștefan. După bătălie, Ștefan cel Mare a omorât 24 mari boieri trădători printre care și pe vornicul Crasneș, alți 40 boieri de rang inferior
Bătălia de la Baia () [Corola-website/Science/320819_a_322148]
-
gheara stângă a acvilei. Această armă militară, folosită în lupta corp la corp, și-a adăugat cu timpul la înțelesul său militar și un înțeles al demnității și puterii suverane. Buzduganul, spada și coroana erau cele trei atribute heraldice ale Domnitorului Țării Moldovei, care întruchipau puterea lui suverană supremă militară și laică în stat. Conform tradiției, Junii Brașoveni sunt conduși de un "vătaf" care, ca atribut de conducător, poartă un buzdugan mare. Locțiitorii săi, denumiți "armași", dețin buzdugane mai mici decât
Buzdugan (armă) () [Corola-website/Science/320854_a_322183]
-
mai mari, ori conțin în sine un întreg sintetic."". La 20 august 1850, el s-a căsătorit cu poloneza Emilia Clodnițchi (1826-1876), fiica brigadierului silvic din Voievodeasa. Cununia a avut loc în Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Volovăț, ctitorie a domnitorului Ștefan cel Mare. După absolvirea institutului, Iraclie a fost hirotonit ca preot de către episcopul Eugenie Hacman. Primul său loc de păstorire a fost în satul de huțani Șipotele Sucevei din ocolul Câmpulungului Rusesc, unde a slujit ca paroh între anii
Iraclie Porumbescu () [Corola-website/Science/320860_a_322189]
-
al XII-lea orașul era înconjurat de un zid cu patru porți în cele patru direcții principale. Prima menționare documentară a Buzăului ca târg și punct de vamă într-un document intern este cel emis la 30 ianuarie 1431 de domnitorul Dan al II-lea privind acordarea unor privilegii de comerț brașovenilor, la trecerea lor prin târgurile Munteniei, între care și Buzăul (care este denumit târg și punct de vamă), la fel ca în timpul domnitorului Mircea cel Bătrân. Actul sugerează că
Istoria Buzăului () [Corola-website/Science/315274_a_316603]
-
emis la 30 ianuarie 1431 de domnitorul Dan al II-lea privind acordarea unor privilegii de comerț brașovenilor, la trecerea lor prin târgurile Munteniei, între care și Buzăul (care este denumit târg și punct de vamă), la fel ca în timpul domnitorului Mircea cel Bătrân. Actul sugerează că orașul avea titulatura de târg cel puțin dinainte de domnia lui Mircea cel Bătrân, fapt susținut și de inexistența unui privilegiu domnesc de înființare a orașului, cum a fost cazul altor târguri medievale muntenești, cum
Istoria Buzăului () [Corola-website/Science/315274_a_316603]
-
pe o hartă din 1700 a Țării Românești, tipărită la Padova de stolnicul Constantin Cantacuzino. Pe hartă figurează alte 22 de orașe și târguri din țară. După o perioadă de pace relativă, timp în care episcopia a primit finanțări de la domnitor pentru a deschide o școală în greacă și o alta în slavonă, în 1739, în timpul unui război ruso-turc, trupele rusești și cazacii lui Frilow au devastat Buzăul, luându-l pe episcop cu ei. În timpul altui război ruso-turc, în anii 1768-1774
Istoria Buzăului () [Corola-website/Science/315274_a_316603]
-
militare. La divanele ad-hoc organizate după Congresul de la Paris din 1856, marea majoritate a reprezentanților Buzăului au votat pentru unirea Țării Românești cu Moldova. Mai târziu, după ce cele două țări au intrat într-o uniune personală pe 24 ianuarie 1859, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a fost primit cu entuziasm de locuitorii Buzăului și a fost convins de aceștia să rămână peste noapte în oraș, în timp ce era pe drum de la Iași la București. Proaspăt alesul domnitor al Țării Românești și Moldovei a
Istoria Buzăului () [Corola-website/Science/315274_a_316603]
-
cerînd să fie primit de Vodă, devreme ce avea el un leac secret. Dar pentru a fi lecuit, Vodă trebuia să-și părăsească tronul timp de o lună. Așa că Ghica-Vodă, însoțit de țăran, plecă din Iași spre moșia Rudilor. Acolo domnitorul a fost tratat cu struguri, must proaspăt și vin vechi. După o lună de odihnă și de belșug de fructe, s-a întors la Iași mai sănătos și mai puternic ca oricînd. În semn de recunoștință, mai tîrziu, în 1777
Mănăstirea Rudi () [Corola-website/Science/315310_a_316639]
-
este un aviator și bober român, care a concurat în cadrul competițiilor de bob din anii '30 ai secolului al XX-lea. A fost fiul lui Constantin Frim, un ofițer născut la Botoșani și a Alexandrinei Frim, o rudă de-a domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Și-a petrecut copilăria la Bacău, unde a mers la școală. În vacanța de vară între clasele a V-a și a VI-a de liceu, a obținut o diplomă de mecanic. În anul 1924 a trecut
Alexandru Frim () [Corola-website/Science/315384_a_316713]
-
vel armaș, poruncindu-i de le-au tăiat capetele la tustrei, ziua amiază zi la fîntînă, înaintea porții curților domnești”.", citat în . Fiul lui Toader, vel medelnicerul Șerban Flondor (1683-1768) (în documente "Fliondor") a primit în 8 ianuarie 1730 de la domnitorul Moldovei Grigorie Ghica Vodă o confirmare în dregătoriile de mare medelnicer și vornic: "„credincios boierul Domniei mele Dumnealui Șarban Flondor, ce l-am făcut medelnicer mare și vornic la Câmpulungu rusesc, cari ni s-au jăluit zicând că porecla lui
Familia Flondor () [Corola-website/Science/315400_a_316729]
-
execuții publice. Animalele, care erau bine dresate, puteau omorâ victima fie pe loc fie după o chinuire îndelungată, metoda depinzând de cum erau mânuite. Ținute de curtea regală, aceste animale erau atât simbolul puterii absolute cât și al abilității imaginare că domnitorul putea controla animale sălbatice. Utilizarea elefanților pentru execuția condamnaților la moarte a atras uneori interesul, dar și oroarea vizitatorilor europeni, astfel de relatări apărând în jurnalele lor de călătorie cât și în descrierea vieții locuitorilor Asiei. Acest obicei a fost
Execuție cu ajutorul unui elefant () [Corola-website/Science/315426_a_316755]