8,808 matches
-
Petty sau J. Bodin, [Ion Pohoata, n.c., „Doctrine economice”, http://facultate.regielive.ro], susțineau protecționismul ca soluție pentru dezvoltarea unei națiuni: o țară dezvoltată este o țară care își valorifică resursele în industria prelucrătoare autohtonă cu scopul de a exporta produsele obținute, pe când o țară subdezvoltată se bazează pe importul de produse prelucrate și pe exportul de materii prime. Mercantiliștii susțin intervenția statului, care trebuia să acționeze în spiritul solidarității economice în interiorul națiunii, cu taxă de protecție la produsele indigene
ANALIZA STATISTIC? A DEZVOLT?RII REGIONALE ?N ROM?NIA by Buruian? Andreea - Iulia () [Corola-publishinghouse/Science/83118_a_84443]
-
amenințat de neastâmpărate valuri. și totuși, grecii extramuros aveau să înființeze în tot spațiul mediteranian, numeroase și vestite colonii, atrași de necunoscut, prin sudul Rusiei, Bosnia și Herțegovina, Dobrogea dacică, pe coastele Orientului Mijlociu și ale Africii creând și apoi exportând enigmatica civilizație cretană. Diversitatea spațiului egeean, peninsular și insular prin fascinația mișcătoare a apelor a contribuit la diversitatea psihosomatică a egeenilor și la continuitatea umanității și vieții lor. Dar, miraculoasa Cretă, această țară a legendarului rege Minos și a labirintelor
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Basarabia". În calitatea lui de deputat, Giurescu "a intervenit prompt și a împiedicat acest lucru". "Mă-ntreb ce ochi vor face "jidanii"", scria el după intervenția sa. O altă absurditate era în opinia lui Giurescu faptul că evreii voiau să exporte pămînt mănos din Basarabia în Pămîntul Făgăduinței. Giurescu a reușit să zădărnicească și acest lucru. Dar cheia caracterului lui Giurescu poate fi găsită într-o scrisoare scrisă de el unui prieten, Munteanu (un profesor de literatură franceză care nu făcea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
În timp ce Polonia și România se specializau În producția și exportul de alimente și produse industriale de bază. În schimb, Uniunea Sovietică urma să comercializeze combustibil și materii prime. Cu excepția bizarei inversiuni deja remarcate - puterea imperială furniza materii prime, iar coloniile exportau produse finite -, structura amintește de colonizarea Întreprinsă de statele europene. În estul Europei, ca și În colonii, economiile indigene au fost afectate de subdezvoltare și au suferit deformări. Unele țări au fost Împiedicate să fabrice produse finite, altele au fost
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Crucișătorul Potemkin) de Serghei Eisenstein, În vreme ce Humphrey Bogart era seducător pentru toți ceilalți (inclusiv pentru intelectuali). Cu toate acestea, succesul filmului american În Europa a fost motivat În primul rând de considerente economice. Dintotdeauna filmele produse În SUA au fost exportate cu succes În Europa. Dar după al doilea război mondial, producătorii americani, strânși cu ușa Între declinul audienței interne și costul tot mai ridicat al producției de film, au luat cu asalt piețele europene. În schimb, guvernele din Europa erau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pentru care imaginea Americii În cultura franceză a fost constant infuzată cu ideea de rasism. În anii ’50, impactul exemplului american asupra audienței europene se resimțea preponderent prin intermediul filmului. Publicul european avea acces aproape liber la tot ceea ce Hollywoodul putea exporta: spre sfârșitul deceniului, Statele Unite comercializau aproape 500 de filme pe an, În timp ce producția totală a Europei era de aproximativ 450 de pelicule. Filmele americane sufereau de dezavantajul limbii, desigur (deși În multe locuri, mai ales Italia, erau pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
subiectul era ostentativ proletar. Dramaturgii puteau scrie mult și bine despre viața clasei muncitoare - publicul lor era perfect burghez. Așa cum Beckett și piesele lui au ajuns rapid În Marea Britanie, nici teatrul britanic cu vedetele sale nu au fost greu de exportat: după ce s-a afirmat cu spectacole din Shakespeare la Londra (cel mai celebru fiind Visul unei nopți de vară), Peter Brook s-a stabilit definitiv la Paris, plutind cu grație peste frontierele lingvistice și estetice. La Începutul anilor ’60 se
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pentru ca viața economică normală să-și reia cursul. În fața acestei alegeri, partidele-stat comuniste optau invariabil pentru anormalitate economică. Între timp Însă, regimurile erau interesate mai ales de stabilitate. Existau pentru aceasta trei modele concurente: primul, kadarismul, nu era ușor de exportat - strategia liderului maghiar era chiar aceea de a asigura autoritățile de la Kremlin că nu există un „model maghiar”, ci cel mult o soluție practică parțială pentru dificultățile locale. Ungaria avea, Într-adevăr, o situație unică: cu cinism, Kádár flutura În fața
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
peste 300.000 de emigranți iugoslavi au fost nevoiți să se Întoarcă În Balcani, unde șansele lor de a găsi un loc de muncă nu erau mai mari decât În Franța sau Germania. Criza slujbelor nord-europene era pur și simplu exportată În zona mediteraneană. Între timp, Franța a restricționat sever imigrația din Algeria și fostele sale colonii africane, iar Marea Britanie a Înăsprit condițiile de intrare pentru potențialii imigranți din subcontinentul sud-asiatic. Combinația de șomaj structural, importuri de petrol tot mai scumpe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
conservatoare, dar pe termen scurt nu putea ameliora cu nimic dezastrul economic moștenit de Portugalia democratică. Privată de materiile prime ieftine din fostele colonii (și de piața captivă pe care acestea o reprezentau pentru exporturile portugheze necompetitive), neputând să mai exporte ca În trecut forță de muncă necalificată În Europa de Vest și constrânsă de termenii indispensabilelor Împrumuturi FMI să-și echilibreze bugetul și să practice rigoarea fiscală, Portugalia a traversat ani de șomaj și consum redus. Armata nu ieșise complet din scenă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a recurs la o presiune neîntreruptă, fără precedent, asupra consumului intern. Spre deosebire de diriguitorii comuniști din alte părți, care Împrumutau fără reținere de peste hotare pentru a-și mitui supușii cu rafturi bine garnisite În magazine, Conducătorul român s-a apucat să exporte orice articol de producție internă disponibil. Românii erau nevoiți să folosească becuri de 40 W (atunci când aveau curent electric) pentru ca energia electrică să poată fi exportată În Italia și Germania. Carnea, zahărul, făina, untul, ouăle și multe altele erau strict
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mitui supușii cu rafturi bine garnisite În magazine, Conducătorul român s-a apucat să exporte orice articol de producție internă disponibil. Românii erau nevoiți să folosească becuri de 40 W (atunci când aveau curent electric) pentru ca energia electrică să poată fi exportată În Italia și Germania. Carnea, zahărul, făina, untul, ouăle și multe altele erau strict raționalizate. Pentru a spori productivitatea, s-au introdus norme fixe de muncă obligatorie duminicile și de sărbători (o corvoadă, cum i se spunea În Evul Mediu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dispuneau conducătorii statelor-satelit: promisiunea (sau amenințarea) unei intervenții militare a Moscovei. În absența acestei amenințări, regimurile locale erau politic dezgolite. Economic ar mai fi rezistat poate câțiva ani, dar și acolo logica retragerii sovietice era implacabilă: după ce Moscova Începea să exporte În țările CAER la prețurile pieței mondiale (cum a făcut În 1990), acestea din urmă, profund dependente de subsidiile imperiale, ar fi clacat oricum. Cum sugerează acest ultim exemplu, Gorbaciov a lăsat comunismul să se prăbușească În estul Europei pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
germană lua definitiv calea viitoarei monede europene. Efectul năucitor al acestor dobânzi - șomaj crescut și dezvoltare economică mai lentă - avea să se facă simțit nu numai În Germania, ci În toate țările Sistemului Monetar European. De fapt, Helmut Kohl a exportat costurile unificării, iar partenerii europeni ai Germaniei au fost nevoiți să Împartă povara. Concesiile lui Mihail Gorbaciov față de Germania i-au diminuat, fără Îndoială, prestigiul pe plan intern - el Însuși Îl avertizase pe James Baker că o Germanie unită și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
erau retrase când vremurile deveneau tulburi 15. Așadar, ca și În trecut, est-europenii au intrat În competiție cu Vestul de pe poziții inegale: pe de o parte, ei nu dispuneau de capital local și piețe externe; pe de altă parte, puteau exporta doar alimente și materii prime cu marje mici de profit ori bunuri industriale și de consum la prețuri scăzute care se datorau salariilor mici și subvențiilor de stat. Nu e surprinzător că multe guverne postcomuniste au fost tentate, asemenea celor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
hotare nu numai investitori, ci și o forță de muncă mai flexibilă și necostisitoare. În loc să importe mână de lucru ieftină din țările sărace, ca În trecut, firmele germane, britanice sau franceze au descoperit acum că era mai eficient să-și exporte fabricile În Brazilia sau Nigeria, Portugalia sau România, pentru a vinde apoi produsele finite direct pe piețele din lumea Întreagă, ceea ce a accelerat și mai mult dezindustrializarea Europei Occidentale, accentuând șomajul deja cronic În multe regiuni și complicând și mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
1945 și 1989, războiul dintre state a dispărut de pe continent 1. Două generații de europeni au crescut cu impresia până atunci de neconceput că pacea era ordinea firească a lucrurilor. Ca prelungire a politicii, războiul și confruntarea ideologică au fost exportate În așa-zisa Lume a Treia. Acestea fiind spuse, trebuie amintit că statele comuniste, deși mențineau relații de pace cu vecinii, au practicat războiul permanent cu propriii cetățeni - sub formă de cenzură riguroasă, penurii induse și supraveghere represivă, dar ajungând
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
25 iunie 1805. Acest aparat permitea obținerea unei "rectificări" a alcoolului transformând astfel complet însăși tehnica de ardere a vinului. Volumul exporturilor de alcool s-a dezvoltat pe toată perioada secolului al XVIII-lea. Din 1720 până în 1725 Franța a exportat, în străinătate și în colonii, 45 506 de măsuri numite muid (un muid65=268 de litri) pe an. Între 1825 și 1830, aproape 10 milioane de hectolitri de vin au fost transformați în rachiu. În 1788 s-au exportat 96
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
a exportat, în străinătate și în colonii, 45 506 de măsuri numite muid (un muid65=268 de litri) pe an. Între 1825 și 1830, aproape 10 milioane de hectolitri de vin au fost transformați în rachiu. În 1788 s-au exportat 96 193 de muids. În regiunea Languedoc răsăriteană, fabricarea rachiurilor era foarte importantă, cu precădere în Gard și în regiunea Béziers. Sfârșitul secolului al XVIII-lea a fost marcat de o criză de supraproducție pe piața alcoolului și de repercusiunea
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
la 10 000 de locuitori în orașele cu mai mult de 5 000 de locuitori, în perioada cuprinsă între 1886 și 1890. În același timp, în anul 1863 are loc o adevarată catastrofă comercială. Vinurile franțuzești de renume ce sunt exportate, din cauza îmbolnăvirii, nu mai pot fi consumate odată ajunse la destinație. Pierderea a fost evaluată la 52 de milioane de hectolitri, echivalentul a aproape 500 de milioane de franci. Împăratul Napoleon al III-lea este în căutarea omului minune care
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
săi care rămân în urmă în privința cuceririi străine (externe) vor rămâne în urmă și acasă. (Randall, 1988, p. 96) Observăm deci că marea rivalitate și bătălie între statele centrale (sau metropolitane) nu se mai desfășoară în relațiile lor nemijlocite, fiind exportate în „periferie”. Așa se face că bolnavul de gută (boala bogaților) este în „metropolă”, dar cel ce răcnește de durere este în „periferie” (cum bine sesiza Schreiber). Eșecul statului metropolitan (central) în „războiul periferiei” aduce declinul. Este cazul Spaniei (1500
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
teoreticienii au mari dificultăți în a-i identifica elementele constante și deci definitorii. Unul dintre acestea este expansiunea. De-a lungul întregii sale istorii, capitalismul s-a extins continuu. Când nu a mai găsit spații „goale” în care să își exporte societatea ca atare, a trebuit să rezolve două noi probleme. Întâi, pe cea a expansiunii în civilizații necapitaliste, denumită în prezent „globalizare”. Apoi, pe cea a tranzițiilor. Soluțiile consacrate istoric reprezintă două etape succesive ale unui singur proces: expansiunea organizării
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
sovietică, analiștii americani trebuiau să cîntărească problema mai amplă a însăși economiei românești. Sigur că în România existau piețe de desfacere pentru produsele americane, dar putea Bucureștiul să le cumpere? Comerțul bilateral cu România aproape că dispăruse. În 1938, Statele Unite exportaseră către București bunuri în valoare de peste 6 milioane de dolari, spre deosebire de doar două milioane de dolari, în 1946. Importurile mergeau și mai prost. În 1938, exporturile românești către Statele Unite depășiseră 2,5 milioane de dolari, pe cînd în 1946 ajunseseră la
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
avea, fără îndoială, o mare importanță pentru atingerea acestui obiectiv. Pe 24 martie, Karl Mundt, din Dakota de Sud, a propus un amendament la această lege, prin care i se cerea administratorului Planului Marshall să nu ajute nici o țară care exportă produse unui stat ce nu este inclus în Plan, dacă acele produse nu pot beneficia de autorizație americană de export. Amendamentul a fost adoptat de către Congres, devenind astfel Paragraful 117(d) din Legea întrajutorării țărilor străine din 1948, adoptat de către
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
se mai putea face comerț între Est și Vest, ci că trebuiau blocate produsele considerate esențiale pentru economia sovietică și cea a țărilor-satelit. Mai mult decît atît, comerțul atît cît mai rămînea din el trebuia să forțeze Blocul Sovietic să exporte în continuare Occidentului materiale strategice, în schimbul importurilor din Vest. Aceasta însemna că în privința articolelor comerciale importante, Statele Unite aveau să trateze cu sovieticii numai în virtutea principiului "serviciu contra serviciu"524. Amendamentul lui Mundt și hotărîrea Cabinetului au avut ca efect o
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]