9,565 matches
-
O față îi era radioasă, iar o alta întu necată, hâdă. Triști au fost și anii din urmă ai lui Nicolae Velea, bolnav, deprimat, secătuit sufletește, cu tot mai rare tresăriri a ceea ce fuseseră cândva la el sclipitoare inteligență și farmec neasemuit. Ultima întâlnire cu Velea, de care îmi amintesc, am avut-o, cred, în toamna lui 1986. Coborând din autobuz la Casa Scânteii, l-am ajuns din urmă în dreptul statuii lui Vladimir Ilici, pe atunci tronând pe soclu, și nu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
impresionat cu amicii lui literari, căci a venit să-l asiste Al. Andrițoiu, un poet cunoscut. Fănuș a citit o povestire cu subiect țărănesc, Cocoșul roșu, care mi-a plăcut mult. Ne proiecta într-o lume de câmpie evocată cu farmec și naturalețe, cu totul altfel decât aceea întâlnită în proza țărănească schematică a vremii (încă nu apăruseră Moromeții). Povestirea citită atunci, Fănuș Neagu a inclus-o în volumul său de debut, Ningea în Bărăgan, căruia la apariție, în 1959, am
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
totul con lucrează la impunerea impresiei că asistăm la redes coperirea unor lumi. Ne-au rămas, desigur, în destule cazuri, și alte mărturii despre ele, dar cele oferite de cartofilie vin cu aportul lor de concretețe și mai ales de farmec. Dar aș vrea să produc măcar o probă despre felul cum procedează amicul meu Valeriu Avramescu în reconstituirile lui cartofilice, cu atât mai interesantă, cred, cu cât obiectul ei nu este doar istoric, ci și istorico-literar. Este vorba de Panait
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
nr. 11/15 nov. Dumitrescu—Bușulenga, Zoe, Ultimele sonete în opera lui V. Voiculescu, în Viața Românească, an. XXVI, 1973, nr. 5/mai Dumitrescu—Bușulenga, Zoe; Sava, Iosif, Muzica și literatura. Scriitori români, Ed. Cartea Românească, București, 1994 Ene, Ileana, Farmecul discret al manuscriselor, I, Editura Muzeul Literaturii Române, București, 1998 Florescu, N., V. Voiculescu, în marginea dramaturgiei: Pribeagă, în „Manuscriptum", an. VIII, 1977, nr. 2 Fouilloux, Danielle și colab., Dicționar cultural al Bibliei, Editura Nemira, București, 1988 Grăsoiu, Liviu, Poezia
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
la Moscova și fusese recrutat în 1978 de serviciile sovietice. El a perfectat vizită la București a lui Eduard Sevarnadze, la numai două săptămâni de la "revoluția din decembrie"; a păstrat și chiar a mai adus alți securiști la Externe; avea farmec personal, un înalt profesionalism, datorită unei îndelungate experiențe. Cu toate aceste "calități revoluționare", Serghei Celac a fost înlocuit cu Adrian Nastase, care, la 40 de ani, devine conducătorul Afacerilor Externe ale României. El a fost unul din vechii "preferați" ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]
-
mijloc de codru des...) "Tu mesea di codrul spes Pulji dit păduei ies, Dit virdeatsa di-alunish Lunjinish di ninga balta" (Traducere de Dumitru Garofil) S-a discutat nu o dată despre faptul că poezia lui Mihai Eminescu își pierde mult din farmecul muzicalității și din exprimarea ideilor de profunzime prin transpunerea într-o altă limbă. Iată că aromâna este în măsură să-i redea cu fidelitate muzicalitatea. E drept, într-o română mai de vechime, ca să nu spun încă tributară mult rudimentelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
regăsește, într-o poezie ca Saturn, ritmul strofei din Luceafărul. Alăturarea unor strofe din poemele celor doi arată, izbitor, o armonie a expresivității pe care, zice Pillat, "zadarnic încerci să-i exlici vraja prin ritm, prin rimă, prin aliterații surprinzătoare", "farmecul poetic (...) scapă ultimei analize, oricât am dori-o de pătrunzătoare", fiind rezultatul încercărilor din transformarea alăturării cuvintelor în zeci de variante, cu conștiința nevoii de "armonie poetică". Romantismul asumat din lirica germană, pesimismul gândirii schopenhaueriene, rezonanțele din vechea filozofie indiană
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
în contextul său" ("Iscoditorii firii"). Urmărind repetițiile pe care le promovează poetul, constată că "din punct de vedere lingvistic și stilistic" se atinge "implicit morfologia", punându-se în evidență bogăția și exuberanța lexicală, "realizată fără ostentație, fără emfază" ("Venin și farmec"). Adesea plonjează în etimologie, în explicarea sorgintei cuvântului pe care Eminescu îl utilizează inovator. Cuvântul filă, de-o pildă, nu va fi sinonim cu pagină ci cu foaie. Se exemplifică citând din Glossă: "Viitorul și trecutul/ Sunt a filei două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
hibrid frumos al rezultatului cercetării și imaginației prelucrate îndelung de poetul care auzea cum lungi deșerturi fasonează și amestecă stelele prin genuni galactice" (?!); sau în De-or trece anii...: Poetul zăbovește în singurătatea adâncă a gândurilor sale, chinuit de puterea farmecului nesecat din adâncurile de lumină a chipului ei. El este necăjit de scânteia-ispită lăsată de providență să-l rupă ori să-l țină de pământ ca un dat, ca un făcut cuibărit în liniștea din preajma fiecărei clipe trăite pe altarul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Bacău 0-3 (-8,-11,-14). Arbitri: Santa Cristian si Buhățel Dan (Cluj-Napoca), observator FRV - Gheorghe Vișan. Referitor la partida de la Sibiu, antrenorul secund al Științei ne-a declarat: 16 IANUARIE Au răpus Penicilina Dintotdeauna, meciurile cu Penicilina Iași au avut farmecul lor, pentru că echipa ieșeană a știut și știe să își fructifice un avantaj, neiertând niciodată, sau cum spunea antrenorul băcăuan Florin Grapă, ,,când te prinde nu te iartă”. Evoluția de la un moment dat a scorului îi dă dreptate tehnicianului băcăuan
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
antrenorul echipei Dinamo Municipal Brașov a declarat: “A fost un rezultat surprinzător, din toate punctele de vedere. Pot spune că e chiar mai mult decât surprinzător, fiindcă cele două echipe nu se pot compara la niciun nivel, dar ăsta e farmecul sportului, necazul pentru unii și bucuria pentru alții. “ Referitor la maniera de arbitraj, Eliodor Voica a parat elegant: “Am văzut cu toții cum a fost, cred că și pentru ei a fost un meci-surpriză. Cu toții facem greșeli, acum nu că aș
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
se înfățișează și în această parte a operei sale ca scriitor. Narațiunea, portretele personajelor, oralitatea alternând cu retorica bine finisată, dialogul antrenant, verva umoristică și picturalitatea unor descrieri de natură (Bucovina, Țara Doinelor, Valea Bistriței, Ceahlăul, Marea Nordului, Alpii elvețieni) dau farmec, culoare, expresivitate și o perspectivă originală acestor pagini, mai ales celor din ultima categorie, care premerg minunatele descrieri semnate de Hogaș, Sadoveanu sau Vlahuță, în secolul trecut și pentru aceleași spații geografice. Din propria-i biografie, Gane selectează cu grijă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
din tinereță sunt morți, încât nu mai întâlnesc acolo decât figuri străine, totuși acolo mă simt mai acasă decât oriunde, acolo fiecare stradă, fiecare zid de casă, fiecare copac îmi spune parcă o poveste din copilărie, atât e de mare farmecul locului de naștere și dragostea ce ne leagă de el". Același sentiment e mărturisit de N. Gane în ultima sa scrisoare, din 12 ianuarie 1916: "Fălticenii este iubitul meu oraș natal, plin de amintiri din copilărie, iar județul Suceava este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
nimeni în viitor n-o să mai vază. Să văd doua țări surori, vasale Turciei, aproape barbare, urgisite, umilite, închegându-se într-un stat unic, independent, înălțat la rangul de regat. Să văd apoi țara noastră dezvoltâdu-se, civilizându-se ca prin farmec și luându-și un loc de cinste între popoarele culte ale Europei. De unde mulți dintre cei ce viețuim astăzi am apucat o stare de lucruri așa de înapoiată, că nu era un singur kilometru de șosea, afară de acele puține făcute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
lor măgulitoare, mai ales la ale doamnelor, cari jucau un rol activ în mișcarea noastră națională. Una mai cu samă, căci totdeauna trebuie să fie una care să aibă o înrâurire mai hotărâtoare, ne stimula și ne încălzea inima cu farmecul cuvintelor și al ochilor ei. Ei! Sunt mulți ani de când frumoasa femeie a trecut hotarul vieței, pământești, dar chipul ei mi-a rămas și acum în minte ca o plăcută vedenie din zorile tinereților mele. Acum eram dezlegat de orice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de pe el; îmi pare frumos, fiindcă el conține primăvara vieței mele cu tot cortejul ei de speranțe, de iluziuni, de visuri ce și-au luat zborul, pentru a nu mai reveni. Dar să nu fiu nedrept. Și iarna vieței are farmecul ei; numai trebuie ca omul sa aibă ceea ce zice Voltaire, l'esprit de son age19, să-și cinstească perii albi. El își va găsi mângăierea în suvenirele tinerețelor lui, în conștiința datoriei împlinite, în dragostea copiilor ce-i vor perpetua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mei din tinereță sunt morți încât numai întâlnesc acolo decât figuri străine, totuși acolo mă simt mai acasă decât oriunde, acolo fiecare stradă, fiecare zid de casă, fiecare copac îmi spune parcă o poveste din copilărie, atât e de mare farmecul locului de naștere și dragostea ce ne leagă de el. Părintele meu, postelnicul Matei Gane, era scoborâtorul unei familii vechi de 400 de ani, a cărei nume se vede figurând în letopisițele țărei și în arhondologia lui Vodă Cantemir. Mama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Iute o ochește, dar pușca îi clănțănește în mână fără să ieie foc, și cu toate acestea, vulpea în aceeași clipă cade moartă la pământ. Am făcut cu toții un chef nespus de această ciudată întâmplare. Unii spuneau că Rosetti are farmec la pușcă; alții că biata vulpe a murit de spaimă în momentul când i-a zărit căciula cea țurcănească; iar Cățeaua susținea că a fost împușcată de dânsul în iarna trecută și că abia acuma i-a venit ceasul să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Eu cred că această patimă nu are drept stimulent dorul de a ucide numai. Ea este foarte complexă și izvorâtă din diverse alte sentimente care au rădăcini adânci în inima omului. Mai întăi de toate e dragostea pentru natură. Astfel farmecul largelor câmpii, unde ochiul și mintea rătăcesc în voie, tainele codrului adânc, aerul liber dătător de sanatate, atingerea cu natura în tot ce are ea mai dulce și mai aspru, mai frumos și mai înfiorător, uitarea de sine, viața primitivă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
se arată prin lumini de curcubeu, Stăpânind întreaga lume, stăpânind și visul meu. Și O, doamne! Câte, câte mari minuni n-am mai văzut Cât în visul cel de aur fost-a sufletu-mi căzut. Iar când mă trezii din farmec, luna nopții răsărise. Cânele sta lângă mine și ironic parcă-mi zise: Ei, stăpâne, bună treabă mai făcut-am împreună, Vai de vânătorul cela ce cu ochii stă la lună! Eu îl netezesc pe spate, caut ciuda să-i alin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de opt cai de poștă, care veneau ca vântul într-un nor de colb, în pocnitul de harapnice și chiuitul surugiilor. Așa ceva nu se mai văzuse în Dorohoi. Impunătoarea și bărbăteasca figură a lui Vodă Cuza avea pe atunci un farmec imens. El era primul Domn, după atâtea sute de ani, ieșit din libera voință a poporului și care întrunea pe capul său ambele coroane, a lui Ștefan și Mihai. El ni se înfățișa ca o ființă providențială, predestinată a ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
face evoluțiunile ei în mod fatal și, dacă țara de astăzi nu se mai asamănă cu aceea de acum 35 sau 40 de ani, este că așa a trebuit să fie, oricât am suspina după timpurile trecute, a căror mare farmec este că se leagă cu tinerețele noastre. Nu cred însă că ar fi cineva care să vreie să întoarcă țara la acele timpuri, cu toată lumina poetică în care ne apar din depărtare. Trec acum la momentul permutărei mele din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
statului. VII De la 11 fevruarie 1866 și pănă la 8 april același an, când se proclamă plebiscitul prin care Principele Carol de Hohenzollern fu ales cu consimțimântul său Domn României, întreaga națiune pluti într-un întuneric. Dar atunci, ca prin farmec, s-au râsipit nourii ce acopereau ceriul patriei, lumină mare s-a făcut dinaintea ochilor noștri, căci de astă dată se împlinise pe lângă Unirea țărilor și cea din urmă dorință a divanurilor ad-hoc: Domniia străină ereditară. Mare și nesfârșită a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cam corozivă a lui Ion cel prost, iute intră pe scenă pudicul Naum, îmbrăcat în frac și cu un portofoliu subsuoară. Fi donc113, cu asemene literatură qui nous blesse 114, zice el indignat. Am aici pe Aegri Somnia al cărei farmec te adoarme, pe Filemon și Baucis, doi năuci înamorați, prefăcuți în trunchiuri necuvântătoare ca și membrii caracudei. Ascultă, caracudă flămândă!... Tu care te încumătezi să faci versuri! Astupă-ți gura clefăitoare c-o bucată de cozonac; destupă-ți urechile și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
odinioară Spravale babă, unde sub un tei frumos ne răcoream bând vin cu borviz. Câte și câte vorbeam noi atunci la umbra teiului, vorbe ieșite din inimă care ne scurtau ceasurile, de ne se păreau minute. Eram sub un adevărat farmec în fața melancoliei dulci și visătoare a lui Eminescu și a gălăgioasei veselii a lui Creangă de a cărui hohote de râs tresărea grădina Spravale babă. S-au dus amândoi acești scriitori fruntași atât de strâns legați prin prietinie, dar atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]