9,643 matches
-
mă costau aceste sminteli. Străbătând infernul răzvrătirii și geloziei, copilăria mea n-a mai avut decât un sens: de a-i da tatei motive să se înstrăineze, să mă urască și să regrete și mai mult moartea lui Dinu. Singurul farmec pe care l-am cunoscut în această luptă pentru a-mi cuceri o identitate a fost unul veninos; și singura lecție pe care o învățam zilnic era aceea a urii. Dacă tata încerca uneori, probabil cuprins de remușcări, să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
insistent de praf stătut, cu o masă plină ea însăși de hârțoage, din spatele cărora un ins pirpiriu și negricios și-a ațintit, de sub ochelari, privirea rece și interogativă spre mine. I-am explicat ce căutam acolo și deodată, ca prin farmec, individul a început să-mi surâdă, prietenos, dezvelindu-și dinții galbeni și cariați. M-a invitat să iau loc. — A venit primăvara, mă anunță el pe un ton foarte intim, luând un dosar gros, cu colțurile hărtănite, și pregătindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
se afla un afiș ironic: „Orice izbândă e suspectă”. Dar prima care ar fi trebuit să figureze pe lista suspecților era ea însăși, căci dintre toți era singura care avea o poziție prosperă. Se vorbea că știa să-și folosească farmecele ca să-și netezească drumul și că dincolo de aerul ei nepăsător, administrativ, se ascundea un ochi atent la slăbiciunile bărbaților, de care se pricepea să profite la momentul oportun. Ceea ce, la drept vorbind, nu mira aproape pe nimeni. Călugărul, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cu un satâr. A fost găsită dimineața, nebună, cântând lângă o baltă de sânge în care zăcea cadavrul... Dacă Mefista n-ar fi fost nebună, m-aș fi îndrăgostit probabil de ea. Chipul plin de pistrui era încă plin de farmec. Dar fiindcă nu era normală, îi strigam, când îmi aducea aminte de propriul meu trecut, să înceteze cu cântecul ei. Mă recunosc în această logică; e a mea, mă caracterizează. Și de ce o evoc? Din dorința de a lămuri cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
la Scrisorile din America, ale lui Rupert Brooke, lucru care Îl făcu să verse câteva lacrimi, căci fusese profund afectat de moartea tânărului poet, atât de chipeș și de galant, pe care Îl cunoscuse cândva la Cambridge, ca student cu farmec și perspective excepționale, a cărui carieră o urmărise ulterior cu mult interes. Faptul că felul În care murise Brooke - nu rănit În bătălie, ci În urma unei septicemii contractate la bordul vasului care Îl purta spre Dardanele - eșuase atât de lamentabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
același apartament fusese ocupat de Robert Browning nu Îl făcea mai atrăgător. Henry simțea cum Îl cuprinde depresia și Îi scrise lui Du Maurier, momindu-l să o aducă pe Emma la Veneția, În vacanță. În acest scop, exageră puțin farmecele aspectului său actual În scrisoare. „Vremea e strălucitoare - laguna sclipește și palatele vechi, cu fațade de marmură, te așteaptă nerăbdătoare“, scria el. Du Maurier Îi trimise ca răspuns o epistolă lungă, locvace, glumeț invidioasă. „Florența, Veneția - pentru mine cuvintele acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
făcută de Du Maurier iubirilor, speranțelor și temerilor din copilărie, eforturilor făcute la maturitate pentru regăsirea unei lumi pierdute a senzațiilor. Dădu peste o expresie, „durerea provocată de tăișul amintirilor fericite“, care Întrupa starea de spirit generală. Totul avea mult farmec și delicatețe, iar Henry nu avu nevoie să se prefacă, la finalul lecturii, pentru a-l felicita pe autor și a-l Îndemna să Își continue munca. Jusserand i se alătură, confirmând autenticitatea culorii locale franceze. Du Maurier era Încântat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
trecut personal tragic: soțul ei, tot actor, se Înecase În râul Charles Îmbrăcat Într-o armură din recuzita teatrului, acțiune simbolică pe care Ibsen Însuși ar fi putut-o inventa. Henry Îi admira ambițiile culturale și spiritul misionar, căzând pradă farmecului ei personal și efectului hipnotic al ochilor imenși de un albastru cristalin. Ca actriță, prindea excepțional de rapid sensul dramatic al fiecărei scene și replici, captând În mod magnetic atenția de Îndată ce Începea să se miște sau să vorbească. Singurul motiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
două vârste. Când el murea brusc, nu mult după aceea, se presupuse că ea avea să se recăsătorească, mai bine și mai romantic, dar În cele din urmă murea și ea, aparent de durere. Pentru Alice, probabil că povestea avusese farmec pentru că dădea valoare morții ca idee sau ca aspirație, lucru inexplicabil turmei de rând. Între lucrările lui Fenimore, ea Își avea locul Într-o serie lungă de povestiri despre femei care Își arătau noblețea caracterului renunțând la perspectiva unei fericiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
care mai putea avea copii. Să fi nutrit oare cine știe ce vis În care nu trupurile, ci spiritele se reuneau, ei doi lucrând fiecare În biroul său, Întâlnindu-se pentru mese și plimbări plăcute, așa cum făcuseră la Bellosguardo? Acolo funcționase, dar farmecul aranjamentului stătuse tocmai În faptul că fusese unul temporar, deschis și supus oricând suspendării. Căsătoria Însemna inevitabil renunțarea la libertatea personală. În plus, chiar și la vârsta maturității, trebuie să fi existat, dacă nu dorință, măcar o măsură de tandrețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
reușit, un salon atât de confortabil, de elegant și de palpabil solid, că oricine s-ar fi bucurat să locuiască În el cu adevărat. Și primele scene, Între dna Peverel și Fanny, și Între dna Peverel și Frank Humber, readuseră farmecul actului Întâi. Actorii care interpretau aceste roluri se odihniseră În cabine pe toată durata actului doi și nu erau marcați de evoluția lui nefericită. Jucând cu delicatețe și ținută, Începură să recâștige interesul amabil al publicului. Dar, odată cu apariția lordului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
aceea a fost punctul de pornire pentru cariera mea de romancier. — Și eu ți-am spus că nu pot să o scriu, pentru că nu am cunoștințele muzicale? Ei bine, am avut dreptate. Cartea e saturată de muzică. Face parte din farmecul ei. — Dar e și motiv de frustrare, pentru că nu-i poți face pe cititori să audă cu adevărat muzica În imaginație, decât dacă se Întâmplă să o cunoască deja, spuse Du Maurier. Acum, În America urmează să se facă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
turneul american, Ellen Terry reuși să Îi acorde doar o scurtă Întrevedere În loja de la Lyceum, Într-o seară, dar Îl felicită, Încurajându-l În termeni generali, pentru Summersoft și, ca de obicei, se arătă plină de grație și de farmec. A doua zi Îi trimise un cec de o sută de lire În schimbul drepturilor pentru „Bijuteria dumitale“ și Își reînnoi promisiunea de a o pune În scenă la Întoarcere. „Anul Îmi va părea lung“ Îi răspunse el, confirmând cu recunoștință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fie stânjenitor pentru memorialist și să ofere oarece consolare familiei Du Maurier - și ce m-a surprins cel mai tare a fost modul În care amicul nostru s-a Întrecut În dezvăluiri.“ După ce aducea tribut Într-un mod general, impresionist, farmecului romanelor lui Du Maurier, afirma că succesul lui Trilby constituia un caz interesant prin unicitatea sa: „Farmecul este una, iar succesul alta, iar numărul de conexiuni lipsă Între cele două este mai mare decât ar fi putut construi spiritul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cel mai tare a fost modul În care amicul nostru s-a Întrecut În dezvăluiri.“ După ce aducea tribut Într-un mod general, impresionist, farmecului romanelor lui Du Maurier, afirma că succesul lui Trilby constituia un caz interesant prin unicitatea sa: „Farmecul este una, iar succesul alta, iar numărul de conexiuni lipsă Între cele două este mai mare decât ar fi putut construi spiritul său ostenit. Situația Însă rămâne, iar ea este una dintre cele mai curioase ale epocii noastre; și poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nimic nu e adevărat Iar acum, plină de-nțelesuri și pustiuri, Dar ireală mi se deschide o altă lume. Luna rămasă pe cer și suspină înghețată și veșnică Izvorul se duce la vale, plăpând, mi-e milă, Stelele mai au farmec, sunt fade, sunt moarte, Întind ființa mea spre veșnicie Cred și sunt acest intangibil și șters loc În care mă bucur de intimitate. Iarăși nu e adevărat, spațiu închis și mort, Implor prezența vieții în toate, dar știu că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Ruina apasă, Iubire. Iubirea-i incertă. Mare. Marea-i furioasă. Fragmente. Fragmente-n durere, Lacrimi. Lacrimi alunecă, calm. Iubirea. Ce e iubirea? Merg. Merg aiurea Constant. Ce e constant? Iubirea. Găsit-am iubirea? Aiurea. Merg aiurea. Luna. Luna lucește cu farmec. Luceafăr. Luceafăru-i departe. Totu-i departe, totul e singur. De la distanță; ce-i înăuntru? Furnica. Ea cară ,furnica Continui. Șiruri continui. Cât e singur e bine, stabil. Când interacționează, ce nu se schimbă? Lateral. Pământ lateral. În Iași am petrecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cu o naturalețe nefirească. Privirile aruncate în continuare sunt sigură că i-au atras atenția Améliei, însă noi continuam așa. La cea mică atingere pe sub masă clipeam într-un anume fel, ce mai, ne comportam ca doi îndrăgostiți furișați. Avea farmec. Mie mi-e cam rău, s-ar putea să rămân acasă. Nu se poate, spuse Eduard. În plus, aerul de munte sigur îți va face bine. Și Amèlie nu mai avu ce să zică. Pornirăm toți în drumeție. Ne ajutam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ce se acoperă la rele, trecutul femeii respective. Nu fu nevoie de nici o intrigă în cercul de societate al femeii, de altfel căsătorite, pentru a o speria. Intrase politicos la ea în casă cunoscându-l pe bărbatul ei. Profită de farmecul lui pentru a o ademeni la o întâlnire. Femeia venise, evident, cu alte intenții, cochetă, plină de sine. Vroiam să vorbim de un prieten în comun, începu Vlad, după salutările de rigoare. Cine? întrebă femeia. Vlad o amenință să păstreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și eu aș fi în interiorul său, sub picăturile reci, grele și lipicioase, care mă obosesc câteodată atât de mult încât cred că mi de lipesc ochii, fără să mă usture, dizolvându-se în carnal. Pe lângă senzația grea, de apăsare, apare farmecul unei realități vizuale proiectate în mintal și analogând cu densitatea, grosimea reale, carnale din jur. Lucrurile trebuie să aibă în ele un înțeles, sau oamenii să fie toți predispuși spre înțelegerea lumii în același mod. Altfel, cum ar putea civilizațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
nici un fel de inhibiții, ci îmi mulțumea constant, acea nevoie de a fi cu el, potolită în promisiunea lui că așa fură urmate de un sărut, o apăsare fină pe buzele mele. Țineam amândoi ochii deschiși, fapt ce nu diminua farmecul, ci împreună cu lumina albă a zilei, liniștea incitantă, era și mai plăcut. Atingerile sale îmi provocau fiori de plăcere, iar el nu se mișcă din șezut din fața mea de pe canapea decât după un timp de mângâieri, pentru o apropiere (fizică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
nimerea, însă niciodată indiferent. Plecai spre casă singură, fără să zic nimic la nimeni. Dar nici nu ieșii bine și el, în spatele meu, îmi spuse simplu: Te conduc. Eu nu prea aș fi acceptat, așa că el spuse, accentuat și cu farmec, știind că nu am ce să-i reproșez: Insist. În drum spre casă nu ne-am spus nimic, după ce el spuse întâi: Ești într-adevăr foarte frumoasă. La plecare îmi sărută mâna, ținând-o intim: Pe curând. Îi răspunsesem politicoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
identice cu cele de sus. Iată încă o povestioară! Aceasta-i rea! Și l-am văzut stând singur la masă. Eram cu doi colege de-ale mele. Și vorbeam de el. Îmi plăcu foarte mult. Și tristețea îi dădea un farmec deosebit. Bună. Aștepți pe cineva? Nu. Nu te deranjează să stau cu tine, nu? întreb și mă așez. Nu prea sunt compania ideală astă seară. Nu te cred. Și deci? Simți nevoia să împărtășești cuiva ce te frământă? Se vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
iubire, iertare, pericol, iubire. Fidelitatea era implicită, pentru că ne potriveam. Care e diferența dintre tipul ce noaptea, la lumina de fildeș a lunii, jucându-se grijuliu cu lama cuțitului, taie gâtul pisicii negre. Apoi zâmbește, conștient (așa e și tot farmecul) de ce a făcut. Te privește și zâmbește. Îți zâmbește? Și tipul ce îl vezi mângâind tandru pisica, privind Soarele de primăvară și zâmbindu-i. Apoi îți zâmbește și ție pentru că el e plin de iubire. Însă primul îți oferă inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
numai un pasaj, sau o poezie, simți atâta căldură și prietenie încât ai siguranța că nu ești singur. Poetul este persoana înzestrată cu imaginația și sensibilitatea de a se exprima în versuri, respectând ordinea în ritm și rimă, dând conținutului farmec, frumuse țe și încântare. În ce privește poezia, acest gen de a scrie, es te arta de a exprima idei cu ajutorul ritmului și rimei, realizând o creație artistică în versuri. O operă, pe lângă importanța ei literară, poate avea caracter poetic atunci când este
OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1071]