8,653 matches
-
nici astăzi nu vor să și le scoată? Să nu așteptăm ca răspunsul la această amară întrebare să vină din partea recentului vizitator al Washingtonului. 16 aprilie Vedem la tv, în comentariul excelent nicotinic al Găbiței, că academicianul Mărinică Sorescu își fericește în Săptămîna Patimilor fanii c-o expoziție de pictură, pe undeva, pe la casa Armatei sau pe la Foișorul de Foc sau pe la Piața Matache, mă rog, nu are importanță (oricum, nu la Dalles). Mai vedem, la aceleași mirobolante Actualități, că la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
populat cu maeștri, dar și curajoși din provincie, iau calea Occidentului și, scoțînd capul deasupra nivelului mediu, atrag atenția și se realizează, iar, prin număr, se constituie într-o sui generis Uniune a Artiștilor Plastici, fără statut, fără cotizație, dar fericită în benevola ei viețuire. Albumul tipărit de Ionel Jianu, acum aproape zece ani, este o alternativă, nu neapărat ideală, dar demnă, la puzderia celor confecționate în țară și făcînd rabat tocmai la moralitatea creatorului. Sindromul schizofrenic, de care cei plecați
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ăsta hipervivant pe stradă. Îi întind mîna, mă recomand, spun că-s din Iași și fac pași alături de omul care mă crede, sigur, nebun. Îi spun că azi, chiar azi, am scris ceva despre domnia sa în Monitorul și sînt extrem de fericit să-i anunț acum asta. Domnuleee...! face el din cînd în cînd. După vreo douăzeci de metri, fața lui prosperă îmi acordă primul zîmbet: Nu, nu sînt Mircea Crișan, sînt din Canada, din Vancouver, dar... m-am născut în Iași
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
caut, atunci, cu o lucrare (fie ea și nouă) pe panoul blamatului Salon? Of, duplicitatea noastră funciară! E o fotografie celebră, cu steagurile tricolore fluturînd, la Alba Iulia, în 1918, pe cîmpul devenit legendar. La adunarea de mai multe ori fericită de-acum, fluturau și cîteva drapele cu înfrigurata gaură din mijlocul galbenului. Cum se leagă, insolit, acel 1918 de 1989 și de izbînda incredibilă de-acum! La barbișon, o rimă (imperfectă) Barbizon. Raiul din Seine-et-Marne, sejurul monștrilor sacri: Rousseau, Corot
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
marginalizarea. Marginalizare ce proscrisului i-a prins bine, putîndu-se concentra asupra proiectului său vital, cel care-i conferise, la început, prestigiu. Ce face acum? Lucrează și se simte împăcat cu cele bune și firești ale lumii. E, pur și simplu, fericit în lumea în care trăiește. Mai poate fi în stare de compromisuri? Frumoasa și seducătoarea femeie tînără din film, văzînd că întîmpină rezistență din partea bărbatului de a-l sustrage clanului pervers, și simțind că începe să se îndrăgostească de el
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
titlul pus cărții sale despre suferință, Jurnalul fericirii, ne-ar bine dispune ca aflîndu-ne în fața unui iad distractiv (era de un comic debordant mărturisește Nicolae Balotă interpretarea, în celula de la Jilava, a piesei lui Eugen Ionescu Cîntăreața cheală de același... fericit Steinhardt; de altfel, amintitul memorialist recunoaște că "n-am rîs niciodată cu mai multă poftă decît în anii siniștri ai tiraniei staliniste"). Dacă nu ar subînțelege drama sublim-tragică a martorului anticomunist din Piața Universității, în 1990 căruia Iliescu i-a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de cincizeci de ani! Două mîini una albă, cealaltă neagră își înfrățeau forța proletară într-o unică strîngere (subvenționată gras de finanțele oculte ale Kominternului). A cui să fi fost grafica aceea mobilizatoare? A genialului disponibil Picasso? A, nu, el fericise frontul internațional kominternist cu altceva, cu dolofanul porumbel al păcii. Găselnița trebuie să fi fost oferită de vreun sinistru (de stînga) frescagiu mexican, Rivera sau Siqueiros. De dincolo de mormînt, pentru urmașii lor revoluționari. Ducă-se pe pustii! Marele conducător al
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
proporțiile în sensul neechivalării a ceea ce s-a petrecut în 1989 cu alte momente ale istoriei românești să concedem că 1848, 1859 sînt (și ele) mișcări inspirate de scenarii deja parafate continental. Asta neînsemnînd nicicum doar umilă obediență, dimpotrivă, mișcări fericite de însușirea marii șanse și, de aici, punerea în lucrare a consecințelor. Coborînd ștacheta și apropiindu-ne de pulsiunile momentului actual, să constatăm ce bulversare a habitudinilor se produce cînd noul scenariu european la care România se arată (în sondaje
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mirare!) jocul aceluiași iliescianism la pîndă. Așa cum cei mai mulți dintre mulții victorioși ai radicalei schimbări din noiembrie își consumă acum satisfacția, fiecare în locul ce i-a fost hărăzit de soartă, bună-rea, dați-i voie și umilului pictor din Armeană să fie fericit, în sfîrșit fericit, că strădaniile sale la șevalet se consumă, iată, într-un moment deși convulsionat tocmai de încleștarea dintre forța nouă, primenitoare și iliescianismul retrograd dați-i așadar voie să se bucure (temperat) că există, că poate lucra, că
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
limpede eminescianul Ipotești! (Nu fără se-nțelege sentimentul stînjenitor că, iată, deși numim, arătăm cu degetul spre forțele remanente ale dictaturii, evadăm noi înșine, comod, în clipe anesteziante. Realmente necesare firii noastre întru armonie, dar...) Ei bine, chiar și refugierea fericită în ființa și ținutul poetului mai păstrează încă ceva din disconfortul pe care aceeași dictatură ni-l producea, servindu-se de numele poetului (aniversat sau comemorat la date fixe, concurînd cu cele de 23 august și 1 mai). Mai mult
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mai e Roma "cea nouă", a ereziei latinilor, nici, cu atât mai puțin, Țarigradul greco-turcesc, Stambulul. Conștiința de a aparține unui neam care începe cu întemeietorii Romei vechi o avuseseră românii din vremea lui Ștefan cel Mare, urmașii lor fuseseră fericiți să descopere în scrierile umaniștilor poloni sau la Bonfini temeiuri noi ale legendei care se preschimba astfel în realitate istorică, iar Cantemir avea să facă din transmiterea neîntreruptă și exclusivă a caracterului originar roman însăși ideea directoare a Hronicului său
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
gândeșe pe sine; și aceasta cu necesitate, nu accidental. Asemenea analogii funcționale mai sunt îngăduite de Aristotel, pe ici, pe colo. Să ne amintim de ideea sa după care Divinitatea este fericită contemplându-se pe sine, iar omul poate fi fericit repetând acest act: al contemplării divinității (fără a fi el însuși Divinitatea; dar apropiindu-se, chiar prin acest act, de condiția divină). Dacă schimbăm unghiul de vedere asupra acestei probleme, încercând o genealogie a cunoașterii, putem observa că preluarea "regulii
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de nea, în lumina unui bec. Încep a trece sănii cu copii pe uliță. Pe derdeluș, se aud clinchete de zurgălăi, bucurie multă și veselie. În curând, seara coboară încet peste satul amorțit de frig. Copiii, obosiți și înghețați, dar fericiți că au putut să se veselească de bucuriile iernii, se întrec spre case pentru a se cuibări în patul moale și călduros de lângă sobă. PRIMĂVARA A venit primăvara ! Tânăra domniță s-a întors cu o coroniță de ghiocei și albăstrele
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
de Motanul Încălțat care prindea șoareci și se amuza și de Limbă care tocmai se bătea cu Cicatrice. Aceste personaje mă făceau să mă simt plutind pe nori. Pe când vizitam stelele, bunica tocmai încheie basmul cu vorbele : Și au trăit fericiți până la adânci bătrânețe și poate mai trăiesc și astăzi... Raluca-Adelina Hanțu PE TĂRÎMUL CELĂLALT Este seară. Luna și prietenele ei, stelele, au ieșit să vegheze. Bunica îmi spune un basm în care este vorba de un tărâm deosebit. Am visat
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
Independență, că fiecare ființă umană are un drept inalienabil nu numai la viață și libertate, dar și la căutarea fericirii. Nici un guvern nu mai sugerase vreodată că oamenii au dreptul să-și caute propria fericire. Cum Încearcă cineva să fie fericit? Franklin credea că fericirea se obține prin perfecționare personală neîntreruptă - adică, să faci ceva din tine. Așadar, visul american a contopit două mari tradiții europene, În aparență contrare, Într-o mare alianță, lansând o viziune a acțiunii umane mai puternică
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
caricatură a individualismului robust atât de glorificat În mitologia frontierei americane. Rezultatul este acela că unii americani se Îmbogățesc, În timp ce mulți alții sărăcesc. În ambele cazuri, visul american suferă. Copii americanilor bogați cresc În lux, se simt Îndreptățiți să fie fericiți și sunt mai puțin Înclinați să muncească din greu, să facă sacrificii și să facă ceva cu viața lor. Pentru ei, visul american este o nesfârșită căutare a plăcerii de moment, lipsită de orice țel mai Înalt În viață. Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
să fie mai puțin expeditivi și mânați În relațiile personale decât americanii. Ei se Întreabă: Poate cineva să arate empatie sau să fie grijuliu Într-un mod eficient? Poate cineva să găsească bucurie, să aibă o revelație sau să fie fericit Într-un mod eficient? Americanii tind să folosească spațiul și timpul Într-un mod mai hotărât. Suntem mai puțin relaxați, În general, decât prietenii noștri europeni. Cuvinte precum „a hoinări”, „a cugeta”, „a cumpăni” sunt foarte apreciate În Europa și
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
În autonomie. Ei caută să trăiască o viață de calitate aici și acum, care pentru ei Înseamnă de asemenea să trăiască Într-o relație sustenabilă cu Pământul, pentru a proteja interesele generațiilor următoare. Opt din zece europeni spun că sunt fericiți cu viețile lor iar atunci când sunt Întrebați ce cred că este cea mai importantă moștenire a secolului XX, 58% dintre europeni spun că este calitatea vieții lor, pe locul doi după libertate Într-o listă de unsprezece chestiuni. În același
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
o refacere, o reconstituire în plan liric, sau erotic, dacă vreți; și asta numai din cauză că o singură libertate admisă poate duce la alte libertăți. În piesa la care mă refer, personajul " El" trece prin raiul unei mari iubiri, adică este fericit, puternic, inspirat, generos, solidar chiar cu soția lui, față de care, de altfel, nu are nici un resentiment. "El la puterea N" este instrumentul puterii necruțătoare, a securității a tot văzătoare și a tot ascultătoare, este servitorul "mașinii de vînt", adică al
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
care avem nevoie, pentru că prea ne-am culcat pe-o ureche, prea am uitat al naibii de repede. Și ținerea asta de minte ne poate cât de cât izbăvi. Și cum spectacolul e împlinirea noastră, aș spune că: "POETUL" mărturisea că e fericit că s-a născut în limba română. Păstrînd proporțiile, eu sînt fericit că m-am născut în TEATRU. Petru Ciubotaru Frica naște frică... "Lasă domnule, trecutul!; avem de construit viitorul!" , aud pe câte unii, fie persoane civile; fie oameni cu
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
am uitat al naibii de repede. Și ținerea asta de minte ne poate cât de cât izbăvi. Și cum spectacolul e împlinirea noastră, aș spune că: "POETUL" mărturisea că e fericit că s-a născut în limba română. Păstrînd proporțiile, eu sînt fericit că m-am născut în TEATRU. Petru Ciubotaru Frica naște frică... "Lasă domnule, trecutul!; avem de construit viitorul!" , aud pe câte unii, fie persoane civile; fie oameni cu rang politico-social, aruncând în derizoriu, în nonsens nevoia de a ști cine
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
de pe lume nu-mi cere să stau sub cruce! Isus nu-mi cere asta! El îmi spune să mă bucur și să mă veselesc! Dar cum să mă veselesc și să fiu fericită? Sub cruce? Nici El n-a fost fericit sub cruce! Octav: Așa e, iubito, n-a fost fericit... Dar asta nu-nseamnă că toată viața Lui n-a mers către cruce... Asta era misiunea Lui... Să ajungă sub cruce... Mona: Bun, dar eu nu sînt Isus...! Nici chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Această afirmație atât de puțin precisă, regretăm s-o constatăm, nu se bazează pe nimic serios și nu poate emana decât de la persoane care au avut interesul să inducă Rada centrală și guvernul ucrainean în eroare. Guvernul român a fost fericit de a fi putut manifesta prin mijlocirea d-lui Ministru al Afacerilor Străine, d-lui Galip, care se prezentă în numele guvernului Ucrainei, dorința ce nutrește de a întreține raporturile cele mai amicale cu noul stat vecin, în sentimentul ce avea
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
trecut, unirea Basarabiei cu România. 4. Că reprezentanții Puterilor Antantei ar fi garantat în scris guvernului Republicii Moldovenești independența sa politică în raport cu România. Guvernul Regal nu cunoaște de asemenea nici existența unei astfel de declarații de garanție și ar fi fericit să obțină o comunicare cu privire la conținutul acestui document, aceasta evident sub titlul pur documentar. Guvernul Regal este de altfel convins că o astfel de declarație trebuia să garanteze în principal și în mod necesar independența politică a Basarabiei nu în raport cu
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
lui iunie, Consiliul permanent al Micii Înțelegeri a constatat, la Geneva, că împrejurările politice și diplomatice îngăduiesc, acum, fiecăruia dintre statele membre ale Micii Înțelegeri să lucreze conform rezoluției de la Zagreb în momentul oportun. Având în vedere ceea ce precede, sunt fericit de a vă informa că, drept rezultat al convorbirilor noastre, guvernul regal al României a hotărât să stabilească relațiuni diplomatice normale cu U.R.S.S. și să purceadă la numirea unui trimis extraordinar și ministru plenipotențiar. Am ferma convingere că relațiunile
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]