11,589 matches
-
foarte complexă a moralității artei s-ar putea socoti lămurită în principiu după mărturiile tuturor marilor făuritori de artă, convergente în recunoașterea unei misiuni de înnobilare și de regenerare prin frumos, întemeindu-se, între altele, și pe această conștiință a geniului, anumiți filosofi și teoreticieni estetici au exagerat o, preconizând substituirea religiei prin artă. Cu toată absurditatea lui legată de imposibilitatea traducerii în fapt, estetismul absolutist se întemeiază, netăgăduit, pe ideea puterii morale, pe care o atribuie artei, sau pe ideea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
carte devine o apologie a ideii creștine. Nici romanul Doamnei Bovary, pentru care Flaubert a fost chemat în fața justiției, nici poeziile lui Baudelaire, puse întîi la Index și după aceea socotite ca foarte catolice, nu fac regulă. O creație de geniu suspectată ca imorală e o excepție. în categoria pe care o apără teoria artei pentru artă intră de obicei opere de talent și mai cu seamă confecțiunile simulatorilor de artă. Geniul e deschizător de drumuri noi. El apare la o
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ca foarte catolice, nu fac regulă. O creație de geniu suspectată ca imorală e o excepție. în categoria pe care o apără teoria artei pentru artă intră de obicei opere de talent și mai cu seamă confecțiunile simulatorilor de artă. Geniul e deschizător de drumuri noi. El apare la o înălțime către care vrea neapărat să ridice societatea. Talentul, lipsit de invenție nouă, e uneori o strălucită îndemânare tehnică; el merge însă pe drumuri bătute și neavând cum să ridice publicul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
către care vrea neapărat să ridice societatea. Talentul, lipsit de invenție nouă, e uneori o strălucită îndemânare tehnică; el merge însă pe drumuri bătute și neavând cum să ridice publicul până la el, se așază la nivelul obișnuit al societății. Dacă geniul e sublim, talentul e agreabil. Dacă geniul formează gustul publicului, talentul îl speculează. Problema moralității în artă privește, de fapt, talentul și ceea ce i se subordonează ca putere artistică. Cine înțelege frumosul ca o misiune în felul lui Beethoven sau
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Talentul, lipsit de invenție nouă, e uneori o strălucită îndemânare tehnică; el merge însă pe drumuri bătute și neavând cum să ridice publicul până la el, se așază la nivelul obișnuit al societății. Dacă geniul e sublim, talentul e agreabil. Dacă geniul formează gustul publicului, talentul îl speculează. Problema moralității în artă privește, de fapt, talentul și ceea ce i se subordonează ca putere artistică. Cine înțelege frumosul ca o misiune în felul lui Beethoven sau al lui Dostoievski, e greu să cadă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
bogăție de gânduri a unei drame de Shakespeare? Publicul le vede și nu le mai citește. Fabulația lor fotografică e chiar inferioară unui film de aventuri oarecare. Masa spectatorilor rămâne astfel cu o idee foarte falsă despre valoarea creatorilor de geniu. Cinematograful discreditează capodoperele, reducându-le la factorul comun al producțiilor de duzină. El distruge astfel supremele măsuri la care trebuie raportate valorile artistice, dezorientează și trivializează gustul public, neputând să-1 ridice. Această invazie de amestecuri hibride asupra întregii societăți, prin
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în ordinea naturală a vieții, arta e un dar divin, am spus noi. Un dar atât de excepțional încât e aproape singurul lucru din această lume ce ne amintește actul creației cosmice. Măreț lucru e întradevăr să contempli într-un geniu chipul Ziditorului din ceruri! însă nici un dar nu s-a dat spre sminteala omenirii, ci toate spre desăvârșirea ei. Istoria talanților ne învață că cu cât darul e mai mare, cu atât cresc obligațiile celui care l-a primit. Și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
el e profetul care coboară solia strălucitoare din cer. „E în firea poetului adevărat, zice Guyau, să se creadă un pic profet și „la urma urmei, n-are dreptate? Orice om mare se simte providențial pentru că își simte propriu-i geniu. Ar fi ciudat să refuzăm oamenilor superiori conștiința valorii lor proprii, totdeauna amplificată de inevitabila exagerare a iluziei omenești”(J.M.Guyau: op.cit. p. 163. ). Acest profetism artistic, care pulsează în conștiința tuturor creatorilor de geniu și care îi rânduiește vârfuri
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
pentru că își simte propriu-i geniu. Ar fi ciudat să refuzăm oamenilor superiori conștiința valorii lor proprii, totdeauna amplificată de inevitabila exagerare a iluziei omenești”(J.M.Guyau: op.cit. p. 163. ). Acest profetism artistic, care pulsează în conștiința tuturor creatorilor de geniu și care îi rânduiește vârfuri de orientare spre lumină, ca piscurile în masivul munților, închide totdeodată în el și o valoare morală. Căci misiune fără esență morală nu se poate concepe. Nu e nevoie să specificăm că această moralitate nu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de nimeni din afară. Ea decurge din conștiința puterii proprii ca o autoobligație sau e implicată în sentimentul de răspundere față de darul artei, pe care îl poartă. Ea e ca un parfum, pe care îl respiră floarea frumuseții. Omul de geniu nu face artă pentru artă. Acesta e privilegiul trist al talentului care, neputându-se impune printr-o putere covârșitoare, recurge fie la artificiile formale ale tuturor lozincilor abracadabrante ce bântuie arta, fie la pornografie, fericit că a provocat o celebritate
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
care umple cărțile lui Andre Gide și ale lui Marcel Proust, acestea nu sunt lucruri importate în Franța, ci formidabila microbărie morală crescută din putrefacția ideologiei libertare și răspândită din Paris în largul lumii ca holera și ciuma. Omul de geniu, care a fost Pasteur, a salvat trupul omenirii descoperind microbii fizici; viciul artistic al Parisului a distrus însă sufletul aceleiași omeniri prin microbii disoluției morale. în țara noastră nu exista nici cel mai mic semn de pornografie până la invazia influenței
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
vieții. Instinctul sexual în slujba continuității biologice e sanctificat de Biserică și ridicat la rangul de taină dumnezeiască. În ordinea fizică, el continuă creația cosmică, precum în ordinea artistică o continuă plăsmuitorii frumuseții. Estetica relevând vitalitatea sexuală a omului de geniu, nu face altceva decât să indice înrudirea firească dintre puterea creatoare a instinctului biologic și a instinctului artistic. Unul continuă existența; celălalt o apoteozează pe plan ideal. În sensul acesta, preamărirea iubirii în artă apare ca o fermecătoare și universală
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
a tuturor și-a nimănui”, obiect al voluptății animalice. Din aceste două exemple, înțelegem mai limpede decât din contradictoriile și confuzele discuții filosofice că amorul se poate apoteoza în două moduri principale: ca virtute naturală și ca păcat. Cugetătorul de geniu, care a fost doctorul Nicolae Păulescu, a făcut ca nimeni altul distincția dintre amorul instinct al vieții și amorulpatimă pustiitoare. Instinctul sexual în funcția lui normală e legat de o anumită voluptate pusă de Dumnezeu ca mijloc prin care se
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
respinge ideea vreunei intervenții divine în inspirație și o tratează ca pe un fenomen psihologic în marginile naturale ale imanenței, căutându-i corespondențele și aderențele în faptele sufletești comune, fie normale, fie anormale. Mania într-adevăr patologică de a explica geniul prin ereditate bolnăvicioasă sau prin morbiditatea personală a celui care îl poartă se exercită de preferință în domeniul inspirației. Faptul curios e însă că, în pofida neprielnicei atmosfere create de pozitivismul științific, de cercetările medicale și de anumite teorii estetice, artiștii
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Oameni care n-au nimic comun cu ea o abordează pornind de la negația ei apriorică. Mărturiile artiștilor, ce le slujesc ca material de cercetat, sunt mărturiile elitei creatoare a omenirii și e din cale-afară de bizar că oamenii aceștia de geniu nu sunt crezuți pe cuvânt. E adevărat că spusele lor nu sunt socotite minciuni, dar li se contestă mai totdeauna sensul autentic, pe care îl au, pentru a li se da o explicație cu totul lăturalnică sau contrară. Făcând abstracție
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de inspirație a chemat mai întâi atenția unor savanți teologi apuseni. Astfel, în tratatul său de mistică, englezul A.B. Sharp scria în 1910: „Există fără îndoială asemănări izbitoare între fulgerele de inspirație, prin care se revelează și se definește geniul și între intuiția misterioasă a prezenței divine acordată misticilor”. Tot astfel teologul francez Leonce de Grandmaison, în 1913, rânduia experiența poetică „printre acele stări naturale, profane, în care poți descifra marile linii și recunoaște imaginea și schița stărilor mistice”. Aceeași
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
îl trăiește e strălucitoare, e transfigurată ca de o lumină cerească, pe câtă vreme în transa epileptică nenorocitul spumegă, contorsionat și desfigurat în mod înspăimântător. Cei care trăiesc extazul religios sunt personalitățile culminante ale vieții creștine. Cei care trăiesc extazul artistic sunt geniile creatoare ale omenirii. Cu excepții la mii și mii de cazuri, epilepticii sunt debili mintali și sunt idioți. Geniul lui Dostoievski nu se explică prin epilepsie; el a creat ca geniu, deși era epileptic, precum Leopardi a creat ca poet
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
desfigurat în mod înspăimântător. Cei care trăiesc extazul religios sunt personalitățile culminante ale vieții creștine. Cei care trăiesc extazul artistic sunt geniile creatoare ale omenirii. Cu excepții la mii și mii de cazuri, epilepticii sunt debili mintali și sunt idioți. Geniul lui Dostoievski nu se explică prin epilepsie; el a creat ca geniu, deși era epileptic, precum Leopardi a creat ca poet, deși era cocoșat. Notele comune ale manifestării psiho-fiziologice nu îngăduie în nici un caz să reducem la un factor comun
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ale vieții creștine. Cei care trăiesc extazul artistic sunt geniile creatoare ale omenirii. Cu excepții la mii și mii de cazuri, epilepticii sunt debili mintali și sunt idioți. Geniul lui Dostoievski nu se explică prin epilepsie; el a creat ca geniu, deși era epileptic, precum Leopardi a creat ca poet, deși era cocoșat. Notele comune ale manifestării psiho-fiziologice nu îngăduie în nici un caz să reducem la un factor comun puterile variate, ce pun sufletul în mișcare. Roata morii se învârtește la
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
putem să reconstruim modelele primitive ale imaginii originale decât cu ajutorul concluziilor trase din opera de artă perfectă”(C G.Jung: Op. cit. p. 141) Cu alte cuvinte, gâsindu-ne, bunăoară, în fața unei Madone de Rafael, nu trebuie să vedem în ea capodopera acestui geniu, ci arhetipul sau imaginea primitivă pe care a visat-o un troglodit acum zece mii de ani și pe care el a impus-o penelului peste capul lui Rafael, prin forța dinamică a inconștientului colectiv! lată toată esența teoriei inspirației formulată
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cu deosebirea că inconștientul lui James e o arhivă de idei uitate, iar inconștientul imaginat de Jung e, cum ar zice Lucian Blaga, cosmotic, adică înzestrat cu tiparele apriorice a tot ce se creează frumos și mare în această lume. Geniul creator apare, după asemenea teorii, ca ființa cea mai iresponsabilă de pe pământ, iar ideea inspirației, izbucnind din subterana infernală, fie a iraționalului individual, fie a iraționalului colectiv, nu e departe de concepția delfică a oracolelor antice. Pythia cădea în extaz
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
al psihologismului modern, nu mai emană din pământ, ci din cimitirul ideilor individuale sau din cimitirul colectiv al omenirii. Acest soi de inspirație ne ar face impresia unor miasme ridicate din zăcămintele putrefacțiilor, dacă n-ar fi capodoperele strălucitoare ale geniului omenesc, care să ne ajute să înțelegem că nu dintr-o asemenea inspirație s-au plăsmuit. Precum se poate observa fără greutate, teoriile inconștientului creator nu atribuie nici o funcție inteligenței personale în cele mai înalte plăsmuiri ale omului. După concepția
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
acestor izvoare. Hippolyte Taine, care în filosofia artei reprezintă concepția naturalistă, le subordonează la trei factori determinanți: rasa, mediul și momentul istoric. Fără îndoială că artistul e o expresie a rasei sale sau, cum am zice noi, o personalizare a geniului etnic. Într-o măsură, el e de asemenea expresia mediului colectiv și a momentului istoric în care creează. Dar această concepție face din artist mai mult un organ pasiv și impersonal, mai mult un produs al rasei, al mediului și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
recunoaște în neam, iar neamul se recunoaște în el. Dar un produs al mediului și al momentului se poate numi în mod aproximativ, în măsura în care exprimă docil sensibilitatea mediului colectiv și ideea dominantă a momentului. Produs docil e prin excelență talentul; geniul însă apare mai totdeauna în conflict cu mediul și el e cel care creează un moment nou în istoria unei culturi. în sens creștin, problema acestor relații, din care naturalismul face elemente covârșitoare asupra insului creator, trebuie înțeleasă ca o
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
temele poemelor din viața 210 Nichifor Crainic celor mai variate popoare și substituindu se pe rând modului lor de a simți, a izbutit totuși să contopească această varietate, dându-i timbrul unitar al personalității sale rusești. Puterea de creație a geniului se aseamănă în această privință cu aceea a unui actor. Un mare actor joacă cu o egală strălucire cele mai felurite personaje de comedie, de dramă și de tragedie. Un geniu se poate transpune în nenumărate moduri ale vieții, trăindu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]