10,090 matches
-
se angajase cu atîta încredere în dialog. S-ar părea că Socrate își făcea dintr-asta o plăcere și, fără îndoială, simțea o satisfacție în exercițiul muncii ideatice pe care o pretindea metoda sa. Pe el nu-l interesau însă gluma și jocul. Tratarea ironică trebuia să stimuleze în sensul unei noi activități a gîndirii, mai serioasă și mai independentă. De fapt, tocmai asta vroia Socrate. În spatele ironiei sale, exista o simpatie, o "erotică". Gluma era pătrunsă de cel mai serios
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Pe el nu-l interesau însă gluma și jocul. Tratarea ironică trebuia să stimuleze în sensul unei noi activități a gîndirii, mai serioasă și mai independentă. De fapt, tocmai asta vroia Socrate. În spatele ironiei sale, exista o simpatie, o "erotică". Gluma era pătrunsă de cel mai serios interes pentru om. Acest lucru e vizibil mai ales în unele sentințe din Apologia și din Banchetul lui Platon, care, conform cercetărilor mai noi, trebuie privite ca aparținînd biografiei lui Socrate 94. În Apologie
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
demnitatea umană, ca și despre importanța acestuia pentru demnitatea în cauză. A xistat în cazul respectiv un fundal ideal, pe care îl putem numi asteză principiul personalității și în raport cu care trebuie să privim întreaga comportare a lui Socrate printre oameni. Gluma sa și jocul cu ideile au avut ca bază seriozitatea. Nu este drept să-i aplicăm lui Socrate, dimpreună cu Lipps 95 referindu-se la Norii lui Aristofan fraza: cine rîde la urmă rîde mai bine. Căci Socrate nu rîdea
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
încît ar fi o treabă imposibilăîn parte, (și asta este principalul), fiindcă mai are destul de lucru ca să facă lumină în sine însuși și să hotărască dacă esențialul în propria fire este armonia sau pasiunea haotică. Găsim aici, în același timp, glumă și seriozitate, ironie și humor. Pus față în față cu marea și serioasasarcină a cunoașterii de sine, glumea cu orice fel de teologizare. Scrierea Eutifron a lui Platon, în care este contesctată dependența eticii de credința în zei, poate fi
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
pedagogică, practică, cu omul. Folosind ironia ca metodă, el căuta să-i facă pe indivizi să chibzuiască la marele fundal pe care un om îl poate descoperi înlăuntrul său, indiferent dacă poate fi sau nu formulat în niște idei clare. Gluma și ironia erau, în acest caz, o cale spre seriozitate. Celălalt mare humorist din istoria vieții spirituale umane a fost îndemnat de trăirile sale să creeze o lume de imagini, în care suferința și bucuria, întunericul și lumina își află
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
coagulează umea în cea mai profundă intimitate", iar gînditorii nu aveau defel simțul muncii în detaliu, cu puncte de plecare și cu metode speciale. Asemenea lucruri li se păreau, întocmai ca obligațiile și interesele vieții burgheze uniforme, un fel de glume, comparativ cu lumea ideală ce se dezvăluia atît de multiform. Romantismul acționa eliberator prin faptul că trimiterea dincolo de formele strîmte în care viața, arta, religia și gîndirea înțepenesc atît de ușor. Și putem face posibil astfel marele humor. Dar humorul
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
rîsul spontan, sănătos, putea rîde el însuși din inimă, socotind că omul care a rîs măcar o dată în viață, din toată inima, nu putea fi cu totul rău (v. § 13). Dar rîsul său era însoțit, în mod curios, de o glumă deseori amară sau care răzbea sub forma unui efect de contrast. Carlyle este humorist prin simțul său pentru contradicția dintre miez și înveliș, prin înțelegerea faptului că învelișurile se schimbă și trebuie să se schimbe. Idealismul său este însă, așa cum
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
un gen de sentiment total superior, determinat de ralația dintre o bază serioasă (care poate avea, la rîndul ei, o alcătuire diversă) și necazurile, mărunțișurile și absurditățile vieții. În vorbirea de toate zilele, se înțelege prin "humor" orice fel de glumă, mai mult sau mai puțin spirituală ceea ce eu numesc "micul humor". Am vrut să descriu însă "marele humor", care presupune o bază de experineță profundă în viața sentimentală, în vreme ce prim-planul își găsește expresia într-un rîs sau într-un
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
a inventa sau colporta anecdote, cu adresă mai mult sau mai puțin străvezie. Atunci cînd nu șarjează, "umoristul" în cauză este, evident, mesagerul unui mic humor. Dacă depășește totuși un prag și întîmpină cusururile sezisate ca pe niște vicii, dacă glumele sale se preschimbă în veritabile vituperări, "țintele" acestora fiind denunțate ca singure și grav răspunzătoare de propriile defecte, vătămătoare pentru ceilalți, nu se mai poate vorbi de humor, ci de o manifestare complet diferită o satiră (de calitate, firește, variabilă
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Dowden, Shakespeare. His Mind and Art 5), 1880, p. 345. 36 Observații interesante asupra acestui aspect, la Yrjo Hirn, Konstens Ursprung, Stockholm, 1902, pp. 95-102. 37 În mod corespunzător, micul humor poate intra în alujba ironiei, așa încît obținem schema: Glumă <Seriozitate <Glumă. Seriozitatea, care e în ironie forma exterioară a glumei, este în aceast caz exprimată humoristic, adică prezentată sub formă de glumă. Formal, procese psihice cum sînt cele indicate aici pot fi continuate mai departe: Seriozitate < Glumă < Seriozitate < Glumă
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
His Mind and Art 5), 1880, p. 345. 36 Observații interesante asupra acestui aspect, la Yrjo Hirn, Konstens Ursprung, Stockholm, 1902, pp. 95-102. 37 În mod corespunzător, micul humor poate intra în alujba ironiei, așa încît obținem schema: Glumă <Seriozitate <Glumă. Seriozitatea, care e în ironie forma exterioară a glumei, este în aceast caz exprimată humoristic, adică prezentată sub formă de glumă. Formal, procese psihice cum sînt cele indicate aici pot fi continuate mai departe: Seriozitate < Glumă < Seriozitate < Glumă. Dar acolo
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Observații interesante asupra acestui aspect, la Yrjo Hirn, Konstens Ursprung, Stockholm, 1902, pp. 95-102. 37 În mod corespunzător, micul humor poate intra în alujba ironiei, așa încît obținem schema: Glumă <Seriozitate <Glumă. Seriozitatea, care e în ironie forma exterioară a glumei, este în aceast caz exprimată humoristic, adică prezentată sub formă de glumă. Formal, procese psihice cum sînt cele indicate aici pot fi continuate mai departe: Seriozitate < Glumă < Seriozitate < Glumă. Dar acolo unde s-a dezvoltat un anumit tip vital, un
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
pp. 95-102. 37 În mod corespunzător, micul humor poate intra în alujba ironiei, așa încît obținem schema: Glumă <Seriozitate <Glumă. Seriozitatea, care e în ironie forma exterioară a glumei, este în aceast caz exprimată humoristic, adică prezentată sub formă de glumă. Formal, procese psihice cum sînt cele indicate aici pot fi continuate mai departe: Seriozitate < Glumă < Seriozitate < Glumă. Dar acolo unde s-a dezvoltat un anumit tip vital, un eu real, vor exista, în cele din urmă, valori și țeluri ce
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
obținem schema: Glumă <Seriozitate <Glumă. Seriozitatea, care e în ironie forma exterioară a glumei, este în aceast caz exprimată humoristic, adică prezentată sub formă de glumă. Formal, procese psihice cum sînt cele indicate aici pot fi continuate mai departe: Seriozitate < Glumă < Seriozitate < Glumă. Dar acolo unde s-a dezvoltat un anumit tip vital, un eu real, vor exista, în cele din urmă, valori și țeluri ce nu pot fi luate în glumă de individul însuși. 38 Cf. de ex. complexul de
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Glumă <Seriozitate <Glumă. Seriozitatea, care e în ironie forma exterioară a glumei, este în aceast caz exprimată humoristic, adică prezentată sub formă de glumă. Formal, procese psihice cum sînt cele indicate aici pot fi continuate mai departe: Seriozitate < Glumă < Seriozitate < Glumă. Dar acolo unde s-a dezvoltat un anumit tip vital, un eu real, vor exista, în cele din urmă, valori și țeluri ce nu pot fi luate în glumă de individul însuși. 38 Cf. de ex. complexul de motive care
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
cele indicate aici pot fi continuate mai departe: Seriozitate < Glumă < Seriozitate < Glumă. Dar acolo unde s-a dezvoltat un anumit tip vital, un eu real, vor exista, în cele din urmă, valori și țeluri ce nu pot fi luate în glumă de individul însuși. 38 Cf. de ex. complexul de motive care l-a determinat pe Mr. Riley (în The mill on the floss, Cartea I, cap. 3, a lui George Eliot) să-l sfătuiască pe Mr. Tulliver să-și ducă
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
e prezent în misterele eleusiene, unde râsul zeiței Demetra semnifica întoarcerea primăverii. În basme, zâmbetul eroinei face să crească florile. În Evul Mediu este cunoscut așa-zisul risus paschalis : în zilele de Paști era permis să se spună de pe amvon glume pentru a stârni râsul mirenilor, considerat o renaștere veselă după zile de tristețe și de post. Râsul se asociază, de asemenea, Soarelui, chipului luminos al astrului zilei. Veselia și voia bună, caracteristice sărbătorilor de iarnă (risus natalis) sau celor echinocțiale
Carusel, nr. 15, Anul 2014 by Hristea Diana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91783_a_107370]
-
și conținut comic; funcția lor e aceea de a exorciza moartea, de a delimita spațiul lumii de aici de lumea spiritelor de dincolo (morții și duhurile de dincolo nu râd niciodată). Funcții de stimulare a forțelor vieții îndeplinesc veselia și glumele, note de umor îngroșat străbat textele orațiilor de nuntă (colăcăriile). Ele au o finalitate apotropaică și vina propițiatorie, în raport cu mirele și mireasa (cf. I. Șeuleanu, Poezia populară de nuntă). Chiar și în somn, râsul îl pune pe om sub ocrotirea
Carusel, nr. 15, Anul 2014 by Hristea Diana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91783_a_107370]
-
II: Către sfârșitul mișcării, Beethoven caută să sugereze pentru un scurt moment cântecul a trei păsări: privighetoarea, pitpalacul și cucul, redat de flaut, oboi și clarinet: I s-a reproșat compozitorului, datorită acestui scurt episod ce apare ca o mică glumă muzicală, că ar face muzică ilustrativă, lucru dezis însă categoric de caracterul general al simfoniei, în care Beethoven, după cum însuși a afirmat, a pus accentul pe redarea trăirilor sufletești ale omului și nu pe zugrăvirea sonoră ca atare. Partea III
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
în simfonii, schimbări de orchestrație, comprimări ale materialului muzical folosit în expoziție și transformări de ordin tonal. În încheierea mișcării, asistăm la un dialog între corzi - pizzicato - și suflători, iar repetarea la sfârșit a capului temei principale întregește atmosfera de glumă. Partea a doua - Allegretto scherzando - ține loc de parte lentă, care în mod excepțional lipsește în această simfonie. Tema inițială e construită pe baza unui canon, compus de Beethoven în primă vara anului 1812, în cinstea prietenului său Maelzel, inventatorul
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
Tema inițială e construită pe baza unui canon, compus de Beethoven în primă vara anului 1812, în cinstea prietenului său Maelzel, inventatorul metronoului. Ea se desfășoară suprapusă pe sunetele egale și staccate, ca tic-tac-ul unui metronom. Este și aici o glumă muzicală de efect, Bernard, publicist la ,,Allgemeine Zeitung”, și prieten al lui Beethoven, într-o convorbire cu compozitorul, îi declară acestuia că efectul dacă e conform artei, nu e de disprețuit, chestiune cu care autorul Simfonieie a VIII-a pare
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
în vreun fel acest scriitor în scrierea Asediului Vienei? Citatul din Musil e un fel de „certificat de autentificare/autenticitate“ sau de conformitate cu realitatea. Asta vrea să spună: Dragi cititori, ceea ce veți afla citind această carte este adevărat. Dincolo de glumă, e greu de spus cu fermitate dacă Musil ar fi sau nu modelul. Cu siguranță, e unul dintre cele mari. Câteva argumente: nu am citit nici o carte de un asemenea rafinament al scriiturii, de o atât de subtilă ironie, încât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
dau o amendă ca să-ți fie învățătură de minte! CIRCUL NOSTRU V| PREZINT|: Jucătorul și arbitrul Capătul ridicolului nu se mai întrevede în fruntea statului român. Urmărind acțiunile președintelui, n-ai cum să nu te întrebi până unde poate merge gluma. Căci gluma a devenit, de patru ani, politică de stat, ghidușiile născute în mintea unui om care se vrea jucător au devenit acte oficiale. Pe Traian Băsescu, îmi pare rău s-o spun, îl văd tot mai mult unul dintre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
amendă ca să-ți fie învățătură de minte! CIRCUL NOSTRU V| PREZINT|: Jucătorul și arbitrul Capătul ridicolului nu se mai întrevede în fruntea statului român. Urmărind acțiunile președintelui, n-ai cum să nu te întrebi până unde poate merge gluma. Căci gluma a devenit, de patru ani, politică de stat, ghidușiile născute în mintea unui om care se vrea jucător au devenit acte oficiale. Pe Traian Băsescu, îmi pare rău s-o spun, îl văd tot mai mult unul dintre acei oameni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
și al patrulea? Nu mai fac al patrulea volum, care era dedicat teoretic teatrului, poeziei... Prea s-a supărat multă lume la volumele doi și trei. Mai bine las poezia și mă întorc la memorialistică. Apropo de poezie. Era o glumă pe care un alt critic literar, Daniel Cristea-Enache, o făcea la târgul de carte din vară și anume că urmează... Poeții, săracii, așteptau. Și eu am vrut să o fac, adică poezia merita o atenție aparte, mai ales că poeții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]