9,219 matches
-
aleatorie de evenimente probabile; ٭comportamentul inovativ este impredictibil și implică un mecanism cu caracter aleatoriu sau "cu variabile multiple; ٭procesul de dezvoltare a inovației converge spre un rezultat final care este întrucîtva diferit de condiția inițială; ٭parcursul ("journey"- l.engleză) inovației apare în mod predictibil, cibernetic. Autorii acestui model consideră că inovația este un proces repetitiv, convergent și divergent, prin urmare proiectele de generare a inovației nu au un parcurs liniar de la momentul inițial spre final, ci rezultatele parțiale sunt precursori
Modele ale procesului de inovare () [Corola-website/Science/317627_a_318956]
-
mecanism cu caracter aleatoriu sau "cu variabile multiple; ٭procesul de dezvoltare a inovației converge spre un rezultat final care este întrucîtva diferit de condiția inițială; ٭parcursul ("journey"- l.engleză) inovației apare în mod predictibil, cibernetic. Autorii acestui model consideră că inovația este un proces repetitiv, convergent și divergent, prin urmare proiectele de generare a inovației nu au un parcurs liniar de la momentul inițial spre final, ci rezultatele parțiale sunt precursori pentru idei noi. Inovarea presupune abordarea necunoscutului, evenimente neprevăzute, obiective ambigui
Modele ale procesului de inovare () [Corola-website/Science/317627_a_318956]
-
spre un rezultat final care este întrucîtva diferit de condiția inițială; ٭parcursul ("journey"- l.engleză) inovației apare în mod predictibil, cibernetic. Autorii acestui model consideră că inovația este un proces repetitiv, convergent și divergent, prin urmare proiectele de generare a inovației nu au un parcurs liniar de la momentul inițial spre final, ci rezultatele parțiale sunt precursori pentru idei noi. Inovarea presupune abordarea necunoscutului, evenimente neprevăzute, obiective ambigui, astfel că este ,în mod inerent, un proces haotic. Van de Ven et al
Modele ale procesului de inovare () [Corola-website/Science/317627_a_318956]
-
un proces haotic. Van de Ven et al.(op.cit.) propun un model de proces inovativ care cuprinde trei etape: 1) inițierea; 2) dezvoltarea; 3) implementarea/finalizarea. "Inițierea" este perioada de la generarea ideii și până la transformarea acesteia într-un concept viabil. Inovațiile sunt declanșate de "șocuri": profesioniștii inițiază acțiuni inovative atunci când ajung la un prag de insatisfacție sau la o oportunitate. Efortul de a defini un concept asupra produsului sau serviciului care constituie obiectul inovării este un proces iterativ. Dacă inovarea pornește
Modele ale procesului de inovare () [Corola-website/Science/317627_a_318956]
-
ceea ce s-a acceptat inițial; c) problemele majore necesită totdeauna luarea unor decizii de către manageri; d) inovatorii sunt adesea implicați în activități cu concurenții, furnizorii și agențiile guvernamentale pentru a crea infrastructura necesară implementării. "Etapa de implementare/finalizare". Implementarea unei inovații presupune numeroase resurse. Această etapă constituie un proces complex de integrare a resurselor și a infrastructurii, pentru a satisface cerințe predefinite. Modelele interactive diferă substanțial de cele liniare, reprezintă o alternativă la acestea, fiind mult mai precise în descrierea relațiilor
Modele ale procesului de inovare () [Corola-website/Science/317627_a_318956]
-
unei noi oportunități de piață și/sau a unei invenții care sunt urmate de un proiect analitic pentru un nou produs sau proces, elaborat pentru a satisface acea necesitate (cerință) de pe piață. În etapa următoare, are loc dezvoltarea efectivă a inovației, printr-un proiect detaliat și testare, după care are loc producția de volum complet, iar în final, marketing și distribuție pentru a accelera vînzările. Nu există însă o simplă avansare unidirecțională de la o etapă la cea următoare, ci modelul implică
Modele ale procesului de inovare () [Corola-website/Science/317627_a_318956]
-
are un caracter liniar. "A doua traiectorie" este reprezentată de bucle de feedback care leagă fiecare fază din avalul lanțului central cu cea care o precede. Dintre acestea, cel mai important este feedback-ul de la clienții sau utilizatorii viitori ai inovației. "A treia" traiectorie de activități indică legăturile dintre C-D și toate fazele procesului de inovare. Cea de-a patra traiectorie a inovării descrie alimentarea procesului de inovare pe baza fondului de cunoștințe existente și prin cercetare originală. Ultima traiectorie
Modele ale procesului de inovare () [Corola-website/Science/317627_a_318956]
-
de inovare. Cea de-a patra traiectorie a inovării descrie alimentarea procesului de inovare pe baza fondului de cunoștințe existente și prin cercetare originală. Ultima traiectorie a inovării reprezintă feedback-ul de la produsele inovării spre știință, adică oportunitățile deschise de inovații pentru progrese în cercetarea științifică; această traiectorie semnifică faptul că noile echipamente sau instrumente inovative stimulează știința. Meritul modelului de inovare cu legături în lanț este că prin cele cinci traiectorii diferite ale procesului sunt indicate diferitele surse ale inovării
Modele ale procesului de inovare () [Corola-website/Science/317627_a_318956]
-
echipamente sau instrumente inovative stimulează știința. Meritul modelului de inovare cu legături în lanț este că prin cele cinci traiectorii diferite ale procesului sunt indicate diferitele surse ale inovării care ilustrează adevărata diversitate și complexitate a proceselor de inovare. O inovație I se poate defini ca o invenție T(I) având cel puțin un anumit succes comercial M(I).Armelle Le Corre și Gerald Mischke au definit noțiunea de inovație I prin următoarea ecuație: I = T(I)&M(I) în care
Modele ale procesului de inovare () [Corola-website/Science/317627_a_318956]
-
care ilustrează adevărata diversitate și complexitate a proceselor de inovare. O inovație I se poate defini ca o invenție T(I) având cel puțin un anumit succes comercial M(I).Armelle Le Corre și Gerald Mischke au definit noțiunea de inovație I prin următoarea ecuație: I = T(I)&M(I) în care T este succesul tehnologic,iar M -succesul comercial al I. O inovație I trebuie să aibă caracter de noutate, să fie fezabilă și să îmbunătățească, cel puțin într-o
Modele ale procesului de inovare () [Corola-website/Science/317627_a_318956]
-
puțin un anumit succes comercial M(I).Armelle Le Corre și Gerald Mischke au definit noțiunea de inovație I prin următoarea ecuație: I = T(I)&M(I) în care T este succesul tehnologic,iar M -succesul comercial al I. O inovație I trebuie să aibă caracter de noutate, să fie fezabilă și să îmbunătățească, cel puțin într-o anumită măsură, tehnologia existentă. A obține un succes comercial înseamnă, în termeni economici, că costurile totale T(I) pentru a produce inovația I
Modele ale procesului de inovare () [Corola-website/Science/317627_a_318956]
-
O inovație I trebuie să aibă caracter de noutate, să fie fezabilă și să îmbunătățească, cel puțin într-o anumită măsură, tehnologia existentă. A obține un succes comercial înseamnă, în termeni economici, că costurile totale T(I) pentru a produce inovația I sunt mai mici sau egale cu profiturile comerciale respective obținute M(I) : T(I)< M(I) Pentru modul de inovare "technology-push", probabilitatea succesului inovației P este produsul dintre probabilitatea succesului tehnologic (T) și probabilitatea succesului comercial (M) pentru acea
Modele ale procesului de inovare () [Corola-website/Science/317627_a_318956]
-
un succes comercial înseamnă, în termeni economici, că costurile totale T(I) pentru a produce inovația I sunt mai mici sau egale cu profiturile comerciale respective obținute M(I) : T(I)< M(I) Pentru modul de inovare "technology-push", probabilitatea succesului inovației P este produsul dintre probabilitatea succesului tehnologic (T) și probabilitatea succesului comercial (M) pentru acea tehnologie, adică: P(I)= P(T(I))٭ P(M(I)ǀ T(I)) Pentru modul de inovare "market-pull", probabilitatea succesului inovației este proporțională cu produsul
Modele ale procesului de inovare () [Corola-website/Science/317627_a_318956]
-
inovare "technology-push", probabilitatea succesului inovației P este produsul dintre probabilitatea succesului tehnologic (T) și probabilitatea succesului comercial (M) pentru acea tehnologie, adică: P(I)= P(T(I))٭ P(M(I)ǀ T(I)) Pentru modul de inovare "market-pull", probabilitatea succesului inovației este proporțională cu produsul dintre probabilitatea succesului comercial și probabilitatea succesului tehnologic pentru acea piață, adică: P(I)= P(T(I)ǀ M(I))٭ P(M(I)) Pentru ca un proiect de inovare I(I) să ajungă la o inovație potențială
Modele ale procesului de inovare () [Corola-website/Science/317627_a_318956]
-
succesului inovației este proporțională cu produsul dintre probabilitatea succesului comercial și probabilitatea succesului tehnologic pentru acea piață, adică: P(I)= P(T(I)ǀ M(I))٭ P(M(I)) Pentru ca un proiect de inovare I(I) să ajungă la o inovație potențială I este necesară o succesiune de N pași, numerotați de la 0 la N: I(I)...I(I). Modelul de dezvoltare de tip spirală concepe dezvoltarea produselor ca o reprezentare în spirală, în care fiecare buclă reprezintă o fază a
Modele ale procesului de inovare () [Corola-website/Science/317627_a_318956]
-
de procese de inovare au sens ,pur și simplu, pentru că ele adresează obiective sau probleme diferite sau implică o focalizare diferită. Modelul "elicei triple" a relațiilor universitate-industrie-guvern constituie un model neo-evolutiv al procesului de inovare, este un model pentru analiza inovației într-o economie bazată pe cunoaștere. Definiția dată de Henry Etzkowitz (2002) menționează că " elicea triplă este un model de inovare de tip spirală care descrie relațiile reciproce multiple în diferitele puncte ale procesului de acumulare a cunoașterii." Acest concept
Modele ale procesului de inovare () [Corola-website/Science/317627_a_318956]
-
realizate peste granițele sferelor sunt mediate de organizații cum sunt birouri de legătură cu industria, centre de transfer de tehnologie și birouri de contractare. În "Elicea triplă II", elicele sunt definite ca diferite sisteme de comunicații, constând din operarea piețelor, inovații tehnologice și control la interfețe. În modelul "Elicea triplă III", sferele instituționale (universitate, industrie, guvern) își asumă fiecare rolurile celorlalte, universitățile preluând un rol cuasi-guvernamental, ca organizator al inovării regionale sau locale. Modelul elicei triple a fost criticat ca fiind
Modele ale procesului de inovare () [Corola-website/Science/317627_a_318956]
-
terasa de vară nu este încadrată de vitralii, ca și cea de la saloane. Atât decorațiile exterioare, cât și cele interioare și vitraliile sunt în stil Louis XVI (Ludovic al XVI-lea), iar întregul ansamblu de . Sub regimul Directoire se prelungesc inovațiile care s-au născut în ultimii ani ai domniei lui Ludovic al XVI-lea. Stilul grec și etrusc se completează cu grandoarea romană și cu o mai bună cunoaștere a Egiptului - reflectata în decorațiile exterioare, mobilierul, obiectele decorative. Încurajată de
Château de la Huardière () [Corola-website/Science/317772_a_319101]
-
în regiuni aflate acum în sudul Italiei, în Elveția, nordul Franței, Anglia, sudul Franței și nordul Spaniei) care treptat s-au unificat. Din secolul al XI-lea neumele au fost aliniate pe un "portativ", devenind astfel o notație precisă, o inovație datorată lui Guido d'Arezzo. "Ritmul" este indicat prin serii de ligaturi (neume care combină "punctum" și/sau "virga") care stabilesc modurile ritmice. Acestea au apărut în sec. XII în repertoriul catedralei Notre-Dame din Paris. Formă neumelor folosite în cantul
Neumă () [Corola-website/Science/317828_a_319157]
-
dar această recreere era bazată pe o gamă largă de formule. În contradicție cu această teorie este mărturia lui Bede, cum că Cædmon și-ar fi creat versurile singur, și că el însuși (Beda) punea accent pe poezie ca o inovație. Teoria nu poate fi verificată cu exactitate deoarece doar versiunea scrisă a poeziilor este păstrată, nu tradiția orală. Criticii acestei teorii spun că poeziile au fost create parțial conform unui proces modern „cuvânt-cu-cuvânt”, iar parțial conform unei combinații de teme
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
cele grotești, pe care le "înscenează" cu iscusință și întotdeaua aluziv ori provocator, în forme ce amintesc de "Misterele" medievale, ori de ritualurile de exorcizare sau înmormântare din Nordul autohton ancestral. O expoziție încărcată de sensuri adânci și cu incitante inovații plastice, care probează autoritatea profesională a unui artist aflat în plină forță creatoare.
Dorel Petrehuș () [Corola-website/Science/318346_a_319675]
-
armate ale lui Brusilov să înainteze pe un front larg. Succesul atacului a fost asigurat de invenția lui Brusilov: noile trupe de asalt, care atacau punctele slabe ale inamicului pentru crearea de spărturi, prin care se revărsa grosul trupelor atacatoare. Inovațiile tactice ale lui Brusilov au fost copiate de germani, care au pus la punct așa-numitele „tactici de infiltrare”, folosite pe scară largă pe tot frontul de vest. Pe 8 iunie, forțele comandate de Brusilov au cucerit Luțkul. Comandantul austriac
Ofensiva Brusilov () [Corola-website/Science/319525_a_320854]
-
dreptul de a pleca. În urmă plecării a ajuns să fie un ucenic lăcătuș în Belgia, Liège, Bruxelles, si la Paris, unde a ajuns în vara anului 1858. În timp ce era la Paris, a căpătat un interes în cea mai nouă inovație - mașină de cusut. În 1859, el a plecat să lucreze pentru un producător de mașini de cusut pentru a obține mai multă experiență. Fratele mai mic al lui Adam, George, de asemenea, a venit la Paris pentru a experimenta această
Adam Opel () [Corola-website/Science/319096_a_320425]
-
procesul de managerizare a cunoașterii organizaționale în scopul creării valorii în activitate și generării de avantaj competitiv. Crearea cunoașterii în cadrul organizației este esențială, aceasta fiind de fapt cea mai mare capabilitate a unei companii, în mod special pentru că duce la inovație. (I. Nonaka - Knowledge Creation, 1996). În tendința actuală de dezvoltare este necesar să înțelegem și să controlăm schimbarea, dar mai important este să fim cu un pas înaintea schimbării. (P.Druker - Managing in the Next Society, 2002) Conceptul de Knowledge
Managementul cunoașterii () [Corola-website/Science/319206_a_320535]
-
obține cea mai mare valoare din derularea unei activități specifice (core competencies). 2. KM este folosit și pentru rezolvarea problemelor apărute în organizație, precum și în cazul în care avem de-a face cu un produs sau serviciu ce constituie o inovație. 3. KM facilitează stabilirea unor relații superioare cu beneficiarii, partenerii și furnizorii. 4. KM guvernează și îmbunătățește practicile de operare și procesele. KMC (Knowledge Management Community) s-a evidențiat prin consecințe benefice precum: În anul 2014, a apărut lucrarea "Managementul
Managementul cunoașterii () [Corola-website/Science/319206_a_320535]